ICCJ. Decizia nr. 3315/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3315/2008
Dosar nr. 1420/89/2008
Şedinţa publică din 20 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 159 din 21 martie 2008 Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul B.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (referitoare la acţiunea infracţională privind pe martora-victimă C.M.A.), la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., a stabilit ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a fixat termen de încercare de 2 ani.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, desemnat organ de supraveghere; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 februarie la 14 martie 2007.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată M.A.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
De asemenea, s-a dispus să se restituie inculpatului paşaportul ridicat cu ocazia efectuării percheziţiei corporale şi care a fost depus la Serviciul Public Comunitar de Evidenţă şi Eliberare a Paşapoartelor Vaslui, precum şi suma de 250 Euro ridicată de la acesta şi depusă la Trezoreria Vaslui cu chitanţa nr. 9, seria VSVPL, nr. 06807111/02 din 28 februarie 2007.
Prin aceeaşi sentinţă a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 26/D/P/l 8 aprilie 2007, D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial Vaslui, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.C.M. pentru săvârşirea infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se că inculpatul a început să facă deplasări în Italia încă din anul 2002 şi că în anul 2003, a luat hotărârea infracţională de a recruta tinere în vederea exploatării sexuale a acestora în Italia.
Prima instanţă, examinând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că inculpatul a propus victimei M.A.M., care era prietenă cu partea vătămată C.M.A. să meargă în Italia unde ar putea să le ofere locuri de muncă, cunoscând dorinţa acestora de a munci. Astfel, la data de 1 august 2003, inculpatul însoţit de cele două fete şi de numitul B.F.Ş. (devenit C. în anul 2006, prin căsătorie cu victima C.M.A.,), au plecat în Italia, la Roma, unde s-au cazat într-un imobil în care locuiau cu chirie mai mulţi cetăţeni români.
Victima M.A. s-a împrietenit cu martora S.M.A., de la care a aflat ulterior că inculpatul intenţiona să o vândă unor italieni în vederea practicării prostituţiei într-un club. S-a reţinut că această victimă , de teamă, a fugit din imobilul în care locuia, la martoră, iar pentru a o recupera inculpatul a folosit violenţe şi ameninţări la adresa victimei şi a martorei.
S-a constatat că victima C.M.A., potrivit probelor existente la dosar, a continuat să locuiască în aceeaşi cameră din acelaşi imobil cu inculpatul, cu martorul B. (devenit C.) şi a refuzat să practice prostituţia într-un club, deşi i s-a făcut această propunere.
De asemenea, Tribunalul Vaslui a mai reţinut că victima M.A.M. (după 2-3 săptămâni) a reuşit să plece din Italia în Belgia, la mama şi mătuşa sa, ajutată fiind de martora S., în timp ce victima C.M. (după o lună de zile) a plecat cu martorul B. în Spania, unde după 3 ani s-au căsătorit, iar acestea, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă.
S-a constatat că victima C.M. a expediat la dosar prin poştă xerocopia declaraţiei atestată de Cabinetul avocatului M., care a fost apoi depusă în original de către soţul ei (B.) şi deşi pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a susţinut că victima M. îi era prietenă la data plecării în Italia, aceasta, în declaraţiile sale date în timpul urmăririi penale, nu a confirmat susţinerile inculpatului, afirmând că acesta era o simplă cunoştinţă şi nu prietenul ei. S-a mai reţinut că victima M.A.M. dorea într-adevăr să muncească şi nu să se prostitueze, întrucât anterior plecării în Italia aceasta fusese în vizită în Belgia , unde se afla mama sa, însă nu a rămas să muncească acolo pentru că nu cunoştea limba franceză.
Prima instanţă a constatat că declaraţiile victimelor M.A.M., precum şi ale martorilor S.M.A. şi G.C., desele ieşiri şi intrări în ţară, dispariţia inculpatului după revocarea măsurii arestării preventive, nesolicitarea administrării de probe în timpul urmăririi penale de către inculpat, aşteptarea acestuia de a se face probatoriu de către instanţă, pentru ca ulterior să încerce să-l combată cu declaraţiile martorilor B.F.S. (devenit C.) şi B.L.N., precum şi cu declaraţiile victimei C., atestate de către un cabinet de avocatură, biletul scris în timp ce a fost reţinut de către organul de urmărire penală (care era adresat mamei sale şi prin care îi adresa rugămintea să le ceară victimei C. şi numitei B. să-şi schimbe declaraţiile date împotriva sa), nu s-au coroborat cu celelalte probe din dosar şi Ie-a înlăturat.
De asemenea, instanţa de fond nu a luat în considerare împrejurarea că inculpatul era prieten cu victima M.A.M., înainte şi după plecarea în Italia, întrucât din afirmaţiile victimei a rezultat că erau doar simple cunoştinţe, reţinând ca un argument în plus, în sprijinul acestei afirmaţii şi faptul că aceasta, după numai 2-3 săptămâni de şedere la Roma, a părăsit Italia cu destinaţia Belgia, fiind nevoită să fugă la mama sa (ajutată fiind şi de martora S.). S-a mai relevat că dacă lucrurile ar fi stat aşa cum a afirmat inculpatul, o prietenă care a plecat în Italia, împreună cu prietenul său, în ideea de a munci, nu-l părăsea la mai puţin de o lună de zile, ceea ce dovedit încă o dată dorinţa inculpatului de a o obliga să meargă în club pentru a se prostitua.
S-a mai reţinut că martora sub acoperire E.S. a afirmat că inculpatul şi fratele acestuia i-au propus şi ei să accepte să se prostitueze.
Prima instanţă a mai constatat că nici inculpatul şi nici victima M.A.M. nu au avut un loc de muncă în Italia, deci nu aveau de unde să obţină bani în mod legal, relevându-se totodată şi împrejurarea că inculpatul nu era o persoană uşor intimidabilă, astfel încât arestarea sa preventivă să poată avea drept consecinţă dispariţia sa pe timpul urmăririi penale.
Tribunalul Vaslui a constatat că din probatoriul administrat a rezultat fără dubii că inculpatul a recrutat-o pe victima M.A.M. în vederea exploatării sexuale, folosind violenţe şi ameninţări, în drept, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea 678/2001.
De asemenea, prima instanţă a mai constatat că nu s-a dovedit cu certitudine că inculpatul ar fi traficat-o şi pe numita C.M.A., astfel că a înlăturat dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinute în sarcina inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 alin. (2) C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală şi scopul special prevăzut de art. 52 C. pen., constatând că inculpatul nu avea antecedente penale, reţinând în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. şi dând eficienţă dispoziţiilor art. 76 lit. e) C. pen.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, prima instanţă a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta chiar şi fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârşi alte infracţiuni, astfel încât a dispus, în temeiul art. 861 C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere cuantumul pedepsei, lipsa antecedentelor penale, ţinând seama de persoana inculpatului, de numărul persoanelor traficate, de perioada lungă de timp de când a comis fapta, până în prezent. A stabilit totodată , pe durata termenului de încercare, măsurile de supraveghere la care urmează a se supune inculpatul.
S-a luat act că partea vătămată M.A.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Întrucât în timpul urmăririi penale, cu ocazia percheziţiei corporale, i s-au reţinut inculpatului paşaportul şi suma de 250 Euro, prima instanţa a dispus să-i fie restituite, constatându-se că nu s-a făcut dovada că suma de 250 Euro, pe care inculpatul o avea la el provenea din săvârşirea infracţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen, inculpatul B.C.M., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii. Acesta a susţinut că hotărârea pronunţată de prima instanţă se bazează doar pe declaraţiile celor două martore victime, care nici nu se coroborează între ele.
A mai arătat că una din aceste martore a relatat că, în fapt, singură s-a deplasat în Italia, în baza paşaportului personal, împrejurare confirmată şi de soţul ei, iar faţă de conţinutul depoziţiei acestei martore, în sarcina inculpatului nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. S-a solicitat de către apărătorul apelantului inculpat reaprecierea materialului probator administrat, admiterea apelului promovat, desfiinţarea sentinţei pronunţate şi pe fond, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel laşi, secţia penală, examinând cauza, în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul declarat inculpat împotriva sentinţei penale nr. 159 din 21 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Vaslui, este nefondat şi, prin Decizia penală nr. 65 din 27 mai 2008 l-a respins ca atare, obligându-l totodată pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a dispune astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat în esenţă, aşa cum a rezultat din materialul probator administrat, că în vara anului 2003, inculpatul B.C.M. i-a propus martorei-victimă M.A.M. să meargă la muncă în Italia, oferindu-se să o ajute să ocupe un post de cameristă. S-a reţinut că aceasta, în cele din urmă, a acceptat propunerea inculpatului de a-l însoţi în Italia, întrucât tânăra nu realiza niciun venit, iar tatăl acesteia avea o pensie modestă. Deoarece martora-victimă nu avea serviciu în ţară, i-a spus inculpatului că nu are bani pentru a-şi plăti contravaloarea biletului la autocarul cu care urmau să se deplaseze în Italia, iar inculpatul B.C.M. s-a oferit să-i plătească biletul, urmând ca, după ce se va angaja în Italia, martora să-i restituie suma de 700 Euro.
De asemenea, instanţa de prim control judiciar a mai reţinut că împreună cu inculpatul şi martora M.A.M. s-au deplasat în Italia şi martorii C.M.A. şi B.F.
Odată ajunşi la Roma, s-a relevat că inculpatul a condus-o pe martora M.M.A. într-o cameră pe care o avea închiriată într-un imobil din acest oraş, încercând după aceea să găsească un club în care să practice prostituţia sau un italian, căruia să o vândă.
S-a constatat că aceste aspect au rezultat din declaraţiile constante ale martorei S.M.A., care a ajutat-o pe victima M.M. să fugă de la inculpat şi să plece apoi în Belgia unde se aflau mama şi mătuşa sa.
De asemenea, s-a reţinut că, în declaraţiile sale, martora-victimă M.A.M. a arătat că inculpatul B.C.M. i-a suportat cheltuielile de transport până la Roma, a cazat-o într-o cameră dintr-un imobil şi, când a aflat că acesta intenţiona să o vândă pentru a practica prostituţia într-un club de noapte, a fugit la o altă româncă, respectiv la martora S.M.A.
Instanţa de prim control judiciar a mai reţinut că inculpatul B.C.M. i-a cerut să se întoarcă la el, a ameninţat-o cu moartea atât pe ea, cât şi pe S.M.A. şi i-a spus că nu-i va restitui paşaportul pentru a putea pleca din Italia, însă , în cele din urmă, martora S.M.A. a dat inculpatului o sumă de 400 sau 600 Euro, pentru a-i restitui paşaportul victimei M.M.A. şi apoi a trimis-o, cu trenul, la mama ei în Belgia, împrejurări ce s-au relevat, atât din declaraţiile constante ale martorei S.M.A. (deşi au fost luate la intervale mari de timp) cât şi din depoziţia martorului G.C., (audiat în cursul urmăririi penale).
S-a mai constatat că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei şi a solicitat confruntarea sa cu martora S.M.A., însă la data de 14 martie 2007, când procurorul a trecut la realizarea acestui act procesual, admis la cererea inculpatului, acesta a refuzat să mai fie confruntat cu martora, în prezenţa apărătorului său ales (filele 127-128 dosar urmărire penală).
S-a mai reţinut că în cauză cercetările nu puteau fi finalizate deoarece inculpatul nu se afla în ţară , însă la data de 10 februarie 2007 inculpatul a fost depistat în Aeroportul Internaţional „Henri Coandă" -Bucureşti unde urma să se îmbarce în cursa de Roma şi a fost condus la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui, unde a fost audiat, după care s-a procedat la reţinerea sa şi la prezentarea în faţa instanţei pentru interogatoriu şi discutarea propunerii de arestare preventivă. Inculpatul B.C.M. a fost arestat , iar la data de 14 martie 2007 a fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului, acesta fiind judecat în stare de libertate.
Curtea de Apel laşi, secţia penală, a constatat că activitatea materială desfăşurată de inculpatul B.C.M. întrunea, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, reţinând că, în fapt, acesta a recrutat, transportat şi cazat în Italia, în vederea exploatării sexuale pe victima-martoră M.A.M.
S-a mai apreciat că întrucât activitatea infracţională nu s-a dovedit a fi deosebit de amplă şi având în vedere lipsa antecedentelor penale şi caracterizările favorabile ale inculpatului, precum şi vârsta acestuia, în mod corect, prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului B.C.M. largi circumstanţe reale şi personale, coborându-i pedeapsa aplicată sub minimul special şi dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, inculpatul B.C.M. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii şi invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat, casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., prin schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Recursul formulat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Înalta Curte constată că deşi inculpatul B.C.M., atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti constant nu şi-a recunoscut faptele săvârşite, din probele administrate la dosar, rezultă însă cu certitudine că inculpatul a comis infracţiunea pentru care a fost cercetat şi condamnat, respectiv că a recrutat, traficat transportat şi cazat pe martora victimă M.A.M. în Italia, încercând să o vândă unor italieni în vederea exploatării sale sexuale într-un club, inducând-o în eroare că va fi angajată ca şi menajeră sau cameristă la un hotel unde lucra şi soţia fratelui său C. ( declaraţie filele 28-32 şi 33-37 d.u.p.).
Totodată, Înalta Curte constată că din declaraţiile martorilor S.M.A. (filele 52-56 d.u.p.), G.C. (filele 57-59 d.u.p.) dar şi a martorei sub acoperire E.S. (filele 39-40 d.u.p.), ce se coroborează cu declaraţiile victimei M.A.M., a rezultat indubitabil că inculpatul, în vara anului 2003, este cel ce a avut iniţiativa plecării şi transportării victimei în Italia, profitând de starea materială precară a acesteia, ce nu avea o sursă de venit în ţară, ulterior manifestându-şi intenţia de a o exploata sexual pe acesta într-un club, iar când aceasta a refuzat şi a fugit, a folosit ameninţări şi violenţe în scopul de a o recupera.
Prin urmare, nu pot fi primite susţinerile inculpatului în sensul că, în speţă, se impune achitarea sa, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât aşa cum, corect, a reţinut instanţa de fond şi apoi şi instanţa de prim control judiciar, inculpatul B.C.M., conform probelor administrate în dosar, se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, corect fiind înlăturate dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât nu s-a dovedit, în afara oricărui dubiu, că inculpatul ar fi procedat asemănător şi în cazul victimei C.M. Alina. De altfel în declaraţia dată la 11 februarie 2007, cu ocazia arestării sale, inculpatul a recunoscut că a încercat să transmită mamei sale un bilet prin care o ruga să-i comunice numitei C.A. să revină în ţară şi să-şi schimbe declaraţia( fila 11 d.u.p.)
De asemenea, Înalta Curte constată că justificat a procedat instanţa de prim control judiciar atunci când şi-a însuşit punctul de vedere al primei instanţe, care a apreciat, corect, că în cauză se poate da o largă eficienţă circumstanţelor personale, dar şi celor reale ale săvârşirii faptei, reducând cuantumul pedepsei sub minimul special şi păstrând ca modalitate de executare a pedepsei dispoziţiile art. 861 C. pen.
Prin urmare, nici solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicată acestui inculpat nu poate fi primită, apreciindu-se că, la stabilirea pedepsei aplicate (de numai 2 ani închisoare), au fost respectate de către instanţa de prim control judiciar criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Înalta Curte apreciază că instanţa de prim control judiciar a procedat în mod corect atunci când a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată inculpatului B.C.M., care se află la primul conflict cu legea penală, este suficientă şi corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind aptă să atingă scopul preventiv şi de reeducare consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
Raportat la modalitatea concretă în care inculpatul a acţionat, prin aceea că a recrutat, transportat şi cazat în Italia, în vederea exploatării sexuale pe victima-martoră M.A.M., inducând-o în eroare că va fi angajată ca menajeră la o familie, ulterior folosind împotriva acestei martore, atât ameninţarea, cât şi forţa fizică spre a o determina să accepte să revină în locaţia de unde a fugit şi să se prostitueze, corect instanţa de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa stabilită sub minimul special, în regim suspensiv de executare, reflectă atât periculozitatea faptelor, cât şi intervalul de timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei şi pentru reeducarea inculpatului, astfel încât, în speţă, nu se justifică o nouă individualizare a pedepsei prin schimbarea modalităţii de executare a acesteia, neimpunându-se, deci, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că nici reducerea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului şi nici schimbarea modalităţii de executare a acesteia nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.M. împotriva deciziei penale nr. 65 din 27 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a-l obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.M. împotriva deciziei penale nr. 65 din 27 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3278/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 3326/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
