ICCJ. Decizia nr. 3283/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3283/2008
Dosar nr. 1653/22/200.
Şedinţa publică din 17 octombrie 200.
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 14 ianuarie 2008, Tribunalul Giurgiu, secţia penală, Cauze generale, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor în art. 183 şi respectiv art. 181 C. pen., formulată de inculpatul B.N.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 74 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat preved. art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 6 aprilie 2007 la zi, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi a art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
S-a constatat că părţile vătămate D.I., K.R.V. şi M.C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuţitului, corp delict.
Inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Universitar de urgenţă Bucureşti, suma de 3824,01 despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate D.I. şi suma de 15.276,21 lei cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate M.C.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 5/6 aprilie 2007 în jurul orelor 2, partea vătămată M.C. a fost înjunghiat cu un cuţit de către inculpatul B.N., în timp ce se afla în locuinţa părţii vătămate I.D. din comuna Floreşti Stoeneşti, judeţul Giurgiu. Transportat de urgenţă la Spital, M.C. a decedat în aceeaşi zi la orele 4,49 în timpul intervenţiei chirurgicale.
Partea vătămată D.I. a fost şi ea înjunghiată de inculpat şi transportată urgent la acelaşi spital a fost salvată leziunile provocate ce au necesitat 30-40 zile de îngrijiri medicale punându-i în pericol viaţa.
Inculpatul S.P. recunoscut fapta săvârşită, dar a încercat să se apere susţinând că nu a intenţionat să ucidă victima.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, partea vătămată M.V. şi inculpatul B.N.
Prin Decizia penală nr. 76/A din 21 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de Parchet şi de partea vătămată, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 1 din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului Giurgiu şi a înlăturat aplicarea art.74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. A majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de omor de la 5 ani la 10 ani închisoare şi de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. A contopit pedepsele dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. A fost dedusă detenţia de la 6 aprilie 2007 şi a fost menţinută starea de arest preventiv a apelantului inculpat.
A fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul, ambele părţi invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., primul recurent solicitând majorarea pedepsei, iar ultimul cerând reducerea ei.
Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Cu privire la recursul declarat de Parchet:
Înalta Curte consideră că dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.
Astfel, instanţa de apel a stabilit corect pedepsele pentru infracţiunile de omor (victimă M.C.) şi tentativă de omor (parte vătămată D.I.) săvârşite de inculpat.
Instanţa a ţinut seama atât de dispoziţiile codului penal, de limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunile grave comise, de gradul de pericol social al faptelor (omor şi tentativă de omor), precum şi de persoana inculpatului, infractor fără antecedente penale, sincer.
Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 alin. (1) C. pen. poate fi realizat prin executarea pedepsei rezultante aplicate.
Cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu este incident, nici în recursul inculpatului.
Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, s-au avut în vedere circumstanţele săvârşirii faptei, persoana inculpatului, stabilindu-se pedepse ce reprezintă minimul pedepsei prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. (10 ani închisoare) şi 5 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) din acelaşi cod.
De asemenea nu i s-a aplicat nici un spor la pedeapsa rezultantă.
Înalta Curte consideră că pedeapsa a fost legal stabilită în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., instanţa de apel ţinând seama atât de gravitatea faptelor, cât şi de persoana inculpatului, infractor primar.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că Decizia atacată este temeinică şi legală, iar recursurile declarate de Parchet şi de inculpat sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Conform art 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 6 aprilie 2007 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 76/A din 2 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 6 aprilie 2007 la 17 octombrie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3250/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3313/2008. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
