ICCJ. Decizia nr. 444/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 444/2008
Dosar nr. 365/3/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 1357 din 9 octombrie 2007, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, a sentinţei penale nr. 197/1995 a aceluiaşi tribunal, formulată de condamnatul M.A.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Prin cererea din 19 septembrie 2006, completată ulterior, M.A., a cerut revizuirea sentinţei penale nr. 197/1997 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Şi-a motivat cererea prin aceea că prima instanţă trebuia să reţină că fapta a fost săvârşită în legitimă apărare şi în cel mai rău caz a circumstanţei legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., lucru pe care nu l-a făcut pronunţând astfel o hotărâre nelegală şi netemeinică.
În al doilea rând a solicitat audierea martorilor B.C. şi B.T. martori audiaţi în cursul urmăririi penale care nu s-au mai prezentat pentru a fi audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti.
Cererea a fost respinsă cu motivarea că nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea pentru descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Din cuprinsul sentinţei rezultă că revizuientul s-a apărat în sensul că a acţionat în condiţiile art. 44 C. pen., sau art. 73 lit. b) C. pen., însă instanţa a dispus condamnarea fără a reţine apărarea în plus a analizat şi o altă apărare în sensul că victima ar fi fost lovită de altă persoană în afara locuinţei inculpatului apărare înlăturată şi ea.
Referitor la veridicitatea martorului caz de revizuire prevăzută de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a motivat că în cauză nu a intervenit o hotărâre de condamnare pentru mărturie mincinoasă susţinerile inculpatului nu sunt însoţite de dovezile cerute de lege.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia penală nr. 372 pronunţată la 19 noiembrie 2007 de secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti.
Nemulţumit şi de această hotărâre condamnatul revizuient a atacat-o cu recurs.
Prin cererea de recurs scrisă sunt reluate motivele din cererea de revizuire şi cererea de apel, revizuientul insistând în cerere de a fi audiaţi martorii B.C. şi B.T. care nu s-au prezentat în instanţă pentru a fi audiaţi.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.
Revizuirea poate fi făcută numai pentru cazurile expres şi limitativ prevăzută de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.
Atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au reţinut şi motivat că prin cererea sa cel condamnat repune în discuţie probele administrate, urmărind modificarea stării de fapt şi implicit a vinovăţiei, lucru care nu este admis în revizuire.
În acelaşi timp s-a reţinut şi motivat că în lipsa unei hotărâri de condamnare sau a unei ordonanţe a procurorului dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, declaraţiile martorului nu pot fi considerate astfel decât exprimând adevărul.
Aşa fiind, se constată că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, iar recursul urmează să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.A. împotriva deciziei penale nr. 372 din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 324/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 487/2008. Penal → |
|---|
