ICCJ. Decizia nr. 3126/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3126/2008
Dosar nr. 172/39/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală, sub nr. 172/39/2008 din 5 iunie 2008 petiţionarul B.Ş. a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., admiterea plângerii iniţiale şi desfiinţarea rezoluţiilor nr. 42/P/2008 din 5 martie 2008 şi nr. 163/H/2/2008 din 19 mai 2008, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, şi pe fond, tragerea la răspundere penală a intimaţilor D.V. şi J.C., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, arătând că cercetarea penală efectuată împotriva acestora este „nelegală, netemeinică, incompletă", întrucât nu s-a răspuns chestiunilor invocate de el. Astfel, a arătat că deşi a solicitat efectuarea unor noi probatorii şi verificări legate de activitatea desfăşurată şi înregistrările contabile efectuate privind Herghelia Rădăuţi, aceste cereri nu au fost rezolvate favorabil de către cei doi intimaţi, împrejurare care, în opinia sa, echivalează cu un abuz în serviciu, respectiv neglijenţă în serviciu.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 42 din 4 iulie 2008 a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionar, obligându-l, totodată, la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că petiţionarul B.Ş. a formulat plângere penală, prin care a solicitat să se efectueze cercetări penale împotriva procurorilor D.V. şi J.C. pentru „abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, complicitate la săvârşirea de infracţiuni, pentru atitudine anticonstituţională, pentru atingerea imaginii proprii şi pentru persistenţă în infracţiuni", fiind nemulţumit de conţinutul adresei nr. 917/111/6/2007 din 4 ianuarie 2008 înaintată Judecătoriei Rădăuţi de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi.
Prin rezoluţia nr. 42/P/2008 din 05 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii D.V. şi J.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că la 01 aprilie 2004 B.Ş. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi arătând că HG, şef bază furajeră la Herghelia Rădăuţi a comis în 2002 mai multe fapte ce s-ar încadra in conţinutul infracţiunilor de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, evaziune fiscală şi fals în acte contabile, prev. de art. 246, art. 249, art. 289, art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 13 din Legea nr. 87/1994 (în vechea reglementare) şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 (acum art. 43) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) S-a constituit dosarul nr. 1027/P/2004 în care s-au efectuat cercetări, iar prin rezoluţia cu acelaşi număr din 15 iunie 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale, constatându-se că faptele reclamate nu există.
Pe parcursul cercetărilor s-a relevat şi faptul că petiţionarul lucrase în perioada 2001-2002 la Herghelia Rădăuţi în funcţia de contabil şef, dar prin Decizia nr. 52/1913/2002 înregistrată sub nr. 246 din 28 iunie 2002 i s-a desfăcut contractul individual de muncă pentru abateri grave săvârşite în mod repetat şi pentru încălcarea normelor de comportare la locul de muncă, pe temeiul art. 130 lit. i) C. muncii, moment din care acesta a început să formuleze plângeri.
Împotriva rezoluţiei nr. 1027/P/2004 din 16 iunie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, B.Ş. a formulat plângere, ce i-a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 909/II/2/2005 din 4 iulie 2005 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, soluţie ce a fost apoi confirmată prin sentinţa penală nr. 1314 din 24 noiembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuţi (dosarul nr. 5660/2005).
Împotriva sentinţei mai sus-menţionate, B.Ş. a declarat recurs, ce i-a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 72 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Suceava (dosarul nr. 75/P/2006) menţinându-se, astfel, atât rezoluţiile sus-amintite ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi precum şi sentinţa penală nr. 1314/2005 a Judecătoriei Rădăuţi.
Petiţionarul B.Ş. a declarat din nou recurs împotriva deciziei penale nr. 72/2006 a Tribunalului Suceava, iar Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 291 din 15 mai 2006 pronunţată în dosar nr. 1842/39/2006, I-a respins ca inadmisibil.
Ulterior acelaşi petiţionar a formulat o contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 291/2006 a Curţii de Apel Suceava, iar prin Decizia penală din 25 septembrie 2006 Curtea de Apel Suceava a respins contestaţia ca inadmisibilă, întrucât prin Decizia atacată s-a respins ca inadmisibil un recurs, constatându-se astfel că Decizia nu putea fi atacată prin contestaţie în anulare, nefiind soluţionat fondul cauzei.
Totodată, petiţionarul B.Ş. a formulat apoi o cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 1314 din 24 noiembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuţi (prin care i se respinsese plângerea împotriva actelor procurorului conform art. 2781 C. proc. pen.), susţinând că procurorul care a efectuat cercetarea penală ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice. Cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentinţa penală din 5 ianuarie 2007 a Judecătoriei Rădăuţi. Recursul declarat de revizuientul petiţionar a fost, de asemenea, respins ca nefondat, prin Decizia penală nr. 158 din 16 martie 2007 a Tribunalului Suceava.
Ulterior, petiţionarul B.Ş. a formulat o nouă cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 1314/2005 a Judecătoriei Rădăuţi, pentru considerente identice cu cele invocate în cererea de revizuire anterioară .
S-a reţinut că prin adresa nr. 917/lll/6/2007 din 4 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi întocmită de procuror J.C. şi semnată şi de prim procuror D.V., în conformitate cu prevederile art. 399 alin. (5) C. proc. pen., cererea de revizuire a fost trimisă spre competentă soluţionare Judecătoriei Rădăuţi împreună cu concluziile procurorului în sensul că „motivele invocate (de revizuientul B.Ş.) nu se găsesc printre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi ca atare în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. solicităm instanţei de judecată să respingă cererea de revizuire". Totodată, s-a constatat că în conţinutul adresei au fost menţionate soluţiile dispuse prin hotărâri anterioare ale instanţelor cu privire la cererile lui B.Ş.
Petiţionarul, în plângerea iniţial formulată a susţinut că prin această adresă cu nr. 917/111/6/2007, depusă pe rolul instanţei, magistraţii procurorii care au semnat-o au comis infracţiunile la care a făcut referire.
S-a reţinut că petiţionarul nu a arătat concret, care sunt faptele presupuse a fi săvârşite de procurori, exprimându-şi de fapt nemulţumirea faţă de modul cum a fost soluţionat dosarul penal nr. 1027/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi.
S-a constatat că, simpla împrejurare că cei doi procurori semnatari ai adresei nr. 917/111/6/2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, nu au reluat motivările din rezoluţia nr. 1027/P/2004, nu poate fi apreciată drept temei al concluziei că aceştia ar comis vreo faptă de natură penală.
S-a mai reţinut că, în fond, petiţionarul B.Ş. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1314/2005 a Judecătoriei Rădăuţi, iar prin adresa 917/111/6/2007 din 4 ianuarie 2008 această cerere a fost înaintată instanţei, menţionându-se toate elementele necesare soluţionării ei. De altfel, cererea de revizuire formulată de B.Ş. a fost respinsă ca inadmisibilă, prin sentinţa penală nr. 146 din 20 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi.
ProcuroruI General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin rezoluţia nr. 163/11/2/2008 a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionar.
S-a reţinut, în considerentele acestei rezoluţii, că intimaţii, în calitate de procurori, au apreciat şi dispus măsurile procesuale, în rezolvarea lucrărilor nr. 917/111/6/2007 din 04 ianuarie 2008, prin care au sesizat Judecătoria Rădăuţi cu privire la cererea de revizuire formulată de petiţionar, pe care le-au apreciat ca legale şi temeinice, exercitarea atribuţiilor de serviciu şi a funcţiilor pe care le îndeplinesc, cu respectarea principiilor de stabilitate şi autonomie, potrivit convingerilor lor şi probelor administrate.
Din analiza actelor premergătoare efectuate de către organele de urmărire penală a rezultat că este legală şi temeinică soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei doi intimaţi, întrucât faptele reclamate de petiţionar nu există în însăşi materialitatea lor.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.
S-a mai constatat că dispoziţiile art. 399 C. proc. pen. prevăd pentru procuror posibilitatea ascultării persoanei care a solicitat revizuirea sau, în cazul în care este necesar, efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire.
S-a apreciat că, faţă de cele invocate de revizuient în motivarea cererii, dar şi faţă de actele şi lucrările dosarului în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, procurorul are posibilitatea (şi nu obligaţia) de a proceda în sensul de mai sus, iar după analiza cererii de revizuire şi conform cu dispoziţiile legale prevăzute de alin. (5) al art. 399 C. proc. pen., procurorul înaintează întregul material, împreună cu concluziile sale, instanţei competente.
S-a constatat că, procedând în conformitate cu dispoziţiile procedural-penale anterior expuse, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, intimata J.C. a sesizat, prin adresa nr. 917/111/6/2007 din 04 ianuarie 2008, Judecătoria Rădăuţi, cu cererea de revizuire formulată de petentul B.Ş., împreună cu concluziile de respingere, motivate, ale acesteia.
De asemenea, s-a mai reţinut că, în mod legal şi corect, această adresă a fost semnată de către intimatul D.V., în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi.
S-a mai relevat că, din niciun act existent la dosarul cauzei nu reiese că s-ar fi încălcat dispoziţiile legale ce reglementează procedura de urmat, de către intimaţi, în cazul investirii lor cu o cerere de revizuire, iar în ceea ce priveşte propunerea de respingere a cererii de revizuire, s-a apreciat că aceasta reprezintă expresia libertăţii procurorului de a prezenta concluziile pe care le consider întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de materialul probator analizat.
S-a conchis că, nu se poate reţine că intimaţii, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, nu ar fi îndeplinit un act sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos, cu intenţie sau din culpă, cu consecinţa vătămării intereselor legale ale petiţionarului, astfel încât , în mod corect, s-a reţinut în cauză că faptele reclamate de către acesta există în însăşi materialitatea lor, soluţia pronunţată prin rezoluţiile atacate fiind legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei penale nr. 42 din 4 iulie 2008, în termen legal, petiţionarul a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, reiterând într-un memoriu depus la dosar, motivele arătate în faţa primei instanţe.
Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat dosarul nr. 172/39/2/2008.
La termenul din 6 octombrie 2008, recurentul petiţionar, deşi legal citat nu s-a prezentat, dar a depus la dosar, prin registratură, un memoriu prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei penale atacate şi pe fond, infirmarea rezoluţiei dată de procuror, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimaţilor sub aspectul infracţiunilor menţionate în plângerea iniţială.
Examinând recursul declarat de petiţionar, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal.
Poate face o astfel de plângere, în concepţia legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionar, reţinând în mod corect situaţia de fapt şi apreciind ca fiind legală şi temeinică rezoluţia nr. 42/P/2008 din 5 martie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimaţilor-magistraţi procurori J.C. şi D.V., pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
De asemenea, Înalta Curte constată că prin rezoluţia nr. 163/11/2/2008 din 19 mai 2008, dată în dosarul nr. 42/P/2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, verificând actele premergătoare efectuate în cauză, a confirmat soluţia dispusă de procuror faţă de numiţii J.C. şi D.V., cercetaţi sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), respectiv art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) apreciindu-se, în mod corect, că faptele, presupuse a fi săvârşite de intimaţi în calitate de procurori, cu ocazia soluţionării cererii de revizuire ce a format obiectul dosarului penal nr. 1027/P/2004, prin redactarea şi respectiv semnarea unei adrese nr. 917/111/6/2007 din 4 ianuarie 2008, prin care s-a înaintat Judecătoriei Rădăuţi cererea de revizuire formulată împreună cu referatul procurorului, potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (5) C. proc. pen., nu există.
Pe de o parte, Înalta Curte constată că, în cauză în urma actelor premergătoare, nu s-au identificat elemente care să conducă la concluzia că intimaţii, în calitate de procurori, cu ocazia efectuării actelor specifice activităţii de cercetare penală , ar fi săvârşit vreo faptă care să aibă valenţe penale.
Pe de altă parte, Înalta Curte mai apreciază că instanţele judecătoreşti sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauzele cu care sunt investite cât şi textele de lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar pronunţarea unor soluţii de către procurori, în urma efectuării activităţilor specifice de cercetare penală şi potrivit convingerii proprii, nu poate fi echivalată cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor ce le revin potrivit legii, astfel încât nu pot constitui, prin ele însele, temei pentru reţinerea unor infracţiuni de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu.
De altfel, verificarea şi stabilirea legalităţii şi temeiniciei unei hotărâri judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a instanţelor superioare de control judiciar şi nu pot fi cenzurate de organul de urmărire penală, neputând constitui obiect de cercetare penală.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul B.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 42 din 4 iulie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 42 din 4 iulie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3118/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3142/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
