ICCJ. Decizia nr. 324/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 324/2008
Dosar nr. 14985/99/2006
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2008
Asupra recursurile de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 380 din 11 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală, inculpata B.M. a fost condamnată, la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 714 – art. 175 lit. c) şi d) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 iulie 2006 la zi.
S-a luat act că părţile vătămate Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi şi Serviciul de Ambulanţă Iaşi nu s-au constituit părţi civile.
Inculpata a fost obligată la 2500 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă P.D.I.
S-a confiscat de la inculpată un furtun de cauciuc şi o curea de pantalon.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-au reţinut următoarele:
La data de 5 aprilie 2006, inculpata i-a luat în îngrijire pe nepoţii săi B.A., în vârstă de 7 ani, B.I., în vârstă de 6 ani, B.C., în vârstă de 4 ani, şi P.I.C., în vârstă de 2 ani şi 10 luni, cei patru minori fiind copiii fiului său B.C. decedat în anul 2003 şi ai numitei P.D.I.
Întrucât mama minorilor nu se ocupa de aceştia inculpata a luat legătura cu autorităţile din com. Sascut, jud. Bacău pentru a-i fi încredinţaţi copii spre creştere şi educare.
Minorul P.C. era neastâmpărat şi nu o asculta pe inculpată jucându-se în locuri periculoase, la fântână, în beci sau la wc-ul din curte, astfel încât inculpata îl mai lovea din când în când cu palma.
În dimineaţa zilei de 21 iulie 2006, B.M., fiica inculpatei a plecat la Iaşi, iar inculpata a rămas acasă în satul Moineşti, jud. Iaşi, cu cei patru nepoţi de la fiu, o nepoată în vârstă de 10 luni de la fiică şi cu o mătuşă.
De câteva ori l-a găsit pe minorul P.I.C. jucându-se cu capacul de la wc şi, enervată, l-a zguduit de câteva ori, după care l-a tras într-o magazie, de unde a luat un furtun de cauciuc şi i-a aplicat mai multe lovituri peste corp.
Copilul a ţipat de câteva ori şi apoi a tăcut, iar inculpata a observat că nu se mai ţinea pe picioare şi nu-şi ţinea capul drept şi l-a luat în braţe, l-a dus în casă aşezându-l în pat.
La scurt timp a venit B.M. căreia inculpata i-a povestit ce s-a întâmplat. A încercat să ridice copilul să stea în şezut, dar acesta cădea într-o parte aşa că l-a întins în pat şi împreună cu fiica sa a încercat să-i dea de mâncare.
Copilul a mâncat puţin şi apoi a adormit. Inculpata îl trezea din când în când şi îi dădea să mănânce.
A doua zi minorul a dormit tot timpul, fiind trezit din când în când de inculpată pentru a-l hrăni.
A treia zi fiica inculpatei şi-a dat seama că minorul este grav bolnav şi că trebuie dus la spital.
A fost chemată salvarea, iar copilul însoţit de inculpată a fost transportat la Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi unde a decedat a doua zi, pe data de 24 iulie 2006.
În aceeaşi zi inculpata s-a prezentat la postul de poliţie şi a relatat lucrătorilor de poliţie că pe data de 21 iulie 2006 şi-a agresat nepotul în vârstă de 2 ani şi 10 luni că acesta a fost transportat la spital unde a decedat.
Din raportul de necropsie nr. 1069 din 6 septembrie 2006 rezultă că moartea numitului P.I.C. a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecinţă a hematomului subdural, contuziei şi dilacerării cerebrale produse în cadrul unui traumatism cranio cerebral acut închis. Aspectul şi topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin loviri active repetate cu obiecte contondente.
Din adresa nr. 1069 din 7 decembrie 2006 emisă de I.M.L. Iaşi rezultă că leziunile cerebrale (hematomul subdural, contuzia şi dilacerarea cerebrală), constatate la examenul necroptic, au putut fi produse cel mai probabil prin vibrarea substanţei cerebrale în cadrul imobilizării bruşte a corpului victimei de către altă persoană, neputându-se exclude nici loviturile active repetate cu sau de obiecte contondente, dacă ancheta va demonstra acest mecanism.
Comisia de avizare medico-legală a fost de acord cu concluziile raportului de necropsie nr. 1069 din 6 septembrie 2006 care sunt ştiinţific elaborate şi bazate pe datele medicale înserate în raport, precizând că mecanismul de producere al leziunilor cranio - cerebrale s-au produs cel mai probabil printr-o hiperflezie urmată de hiperextensie a capului datorită traumatismelor de la nivelul gâtului ce au intersectat artera carotidă stângă. Precizarea mecanismului de producere a leziunilor s-a făcut având în vedere şi opinia exprimată de Clinica de Neurochirurgie Iaşi.
Instanţa a mai reţinut că din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică rezultă că inculpata prezenta diagnosticul „tulburare depresivă majoră cu elemente fobice anxioase şi pe fond preinvolutiv cu debut reactiv" şi a comis fapta cu discernământ.
S-a reţinut că în drept, fapta inculpatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen.
Instanţa a reţinut că nu este întemeiată susţinerea formulată în apărarea inculpatei în sensul că fapta constituie infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât inculpata a acţionat cu intenţie indirectă, nu a urmărit să-şi ucidă nepotul, dar aplicându-i numeroase lovituri peste tot corpul şi în zone vitale (cap. gât, regiunea latero – cervicală) a acceptat producerea acestui rezultat. Inculpata nu a urmărit aplicarea unei simple corecţii, ci enervată l-a lovit cu agresivitate maximă, în mod repetat, la intervale scurte de timp, astfel încât copilul nu s-a mai putut ţine pe picioare.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul concret de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă şi nu în ultimul rând persoana inculpatei şi poziţia sinceră şi de regret manifestată pe parcursul procesului.
Inculpata B.M. a declarat apel solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. şi, în subsidiar, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
A mai solicitat desfiinţarea sentinţei şi sub aspectul laturii civile susţinând că greşit a fost obligată la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de înmormântare către partea civilă P.D.I., deoarece aceasta nu şi-a dovedit pretenţiile. A susţinut inculpata că achiesarea la plata despăgubirilor s-a făcut sub rezerva dovedirii lor.
Prin Decizia nr. 171 din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, s-a admis apelul declarat de inculpată şi s-a desfiinţat în parte sentinţa în latură penală.
Rejudecând instanţa de apel a reţinut art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., şi a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei de la 15 ani la 12 ani închisoare menţinând pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus la zi detenţia preventivă.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost corect stabilite.
De asemenea, s-a reţinut că încadrarea juridică dată faptei este corectă, nefiind fondată susţinerea inculpatei că se impune schimbarea acestuia din infracţiunea de omor calificat în cea de loviri cauzatoare de moarte.
S-a reţinut astfel că, din probele administrate, rezultă fără dubiu că moartea victimei P.I.C. a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecinţă a hematomului subdural, contuziei şi dilacerării cerebrale, produse în cadrul unui traumatism cranio – cerebral acut închis. Din coroborarea raportului de necropsie nr. 1096 din 6 septembrie 2006 cu completarea sa din 7 decembrie 2006 şi avizul comisiei nr. S/6301 din 23 aprilie 2007 rezultă că leziunile constatate la examenul necroptic au putut fi produse cel mai probabil prin vibrarea substanţei cerebrale în cazul imobilizării bruşte a corpului victimei de către altă persoană, nefiind exclusă lovirea activă repetată cu sau de obiecte contondente mecanismul de producere a leziunilor cerebrale ce au dus la decesul victimei a constat cel mai probabil dintr-o hiperflezie urmată de hiperextensia capului datorită traumatismelor de la nivelul gâtului ce au intersectat artera carotidă stângă.
Aşa fiind, corect s-a reţinut că fapta inculpatei de a zgudui minorul în vârstă de 2 ani şi 10 luni şi de a-i aplica apoi multiple lovituri cu intensitate, cu palmele şi apoi cu un furtun, în zonele vitale ale capului, gâtului şi pe restul corpului, producându-i leziuni care au condus la deces întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) şi d) C. pen.
Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa nu a fost just individualizată întrucât nu s-a ţinut seama de faptul că inculpata a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret a faptei, este infractor primar, iar starea sa de sănătate este precară. Nu în ultimul rând prima instanţă trebuia să ţină seama la individualizarea pedepsei şi de starea psihică a inculpatei B.M. la momentul săvârşirii faptei, aceasta prezentând diagnosticul de „tulburare depresivă majoră cu elemente fobice anxioase şi pe fond preinvolutiv cu debut reactiv" păstrând discernământul în comiterea faptei.
S-a reţinut că sub acest aspect hotărârea primei instanţe este netemeinică şi s-a apreciat că, faţă de comportarea anterioară comiterii faptei şi de poziţia inculpatei pe parcursul procesului, se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Instanţa de apel a constatat că motivul de apel referitor la greşita obligare a inculpatei la plata sumei de 2500 lei cu titlu de despăgubiri către P.D.I. nu este întemeiat deoarece la termenul din 20 noiembrie 2006 inculpata a fost de acord să despăgubească partea civilă achiesând la pretenţiile acesteia în cuantum de 2500 lei, motiv pentru care nu s-au mai propus şi administrat probe pe acest aspect.
Şi cu ocazia dezbaterilor inculpata, prin avocat a precizat că este de acord să suporte cheltuielile ocazionate de moartea victimei.
Hotărârea instanţei de apel a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de inculpata B.M.
Recursul declarat de procuror a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susţinându-se că nejustificat s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei.
În motivarea recursului inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., şi reducerea pedepsei sub minimul special întrucât nu a acţionat cu premeditare.
Recursul declarat de inculpată îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Infracţiunea de omor se deosebeşte de cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prin poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de rezultatul faptei sale.
Astfel, spre deosebire de omor, care se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, făptuitorul urmărind să suprime viaţa victimei, sau, chiar dacă nu urmăreşte acest rezultat, acceptă posibilitatea producerii lui, infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracţiune praeterintenţionată, făptuitorul fiind în culpă în cea ce priveşte rezultatul mai grav al faptei, moartea victimei, pe care fie îl prevede, dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce, fie nu îl prevede, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
În speţă, din modalitatea concretă în care a acţionat inculpata, care a lovit victima în vârstă de numai 2 ani şi 10 luni cu deosebită violenţă, în mod repetat şi cu intensitate cu furtunul peste tot corpul fără a proteja zonele vitale ale capului şi gâtului, rezultă că intenţia acesteia nu s-a limitat la aplicarea unei corecţii, inculpata acceptând că prin acţiunile sale extrem de violente poate cauza leziuni letale.
Aşa fiind, încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) este corectă.
Curtea constată că recursul declarat de procuror este fondat.
În raport cu gravitatea deosebită a faptei, prin care inculpata, cu deosebită violenţă, a suprimat viaţa unei rude apropriate (nepot de fiu) care, fiind în vârstă de numai 2 ani şi 10 luni, se afla în neputinţă de a se apăra, lipsa antecedentelor penale şi poziţia sinceră şi de regret manifestată pe parcursul procesului nu pot avea valenţele unor circumstanţe atenuante.
Se apreciază că aceste împrejurări, ca şi starea precară de sănătate a inculpatei, au fost avute în vedere de prima instanţă, care, pentru o faptă deosebit de gravă şi violentă, a stabilit o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă.
Constatând că pedeapsa a fost greşit individualizată de instanţa de apel prin reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante, Curtea va admite recursul procurorului şi, conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va casa hotărârea atacată şi va menţine hotărârea primei instanţe.
Recursul declarat de inculpată va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neexistând nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu.
Se va deduce la zi durata detenţiei preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 171 din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală privind pe inculpata B.M.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 380 din 11 iunie 2007 a Tribunalului Iaşi, secţia penală.
Respinge recursul formulat de inculpata B.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 31 iulie 2006 la 28 ianuarie 2008.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 30/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 444/2008. Penal → |
|---|
