ICCJ. Decizia nr. 3142/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3142/2008
Dosar nr. 445/59/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 156/PI din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul N.I. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 377/ll/2/2008 din data de 21 aprilie 2008 şi a ordonanţei din data de 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 242/P/2007.
A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. 445/59/2008 la data de 15 mai 2008, petentul N.I. a solicitat desfiinţarea Ordonanţei din data de 03 martie 2008 din dosarul nr. 242/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara precum şi împotriva Rezoluţiei din data de 21 aprilie 2008 din dosarul nr. 377/11/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi în principal reţinerea cauzei spre judecare pe fond şi condamnarea intimatei I.D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, a intimatului R.A.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. proc. pen. şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi a intimatului H.A.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., iar în subsidiar se solicită trimiterea cauzai la procuror în vederea redeschiderea urmăririi penale.
În motivare se arată că a mai formulat anterior o plângere împotriva rezoluţiei procurorului care a fost admisă de Curtea de Apel Timişoara şi s-a trimis cauza la parchet pentru redeschiderea urmăririi penale, urmând a se face verificări dacă notarul avea posibilitatea prin compararea datelor din contractului de împrumut cu datele de identificare care rezultau din cartea de identitate şi livretul militare prezentate de falsul N.I.
Procurorul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei rezumându-se la a se constata că intimata a respectat dispoziţiile Legii nr. 36/1995, deşi este clar că notarul nu a purces la minime verificări cu privire la identitatea declarantului.
Din actele de la dosar prima instanţă a reţinut următoarele.
La data de 23 februarie 2007 petentul N.Y. a formulat o plângere penală împotriva intimatei I.D.F., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) pe motiv că în calitate de notar public a procedat la autentificarea unei declaraţii notariale prin identificarea declarantului cu livretul militar care nu este asimilat unei legitimaţii oficiale şi fără să solicite contractul de împrumut ceea ce a făcut ca o altă persoană să dea o declaraţie în locul său cu consecinţa radierii ipotecii de pe un împrumut cu care R.A.V. a garantat restituirea sumei împrumutate de 15000 Euro.
Prin Ordonanţa din 03 martie 2008 din dosarul nr. 242/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neînceperea urmăririi penale pentru infr. prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), disjungerea cauzei pentru intimaţii R.A.V. şi H.A.F. şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pentru cei doi intimaţi.
Împotriva acestei Ordonanţe petentul a formulat plângere care, în condiţiile prev. de art. 278 C. proc. pen. care a fost respinsă prin Rezoluţia din data de 21 aprilie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din dosarul nr. 377/11/2/2008.
Examinând actele emise de procuror şi atacate de petent s-a constatat că acestea sunt temeinice şi legale şi nu există nici un motiv de desfiinţare a lor.
Din actele dosarului de urmărire penală se reţine că la data de 27 mai 2005 notarul public T.F. din Arad a autentificat contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, potrivit cu care petentul N.I. îl împrumută pe numitul R.A.V. cu suma de 15000 Euro iar în vederea garantării sumei împrumutatul este de acord cu întabularea dreptului de ipotecă în favoarea petentului asupra apartamentului situat în Arad, înscris în C.F. nr. 63710, nr. top 384, 2880/16N de sub B2 şi notarea interdicţiei de înstrăinare şi grevare de sarcini.
Termenul scadent de restituire a sumei a fost fixat prin acordul părţilor la data de 27 mai 2006 după care împrumutătorul putea să ceară executarea silită imobiliară.
La data de 27 ianuarie 2006 împrumutatul R.A.V. s-a prezentat la Biroul notarului public I.D.F. din Arad împreună cu o altă persoană care avea acelaşi nume ca şi petentul însă cu alte date de identificare şi care susţinea că este persoana care la-a împrumutat pe R.A.V. ambii solicitând redactarea şi autentificarea unei declaraţii din care să rezulte că N.I. a primit de la R.A.V. suma împrumutată de 15.000 Euro şi că este de acord cu radie rea ipotecii pentru apartamentul ipotecat.
Potrivit declaraţiei intimatei, cele două persoane s-au prezentat la biroul notarial înainte cu o zi când falsul N.I. s-a legitimat cu cartea de identitate de pe care notarul a făcut o copie după care au fost programaţi a doua zi pentru redactarea declaraţiei.
La data stabilită cele două persoane s-au prezentat la biroul notarului însă falsul N.I. nu a mai avut asupra sa Cartea de identitate motiv pentru care notarul l-a identificat cu livretul militar după care a procedat la redactarea şi autentificarea declaraţiei.
Pe baza acestei declaraţii notariale numitul R.A.V. a radiat din cartea funciară ipoteca şi interdicţia de înstrăinare şi grevare de sarcini asupra apartamentului său cu care s-a garantat restituirea sumei împrumutate.
Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu trebuie îndeplinită o condiţie esenţială aceea de a nu îndeplini un act sau de a-l îndeplini în mod defectuos în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
În speţă se poate observa că intimata a respectat dispoziţiile legale referitoare la identificarea părţilor redactând o declaraţie, dată pe propria răspundere a declarantului, şi pe care apoi a autentificat-o.
Chiar dacă identificarea declarantului s-a făcut doar pe baza livretului militar, potrivit adresei Camerei Notarilor publici Timişoara cu nr. 1767/2007 din 16 ianuarie 2008 identificarea părţilor se poate face şi pe baza acestui act şi notarul nu este obligat ca la autentificarea unei declaraţii privind radierea din cartea funciară a unui drept de ipotecă şi a unei interdicţii de înstrăinare şi grevare să solicite actul notarial ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a ipotecii şi a interdicţiei, deşi în practica notarială se obişnuieşte ca în asemenea situaţii să se solicite părţii prezentarea actului respectiv sau a unui extras de carte funciară în vederea autentificării declaraţiei de acord la radiere.
Se mai reţine că procurorul a respectat dispoziţiile instanţei dispuse prin SP nr. 123/PI/2007 ,întrucât prin relaţiile solicitate de la Camera Notarilor Publici s-au lămurit aspectele privind obligaţiile şi practicile notarilor în aceste situaţii
Prin urmare nu se poate reţine săvârşirea de către intimată a infracţiunii prev. de art. 246 C. proc. pen. iar faţă de ceilalţi doi intimaţi se constată că în mod legal s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad. Întrucât aceştia nu au calitatea prev. de lege pentru a fi cercetaţi de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, astfel că în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul N.I., susţinând atât prin motivele scrise, cât şi cu ocazia dezbaterilor că aceasta este netemeinică şi nelegală. Se arată că, chiar dacă nu este inserată expresis verbis, obligaţia notarului de a solicita actele care au stat la baza notării ipotecii, în situaţia în care urmează să autentifice o declaraţie de radiere a ipotecii, rezultă din dispoziţiile art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 36/1995. Astfel, intimata trebuia să purceadă la o minimă verificare înainte de a autentifica declaraţia de radiere a ipotecii, având atât posibilitatea, cât şi obligaţia legală de a solicita actul care a stat la baza notării ipotecii în cartea funciară, pentru a compara datele de identificare dintre petent şi falsul N.I.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că intimata I.D.F.. în calitate de notar public, a autentificat la data de 27 ianuarie 2006 o declaraţie prin care numitul N.I. ,domiciliat în Arad, arăta că a primit de la numitul R.A.V. suma datorată în baza unui contract de împrumut încheiat anterior şi era de acord cu radierea din cartea funciară a interdicţiei de înstrăinare şi grevare a ipotecii asupra apartamentului, proprietatea acestuia din urmă, ce constituise garanţie la contractul de împrumut menţionat anterior.
La data autentificării acestui înscris, declarantul a fost identificat cu livretul militar, susţinând că nu are asupra sa cartea de identitate, act pe care îl prezentase cu o zi în urmă (şi de pe care notarul făcuse o copie),când împreună cu numitul R.A. se prezentase la acelaşi notar pentru a fi programaţi în vederea autentificării declaraţiei.
În baza actului încheiat de intimată, numitul R.A. şi-a radiat ipoteca.
Ulterior, petentul N.I., domiciliat în Arad, adevăratul împrumutător din contracta intenţionat să procedeze la executarea silită asupra garanţiei imobiliare constituită în contract (urmare a nerestituirii la scadenţă a împrumutului de către numitul R.A.),ocazie cu care a constatat că ipoteca fusese radiată, în condiţiile expuse anterior.
În aceste condiţii, petentul a formulat plângere penală împotriva notarului public I.D.F. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Curtea reţine că potrivit art. 50 lit. a) din Legea nr. 36/1995, identificarea părţilor de către notarul public nu se face exclusiv prin verificarea actelor emise de autorităţi în acest scop (carte de identitate sau buletin de identitate), ci şi a "legitimaţiilor oficiale prevăzute cu semnătură, ştampilă şi fotografia posesorului", caracteristici pe care le are şi livretul militar, astfel încât intimatei nu îi poate fi imputată împrejurarea că identificarea declarantului a fost făcută în baza unui asemenea act, cu atât mai mult cu cât exista o copie a cărţii de identitate(efectuată cu o zi înainte),iar datele personale şi fotografia persoanei din livretul militar erau identice cu cele din cartea de identitate.
Esenţială pentru rezolvarea cauzei este însă o altă problemă, respectiv dacă notarul avea obligaţia de a solicita actul notarial ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a ipotecii şi a interdicţiei de înstrăinare, în situaţia în care, cum este şi cazul în speţă, urma să procedeze la autentificarea unei declaraţii prin care partea îşi exprima acordul pentru radierea din cartea funciară a acestor menţiuni.
Curtea constată că de lege lata nu există o obligaţie expresă în acest sens iar dispoziţiile legale invocate de petent nu pot conduce la stabilirea vinovăţiei notarului pentru faptele menţionate în plângerea penală.
Este adevărat că, aşa cum se menţionează şi în adresa Camerei Notarilor Publici Timiş în practica notarială se obişnuieşte ca în astfel de situaţii să se solicite părţii prezentarea actului iniţial sau a unui extras de carte funciară, însă aceasta nu derivă în mod direct din dispoziţiile legale ce reglementează activitatea notarială, ci reprezintă mai degrabă o măsură de precauţie pentru a preîntâmpina situaţii cum este şi cea din speţă.
Mai mult, în acord cu cele expuse anterior intimata a avut la dispoziţie şi un extras de carte funciară, aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, obţinerea acestuia justificând de altfel autentificarea declaraţiei în ziua următoare prezentării iniţiale a părţilor. Nici acest extras nu este însă foarte relevant, în condiţiile în care nu cuprinde nicio dată personală a celui în favoarea căruia este înscrisă ipoteca, cu excepţia numelui şi prenumelui.
În fine, este de menţionat şi faptul că, deşi s-a făcut în baza declaraţiei autentificate de intimată, radierea menţiunilor din cartea funciară presupunea o verificare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege din partea registratorului de carte funciară, ca persoană îndrituită să soluţioneze cererile în materia cadastrului şi publicităţii imobiliară.
În consecinţă, în mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât şi de instanţa de fond investită cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei procurorului că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a putea reţine săvârşirea de către notarul public a infracţiunilor prev. de art. 246 şi 249 C. pen. Astfel încât recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul N.I. împotriva sentinţei penale nr. 156/PI din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3126/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3189/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
