ICCJ. Decizia nr. 3254/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3254/2008
Dosar nr. 1614/30/2008
Şedinţa publică din 15 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 449/PI din 24 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 614/30/2006, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.E.C. din infracţiunile prevăzute de art. 1396 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prevăzute de art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnată inculpata F.S.Ş. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de mărfuri-pirat.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)-c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
în baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul S.E.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de realizare de mărfuri-pirat.
În baza art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 (în forma existentă înainte de adoptarea OUG nr. 123/2005), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de închiriere de mărfuri-pirat.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, urmând ca aceasta să fie pedeapsa rezultantă ce va fi executată.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)-c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ. a obligat inculpaţii, în solidar între ei şi în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC U. SRL Timişoara, la plata sumelor de 5740 Euro în lei, la data executării daune materiale, către partea civilă U.P.F.R.; 20.568 dolari SUA în lei, la data executării către partea civilă RO-ACT, R.O.A.C.T.; 4.556 dolari SUA în lei, la data executării, către partea civilă M.C.; 3732, 80 Euro în lei, la data executării, către partea civilă E.A.I. şi 439, 52 Euro în lei, la data executării, către părţile civile V.U.G., B.E. şi S.E.
În baza art.163 C. proc. pen. raportat la art. 139 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996 s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor şi părţii responsabile civilmente până la concurenţa sumei de 9912,32 Euro şi 25.124 dolari SUA.
În baza art. 118 lit. a) C. pen. raportat la art. 139 alin. (14) lit. c) din Legea nr. 8/1996 s-a confiscat de la inculpaţi un număr de 4012 CD-uri şi DVD-uri, corpuri delicte la dosarul cauzei şi aflate la Oficiul Român pentru Drepturi de autor Bucureşti, şi s-a dispus distrugerea acestora.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţi un compact disc marca BENQ fără serie, având inscripţia 3321/P/05 - 13 iulie 2005, o unitate de inscripţionare DVD - ReWritable marca LG având seria 501 ZCUK 082422, un nard disk marca Maxtor - Dimond Max Plus 9 - 80 GB ATA /133 HDD seriile Y 22N20KC şi 6y080l0422611 şi 3 cataloage de culoare neagră, toate corpuri delicte la dosarul cauzei.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat fiecare dintre inculpaţi, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 809/P/2005 emis la data de 18 iulie 2006, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpata F.S.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG 123/2005, cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi inculpatul S.E.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 1396 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG 123/2005, cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatei F.S.Ş. că, în calitate de administrator al SC U.G.O.D. SRL Timişoara, a deţinut, în scopuri comerciale, produse pirat, în vederea distribuirii a unor produse purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe.
În sarcina inculpatului S.E.C. s-a reţinut că, în calitate de angajat al SC U.G.O.D. SRL Timişoara, a multiplicat, distribuit şi închiriat produse pirat.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele verbale de constatare, predare-primire, de percheziţie (filele 5, 6, 11, 79-101 UP), declaraţiile martorilor P.A., R.G., M.A., P.I.M., C.E., S.G., L.C., S.D., T.S.I., V.C., U.D., B.C., N.V., G.A. (filele 21, 22, 24, 26-28, 30-37, 38-40, 43, 46, 50, 53, 57, 71 UP şi 96, 135-137, 211 dosar), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4344 din 20 februarie 2006 al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (filele 105-205 UP), plângerile părţilor civile (filele 206-209, 213, 216, 220 UP), declaraţiile inculpaţilor (filele 230, 231, 234, 238-240, 243 UP şi 66, 67, 115 dosar), instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 12 aprilie 2005, ofiţeri din cadrul poliţiei judiciare din I.P.J Timiş - S.I.F. - şi inspectori din cadrul Uniunii Producătorilor de Fonograme din România au verificat modul de respectare al legislaţiei în domeniul drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL din Timişoara, unde funcţiona un centru de închiriere al CD-urilor şi la care administrator era inculpata F.S.Ş., care deţinea certificat de înscriere în registrul cinematografiei, nr. 438/2004.
În incinta punctului de lucru, organele de control au constatat că se aflau expuse CD-uri şi DVD-uri, atât originale, cât şi produse fără marcaj holografic. De asemenea, au mai constatat că în încăpere era instalat un calculator în stare de funcţionare, un număr de 3 cataloage conţinând liste cu titluri de diferite opere, având un număr de 27, 37, respectiv 10 file, mai multe contracte de abonament, cărţi de identitate originale, carcase din plastic, atât cu coperte, cât şi fără, ambalaj pe tambur, toate fiind inscripţionate şi părând a fi piratate, mai multe autocolante pentru DVD-uri, un număr de 1000 bucăţi DVD-uri neinscripţionate, în carcase din plastic, ambalate în 5 cutii a câte 200 bucăţi.
De la punctul de lucru au fost ridicate cataloagele, abonamentele, cărţile de identitate şi de alegător, unitatea centrală de calculator şi un număr de 4012 bucăţi CD-uri şi DVD-uri inscripţionate cu diferite titluri.
Totodată, în baza autorizaţiei de percheziţie nr. 16/2005 emisă de Judecătoria Timişoara, a fost efectuată o percheziţie a memoriei hard-discului existent în sistemul de calcul ridicat de la punctul de lucru mai sus menţionat, unde au fost descoperite instalate programe ce permit inscripţionarea de discuri optice, CD-uri şi DVD-uri, precum şi o listă memorată în fişierul „închirieri xls".
În urma verificării acestor DVD-uri şi CD-uri de către ORDA Bucureşti, prin procesul-verbal de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4344 din 20 februarie 2006 au fost identificate 4089 produse tip DVD şi CD, din care 3179 sunt videograme, stocate cu opere audiovizuale şi că toate aceste produse tip CD şi DVD sunt produse pirat. Un număr de 503 produse tip CD sunt fonograme şi sunt produse pirat, iar un număr de 861 produse tip CD sunt produse soft care, de asemenea, sunt produse pirat. Au mai fost identificate 46 coperte tip DVD, multiplicate prin copiere (xerografiere color), ale unor videograme.
În condiţiile în care, din momentul reţinerii activităţii presupus infracţionale a inculpaţilor şi până în momentul soluţionării prezentei cauze, în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de Legea nr. 8/1996 au intervenit mai multe modificări legislative, instanţa a apreciat că, în primul rând, trebuie determinată legea aplicabilă inculpaţilor.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Inculpata F.S.Ş. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), situaţie în care toate instituţiile care reglementează răspunderea penală urmează să-şi producă efectele din momentul epuizării infracţiunii, moment care, în cauza de faţă, este situat în luna aprilie 2005, când organele de cercetare penală au efectuat controlul la sediul SC U.G.O.D. SRL Timişoara.
Iniţial, în momentul adoptării sale, Legea nr. 8/1996 nu a incriminat activitatea de deţinere a unor mărfuri pirat. Abia prin Legea nr. 285/2004, intrată în vigoare în cursul lunii septembrie 2004, legiuitorul român a incriminat, prin dispoziţiile art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, activitatea de deţinere, în scopuri comerciale, de mărfuri pirat, în magazine specializate în distribuirea de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, stabilind că această infracţiune se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 5 ani.
Ulterior, legiuitorul a intervenit din nou, stabilind prin OUG nr. 123/2005, intrată în vigoare în cursul lunii septembrie 2005, că aceeaşi activitate se sancţionează cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amenda cuprinsă între 2000 lei şi 20.000 lei.
În sfârşit, prin Legea nr. 329/2006, intrată în vigoare în luna august 2006, legiuitorul a stabilit că aceeaşi deţinere, în scopul distribuirii, de mărfuri pirat sau în scopul utilizării lor prin comunicare publică, se sancţionează cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
Procedând la compararea celor trei acte normative succesive prin raportare la criteriul sancţiunilor aplicabile, instanţa de fond a apreciat că, în privinţa inculpatei F.S.Ş., legea cea mai favorabilă este modificarea adusă dispoziţiilor art. 1396alin. (2) din Legea nr. 8/1996 prin Legea nr.3 29/2006, acesta urmând să fie textul la care instanţa se va raporta în momentul analizării situaţiei inculpatei F.
În privinţa inculpatului S., situaţia este diferită. în primul rând, acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. Acest articol a fost introdus în Legea nr. 8/1996 prin Legea nr. 285/2004, legiuitorul stabilind astfel că se sancţionează cu închisoare de la 3 la 5 ani realizarea, în scopuri comerciale, cu orice mijloace şi în orice mod, de mărfuri pirat.
Ulterior, în cursul lunii septembrie 2005, a intrat în vigoare OUG nr. 123/2005, care a modificat conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, în varianta simplă legiuitorul stabilind trei modalităţi alternative de comitere a infracţiunii. Una dintre acestea prevedea că reprezintă infracţiune şi realizarea, în scopul distribuirii, fără a se urmări, direct sau indirect, un avantaj material, cu orice mijloace şi în orice mod, de mărfuri pirat, stabilindu-se şi sancţiunea aplicabilă individualizată în închisoarea de la 2 la 5 ani sau amendă de la 2.500 la 25.000 lei. La această infracţiune, legiuitorul a stabilit şi o variantă calificată, stabilind prin dispoziţiile alin. (3) că fapta arătată la alin. (1) este mai gravă dacă a fost săvârşită în scopuri comerciale, în acest caz pedeapsa fiind cuprinsă între 3 şi 12 ani închisoare.
În sfârşit, prin Legea nr. 329/2006 legiuitorul a intervenit din nou, stabilind că varianta simplă a infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 se sancţionează cu închisoarea de la 2 la 5 ani sau cu amenda.
Comparând textele legale succesive indicate mai sus, instanţa constată că legea mai favorabilă inculpatului este cea intrată in vigoare în luna august 2006, respectiv Legea nr. 329/2006. în această privinţă este evident că activităţile desfăşurate de inculpatul S. se circumscriu actului de conduită interzis prin art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, el neurmărind un avantaj material pentru propria persoană, fiind doar un angajat al SC U.G.O.D. SRL Timişoara.
Însă, în condiţiile în care în momentul de fată art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 prevede trei modalităţi alternative de comitere a infracţiunii, indicate fiecare separat printr-o altă teză, instanţa consideră ca fiind necesară individualizarea modalităţii de executare a infracţiunii, motiv pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen., va proceda la schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 în infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 329/2006.
În sfârşit, în sarcina inculpatului S.E.C. a fost reţinută şi săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, în modalitatea în vigoare la data epuizării infracţiunii, adică în forma Legii nr. 8/1996, existentă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2004. Potrivit acestui text de lege, constituia infracţiune şi se sancţiona cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei, închirierea de mărfuri pirat.
Prin OUG nr. 123/2005 s-a modificat conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 1396 din Legea nr. 8/1996, fapta prevăzută anterior de alin. (6) fiind preluată în conţinutul infracţiunii prevăzute de alin. (4), legiuitorul stabilind că închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat se sancţionează cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Comparând cele două legi succesive, instanţa constată că legea anterioară este mai favorabilă inculpatului, prevăzând o sancţiune mai favorabilă, atât sub aspectul naturii acesteia, cât şi sub aspectul cuantumului, astfel încât, deşi iniţial s-a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (6), aceasta nu se impune, încadrarea juridică corectă fiind cea indicată de către procuror.
În privinţa tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor instanţa de fond a făcut aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Raportându-se la dispoziţiile art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, aşa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 329/2006, instanţa a constatat că infracţiunea incriminată prin aceste prevederi legale este o infracţiune comisivă, care se poate realiza în mai multe variante alternative, unele dintre aceste modalităţi fiind reprezentate de oferirea sau deţinerea, în scopul distribuirii de mărfuri pirat, la punctele de lucru ale persoanelor juridice.
Ţinând seama de materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că fapta inculpatei F.S.Ş., care, în calitate de administrator al SC U.G.O.D. SRL Timişoara, a oferit şi a deţinut, la punctul de lucru al acestei societăţi, un număr de 4012 CD-uri şi DVD-uri, care reprezintă mărfuri pirat, în scopul închirierii şi distribuirii acestora, întruneşte, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.
În primul rând, este de subliniat faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 1396 alin. (8) din Legea nr. 8/1996 prin mărfuri pirat se înţelege orice copie, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care este executată, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora.
Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, respectiv contractul de închiriere şi certificatul de înscriere în Registrul Cinematografiei nr. 438 din 07 octombrie 2007, inculpata F.S.Ş. are calitatea de administrator al SC U.G.O.D. SRL Timişoara, care şi-a desfăşurat activitatea în cadrul punctului de lucru situat în Timişoara, unde s-a efectuat controlul de către organele de cercetare penală.
Potrivit procesului verbal de constatare, în incinta punctului de lucru, organele de control au constatat că într-o primă încăpere, erau expuse, în vederea închirierii, mai multe DVD-uri cu filme, toate originale. în aceeaşi încăpere, a mai fost identificat un calculator în stare de funcţionare, precum şi 3 cataloage cu titluri de diferite opere, toate obiectele fiind ridicate în vederea cercetărilor. Totodată, organele de control au mai constatat că la punctul de lucru mai exista o încăpere, în care au fost identificate nu mai puţin de 4012 CD-uri şi DVD-uri, toate inscripţionate şi părând a fi pirat, motiv pentru care au fost ridicate în vederea expertizării, împreună cu mai multe carcase din plastic cu coperte şi autocolante.
Organele de urmărire penală, procedând la percheziţionarea hard-disk - ului calculatorului ridicat de la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL Timişoara, în baza unei autorizaţii emise de judecător, au constatat că în acest sistem de calcul erau instalate programe ce permit inscripţionarea de CD-uri şi DVD-uri, existând şi o listă memorată într-un fişier Jnchirieri.xls", ce cuprindea data, numele clientului şi titlul operei închiriate.
În acelaşi timp, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4344 din 20 februarie 2006 al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, în urma verificării produselor ridicate de la sediul SC U.G.O.D. SRL din Timişoara, au fost identificate un număr de 4089 produse tip DVD şi CD. Dintre acestea, 3179 sunt videograme stocate cu opere audiovizuale, toate produse pirat, întrucât sunt DVD-uri şi CD-uri de tip înregistrabil, procurabile din comerţ, prezintă doar codul fabricii care Ie-a manufacturat, nefiind inscripţionate cu codul producătorului, numele distribuitorului, zona geografică de utilizare, data publicării, a dreptului de autor şi a titularului acestuia, nu conţin codurile şi seriile obligatorii produselor originale, nu sunt tampografiate, nu au coperte sau acestea sunt produse prin copiere.
De asemenea, prin acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică, s-a mai concluzionat că au fost identificate şi un număr de 503 produse tip CD care sunt fonograme, conţinând stocate opere muzicale, care sunt produse pirat, motivele care justifică această concluzie fiind identice cu cele arătate mai sus, precum şi un număr de 861 produse tip CD cu programe soft (programe de calculator), care prezintă caracteristicile unor produse pirat.
Nu în ultimul rând, cu ocazia efectuării constatării tehnico-ştiinţifice au fost identificate şi un număr de 46 de coperte tip DVD multiplicate prin copierea unor videograme.
În aceste condiţii, a fost audiată inculpata, care nu a recunoscut săvârşirea faptei. Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, inculpata a recunoscut că CD-urile şi DVD-urile ridicate de organele de control îi aparţineau, dar a menţionat că toate produsele existente în cea de a doua încăpere reprezentau bunurile sale personale şi nu erau destinate închirierii sau comercializării şi că la punctul de lucru unde-şi desfăşura activitatea societatea sa nu se multiplicau CD-uri sau DVD-uri, în final ea adăugând că acele cataloage descoperite reprezentau o evidenţă a colecţiei sale personale.
Susţinerile inculpatei sunt însă contrazise în totalitate de probele administrate în cauză.
Astfel, aşa cum s-a arătat deja, în hard-diskul calculatorului descoperit la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL, au fost identificate programe de calculator ce permit inscripţionarea unor CD-uri sau DVD-uri, precum şi un fişier intitulat „închirieri.xls". în cuprinsul acestui fişier, se poate observa că sunt trecute pe zile, numele persoanelor care au închiriat diferite opere, data închirierii, suma de bani plătită, precum şi momentul restituirii, astfel că este de netăgăduit faptul că produsele din cea de a doua încăpere erau destinate închirierii, aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Toate persoanele audiate au precizat că în momentul închirierii au fost obligate să lase drept garanţie un act de identitate, operele închiriate fiind alese din mai multe cataloage care le erau puse la dispoziţie la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL. În acest sens, în momentul efectuării controlului, organele de urmărire penală au identificat mai multe cărţi de identitate ale unor persoane care s-a dovedit ulterior că au fost clienţii centrului, precum şi cele trei cataloage despre care au vorbit martorii.
Astfel, martorul B.R. a precizat că a închiriat de la SC U.G.O.D. SRL mai multe filme, acestea fiind stocate pe produse DVD care nu prezentau marcaj holografic, lista produselor disponibile fiindu-i prezentată de către inculpatul S.
Apoi martorul R.G. a menţionat că de la aceeaşi societate a închiriat un CD cu jocuri pentru calculator, care nu era original, fiind ambalat într-un plic de hârtie.
Martorul M.A. a învederat faptul că a închiriat de la sediul SC U.G.O.D. SRL 5 DVD-uri inscripţionate cu filme. Martorul a subliniat că filmele au fost închiriate din cea de a doua încăpere, unde inculpata susţine că erau bunurile sale personale, DVD-urile fiind de tip blank şi inscripţionate.
În acelaşi sens pot fi interpretate şi declaraţiile martorului P.I.M., care a precizat că a închiriat mai multe DVD-uri inscriptibile din cea de a doua încăpere, unde se găseau şi alte CD-uri şi DVD-uri disponibile cu filme şi muzică.
La rândul său, martorul C.E. a menţionat că a închiriat două CD-uri cu muzică, produsele nefiind originale, în condiţiile în care au fost inscripţionate chiar în faţa sa şi au fost ambalate în plicuri de hârtie.
De asemenea, martorii S.G. şi L.C. au precizat că au închiriat de mai multe ori DVD-uri cu filme de la societatea în cauză, fără însă a-şi aminti dacă aceste produse erau sau nu originale.
Totodată, martorul S.D. a precizat că la sediul societăţii i s-a prezentat un catalog cu filme, muzică şi jocuri, dintre care şi-a ales mai multe filme şi jocuri înregistrate pe CD sau DVD. Toate acestea erau expuse spre închiriere sau vânzare în cea de a doua încăpere, şi erau ambalate în plicuri de hârtie sau carcase de plastic, nefiind originale.
Existenţa infracţiunii este confirmată şi de martorii T.S.I. şi V.C., care au menţionat că au închiriat CD-uri şi DVD-uri care nu erau originale, aceleaşi aspecte fiind relatate şi de martorii U.D. şi B.C., acestea subliniind că produsele închiriate nu prezentau marcaje holografice.
Apoi martorul N.V. a menţionat că produsele destinate închirierii sau vânzării erau expuse în ambele încăperi, fiind de proastă calitate, în vreme ce martorul G.A. a precizat că şi-a ales filmele pe care Ie-a închiriat din cea de a doua încăpere, unde erau expuse pe raft. Martorul a mai menţionat că DVD-urile nu erau originale, fiind inscripţionate şi neavând marcaj holografic, numele filmului fiind trecut cu un marker.
La toate aceste dovezi, instanţa de fond a adăugat şi adresele Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (U.F.P.R.), M.C., E.A.I., V.U.G., B.E., S.E. şi RO-ACT, R.O.A.C.T., din care rezultă că toate videogramele, fonogramele şi produsele soft ridicate de la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL, au fost piratate, neexistând autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de lege.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpata a acţionat cu intenţie directă, ea având reprezentarea faptului că prin deţinerea acestor produse pirat, în vederea distribuirii şi închirierii lor, aduce o atingere gravă drepturilor recunoscute de lege autorilor operelor originale, şi urmărind prin săvârşirea infracţiunii un scop precis, respectiv obţinerea unor foloase materiale ilicite.
În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de către inculpatul S.E.C., instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, constituie infracţiune realizarea, în scopul distribuirii, fără a se urmări direct sau indirect un avantaj material, cu orice mijloace şi în orice mod, de mărfuri pirat.
Inculpatul, fiind audiat, a precizat că niciodată nu a inscripţionat filme, programe de calculator sau muzică la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL, însă declaraţiile sale sunt contrazise de probele administrate în cauză.
Aşa cum s-a arătat deja, în calculatorul aflat în stare de funcţionare la sediul SC U.G.O.D. SRL Timişoara, existau programe utilizate pentru inscripţionarea unor CD-uri şi DVD-uri tip blank, inscripţionare de care, potrivit dovezilor existente la dosar, se ocupa inculpatul S.
În acest sens, sunt probele care deja au fost analizate mai sus. Astfel, martorul P.A. a precizat că a cumpărat de la sediul SC U.G.O.D. SRL 3 jocuri pentru calculator. în calculatorul existent la punctul de lucru al societăţii exista o listă a acestor jocuri, care de altfel a şi fost identificată în urma percheziţiei hard-diskului, din care şi-a ales cele 3 jocuri, pe care inculpatul S. i Ie-a inscripţionat pe 3 CD-uri blank.
La rândul său, martorul C.E., aşa cum s-a arătat anterior, a precizat că inculpatul S. a inscripţionat în faţa sa un CD cu muzică, pe care i l-a închiriat ulterior.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, în forma anterioară OUG nr. 123/2005, constituie infracţiune şi închirierea de mărfuri pirat.
Inculpatul, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, a recunoscut că el s-a ocupat de închirierea CD-urilor şi DVD-urilor, dar a precizat că, după părerea sa, DVD-urile erau originale, şi nu a închiriat niciodată produse din cea de a doua încăpere.
Declaraţiile inculpatului au fost însă contrazise în totalitate de dovezile administrate în cauză. Aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică existent la dosar, produsele închiriate de către inculpat nu erau originale, iar potrivit declaraţiilor tuturor persoanelor audiate în cauză, la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL Timişoara, se ocupa de închirierea mărfurilor pirat inculpatul S., iar aceste mărfuri erau închiriate şi din cea de a doua încăpere, aşa cum s-a arătat mai sus. în acest sens, pot fi observate declaraţiile martorilor B.R., M.A., C.E., S.D., U.D., B.C. şi G.A., ale căror declaraţii au fost deja analizate şi care au menţionat că inculpatul S. le prezenta un catalog cu operele disponibile pentru închiriere, iar după ce îşi alegeau filmele, tot inculpatul S. le încasa banii şi le lua drept garanţie actele de identitate.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi probele care deja au fost analizate, instanţa a constatat că faptele inculpatului S.E.C., de a realiza, în scopul distribuirii, fără a urmări direct sau indirect un avantaj material, şi de a închiria, mărfuri pirat, întrunesc, atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, în forma existentă după adoptarea Legii nr. 329/2006 şi de art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 în forma anterioară adoptării OUG nr. 123/2005, putându-se reţine intenţia indirectă ca modalitate a vinovăţiei în condiţiile în care inculpatul, având reprezentarea faptului că prin activitatea desfăşurată poate aduce o atingere gravă regimului drepturilor de autor şi chiar dacă este posibil ca el să nu fi urmărit producerea unui rezultat socialmente periculos, cu siguranţă a acceptat posibilitatea apariţiei acestuia.
Observând condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluţie infracţională şi pluralitatea de acte de executare, instanţa a reţinut în sarcina ambilor inculpaţi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatând că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în sensul că ei au avut imaginea de ansamblu a activităţii pe care o desfăşurau şi care s-a menţinut în linii generale pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, în mod repetat au deţinut, oferit, realizat şi închiriat mărfuri pirat, fiecare dintre aceste acte materiale realizând conţinutul legal al aceleiaşi infracţiuni.
Având în vedere aspectele indicate mai sus, instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, în formele mai favorabile arătate mai sus.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatei F., instanţa a avut în vedere şi persoana acesteia, respectiv faptul că ea nu este cunoscută cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen, ceea ce denotă o periculozitate mai redusă. însă, în acelaşi timp, instanţa a reţinut că pe tot parcursul procesului penal inculpata a adoptat o poziţie nesinceră, nerecunoscând săvârşirea faptei, iar, pe de altă parte, inculpata F., în calitate de administrator al SC U.G.O.D. SRL, poate fi considerată ca autorul moral al întregii activităţi ilicite, ea fiind cea care i-a pus la dispoziţie inculpatului S. întregul material alcătuit din mărfuri pirat, astfel încât, observând şi valoarea prejudiciului cauzat de către inculpată prin fapta sa, instanţa, în vederea atingerii scopului pedepsei aşa cum acesta este stabilit prin dispoziţiile art. 52 C. pen. şi luând în considerare şi prevederile art. 42 C. pen., a considerat necesară aplicarea unei sancţiuni de 2 ani închisoare.
În privinţa inculpatului S. , instanţa a constatat că nici acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, în acelaşi timp el nefiind altceva decât un angajat al SC U.G.O.D. SRL, astfel că implicarea sa în desfăşurarea activităţii infracţionale poate fi considerată ca fiind mai redusă. Cu toate acestea, în vederea atingerii scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. şi ţinând seama şi de dispoziţiile art. 42 C. pen., instanţa a apreciat că şi referitor la acest inculpat este necesară aplicarea unor sancţiuni orientate spre minimul special, respectiv 2 ani închisoare pentru realizarea de produse pirat şi 6 luni închisoare pentru închirierea de produse pirat.
Observând conduita bună a inculpaţilor anterior săvârşirii faptelor şi ţinând seama de vârsta acestora, precum şi de posibilitatea ca prejudiciul să fie recuperat mult mai uşor în situaţia în care pedeapsa va fi executată fără privare de libertate, instanţa a apreciat că prezenta hotărâre de condamnare reprezintă un avertisment pentru inculpaţi şi, chiar fără executarea pedepsei aceştia nu vor mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care, în temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor ambilor inculpaţi.
La termenul de judecată din 06 iunie 2007 instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului S. în sensul înlăturării aplicabilităţii dispoziţiilor art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996. Într-adevăr, în forma actuală, alin. (6) al articolului menţionat se referă la producerea unor consecinţe deosebit de grave, text care nu-şi găseşte aplicarea în prezenta cauză. însă, în condiţiile în care instanţa a apreciat că prevederile art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, în forma intervenită după adoptarea Legii nr. 285/2004 şi înainte de adoptarea OUG nr. 123/2005 sunt mai favorabile inculpatului, a constatat că în această privinţă nu se mai impune schimbarea încadrării juridice, în prezent închirierea de mărfuri pirat fiind prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.
Atât inculpata F., cât şi inculpatul S. au solicitat încetarea procesului penal pornit împotriva lor, întrucât, potrivit susţinerilor acestora, în prezenta cauză lipseşte plângerea prealabilă necesară punerii în mişcare a acţiunii penale.
La data epuizării infracţiunilor săvârşite de către inculpaţi, respectiv luna aprilie 2005, era în vigoare Legea nr. 8/1996 în forma survenită după adoptarea Legii nr. 285/2004. Or, potrivit dispoziţiilor art. 144 din Legea nr. 8/1996, în vigoare în luna aprilie 2005, plângerea prealabilă era necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale doar în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 139, art. 140 şi art. 141 din Legea nr. 8/1996, nu şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 1396 în privinţa cărora funcţiona principiul oficialităţii.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa a reţinut că părţile vătămate U.P.F.R. (U.F.P.R.), M.C., E.A.I.., V.U.G., B.E., S.E. şi RO-ACT, R.O.A.C.T. s-au constituit părţi civile în cauză după cum urmează: U.F.P.R. - 5740 Euro, RO-ACT - 20.568 dolari SUA, M.C. - 4.556 dolari SUA, E.A.I. - 3732, 80 Euro, V.U.G., B.E., S.E. - 439, 52 Euro.
Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor de autor pot pretinde instanţelor de judecată acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat, urmând ca la stabilirea despăgubirilor instanţa să ia în considerare criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 998, art. 999 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, urmând ca, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. comitentul să răspundă pentru prejudiciul cauzat de către prepus în exercitarea funcţiilor încredinţate.
Faţă de aceste dispoziţii legale şi în condiţiile în care, în privinţa acestor infracţiuni, la aprecierea despăgubirilor instanţa are în vedere în special consecinţele economice negative, constând în beneficiul nerealizat de către părţile civile, instanţa a apreciat că într-adevăr, prin faptele lor ilicite de a deţine, oferi, realiza şi închiria mărfuri pirat, inculpaţii F.S.Ş. şi S.E.C. au cauzat prejudicii patrimoniilor părţilor civile, prejudicii care se impun a fi reparate, motiv pentru care, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata despăgubirilor civile aşa cum au fost formulate. Totodată, la repararea prejudiciilor cauzate a fost obligată în solidar cu inculpaţii şi partea responsabilă civilmente SC U.G.O.D. SRL Timişoara, infracţiunile fiind comise de către cei doi inculpaţi în exercitarea atribuţiilor lor de administrator şi, respectiv, angajat al acestei societăţi comerciale.
B. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, precum şi inculpaţii S.E.C. şi F.S.Ş.
Parchetul a criticat sentinţa întrucât prima instanţă, combinând dispoziţiile favorabile inculpaţilor, din cuprinsul a două legi penale, şi anume Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 a creat o a treia lege (lex tertia); a introdus în cauză partea responsabilă civilmente, după citirea actului de sesizare, ceea ce contravine prevederilor art. 16 c. proc. pen.; a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 139/6 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, însă, nu s-a pronunţat prin încheiere asupra acesteia, ci numai prin sentinţă.
Inculpatul S.E.C. a criticat hotărârea atacată arătând că prima instanţă a combinat texte de încriminare din două legi penale, creând o a treia lege; nu a observat că împotriva inculpatului nu există formulată o plângere penală prealabilă, prevăzută de Legea nr. 8/1996 sub condiţie necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; nu există constituire de parte civilă în nume propriu de către societăţile ce se pretind prejudiciate, ci numai prin reprezentant, însă împuternicirea de reprezentare nu este întocmită sub cerinţele speciale prevăzute de lege; procura deţinută de partea civilă RO-ACT R.O. nu este susţinută de casele de film americane prejudiciate; inculpatul a avut doar calitatea de angajat al părţii responsabile civilmente, nu a urmărit realizarea unui fals sau interes personal, nu a cunoscut caracterul piratat al mărfurilor (CD şi DVD) închiriate de partea responsabilă civilmente; nu a realizat mărfuri piratate în scop comercial; este greşită confiscarea de la inculpat a mărfurilor piratate, întrucât acestea nu îi aparţin.
Inculpata F.S.Ş. a arătat că nu este vinovată de săvârşirea vreunei infracţiuni, întrucât bunurile CD şi DVD descoperite de organele de urmărire penală la sediul firmei sale, erau situate într-o încăpere personală a inculpatei, fiind în deţinerea şi folosinţa sa exclusivă pentru agrement şi divertisment, iar nu în vederea sau pentru scopul comercializării.
Prin Decizia penală nr. 74/A din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-au respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpaţii F.S.S. şi S.E.C., împotriva sentinţei penale atacate, apreciindu-se criticile ca nefondate.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs parchetul şi inculpaţii, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie. în motivarea recursului parchetului au fost reiterate criticile din apel privind greşita încadrare juridică dată faptelor inculpatului S.E.C., prin combinarea dispoziţiilor favorabile ale mai multor legi succesive.
Recurentul-inculpat S.E.C. a reiterat motivele de apel arătând, în esenţă, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor invocate în apărare, respectiv împrejurarea că nu era singurul angajat al firmei, că la data controlului era angajat de doar 12 zile; că lipseşte plângerea prealabilă cerută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, neaplicându-se în mod greşit legea mai favorabilă care prevedea această condiţie pentru toate infracţiunile prevăzute de legea specială; că nu a avut cunoştinţă că mărfurile erau sau nu piratate şi că societatea posedă sau nu drepturi de autor, nefiind în sarcina sa să verifice aceste aspecte sau să obţină aceste drepturi; alte critici au vizat latura civilă sub aspectul cuantumului pretenţiilor civile şi al confiscării speciale, precum şi, în subsidiar, greşita dozare a pedepsei.
Pentru recurenta-inculpată F.S.Ş., apărătorul din oficiu a susţinut aceleaşi critici ca şi în apel, solicitând achitarea acesteia.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 10, 14, 18 şi 20 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
1. Critica privind nepronunţarea asupra tuturor apărărilor formulate de inculpatul S.E.C. este neîntemeiată întrucât, din examinarea considerentelor deciziei instanţei apel, se poate observa că aceasta tratează punctual toate criticile formulate de apelanţi şi oferă o rezolvare clară, concisă şi logică a tuturor problemelor puse în discuţie.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatei F.S.Ş. de a fi achitată pentru fapta reţinută în sarcina sa, întrucât probele nu atestă vinovăţia în comiterea vreunei infracţiuni, Curtea constată că instanţa de fond şi cea de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia şi vinovăţia inculpatei, pe baza datelor ce rezultă din constatările la faţa locului, a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică al ORDA, a relaţiilor oferite de părţile civile privind inexistenţa autorizării sau consimţământului titularilor drepturilor recunoscute de lege pentru comercializarea produselor găsite la punctul de lucru al societăţii administrate de inculpată, toate acestea coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Mai mult, susţinerile inculpatei în sensul că bunurile piratate se aflau în deţinerea şi folosinţa sa personală, nu sunt reale întrucât, aşa cum corect s-a reţinut, aceasta nu a fost văzută petrecându-şi timpul la sediul punctului de lucru iar, pe de altă parte, toţi martori audiaţi au declarat că au închiriat produsele piratate din această a doua încăpere, după consultarea cataloagelor despre care inculpata susţine că reprezenta evidenţa colecţiei personale.
2. Referitor la motivul de recurs al parchetului ce vizează greşita stabilire a legii mai favorabile, cu consecinţe asupra încadrării juridice dată faptelor inculpatului S.E.C., Înalta Curte apreciază că şi acesta este nefondat, întrucât fiind vorba despre două infracţiuni distincte, pentru fiecare dintre acestea se puteau aplica dispoziţiile altei legi, considerată mai favorabilă. Ca atare, nu se poate susţine că s-au aplicat dispoziţiile mai favorabile din mai multe legi succesive, creându-se o lex tertia.
De altfel, instanţa de fond a făcut o trecere în revistă a tuturor formelor pe care le-au îmbrăcat în timp reglementările legale respective, arătând motivat care este legea mai favorabilă aplicabilă pentru infracţiune în parte.
Totodată, în ceea ce priveşte critica inculpatului S.E.C. privind acelaşi aspect, al neaplicării legii mai favorabile care prevede obligativitatea existenţei plângerii prealabile pentru toate infracţiunile prevăzute de legea specială, Înalta Curte constată că şi această problemă a fost corect rezolvată de instanţe, acestea reţinând că, la momentul constatării infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, legea nu mai prevedea această condiţie. Or, cerinţa existenţei/inexistenţei plângerii prealabile este o reglementare de drept procesual, caz în care legea este de imediată aplicare, iar nu de drept substanţial, când se poate examina care este legea mai favorabilă.
4. În ceea ce priveşte celelalte apărări ale inculpatului S.E.C. vizând greşita sa condamnare întrucât nu era singurul angajat al firmei iar la data controlului era angajat de doar 12 zile sau că nu a avut cunoştinţă că mărfurile erau sau nu piratate şi că societatea posedă sau nu drepturi de autor, nefiind în sarcina sa să verifice aceste aspecte sau să obţină aceste drepturi, Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate, materialul probator relevând fără echivoc că inculpatul a inscripţionat şi închiriat CD - uri şi DVD - uri la sediul firmei, ocupându-se practic de toată activitatea firmei pe acest aspect. Faptul că nu era singurul angajat al firmei sau că lucra de puţin timp cu carte de muncă nu este de natură a-l absolvi de răspundere penală, atâta vreme cât din declaraţiile de martor reiese indubitabil că a desfăşurat activităţile menţionate iar, în acest context, apare ca inutilă examinarea apărărilor în sensul că nu a avut cunoştinţă că mărfurile erau sau nu piratate şi că societatea posedă sau nu drepturi de autor.
Celelalte critici vizând latura civilă sunt de asemenea nefondate, instanţa de fond şi cea de apel dând o corectă rezolvare laturii civile în raport de prejudiciul cauzat părţilor civile şi de participaţia fiecărui inculpat, aşa cum a fost expusă mai sus, iar pe de altă parte, condiţiile de formă şi fond ale împuternicirilor date de părţile civile sunt suficiente pentru reprezentarea procesuală a acestora.
Sub un alt aspect, dispoziţia de confiscare a bunurilor şi distrugere în parte a acestora este corectă, ele fiind indisponibilizate ca şi corpuri delicte aflate în depozitul ORDA, astfel că este nejustificată şi critica ce vizează această chestiune complementară.
5. În ceea ce priveşte recursul inculpatului S.E.C. ce vizează greşita individualizare a pedepselor aplicate, în raport cu contribuţia sa la săvârşirea faptelor şi lipsa oricărui beneficiu material, Curtea constată că şi acest motiv este neîntemeiat. Sub acest aspect, apreciază că scopul preventiv şi educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus sau în modalitatea amenzii, având în vedere faptul că, deşi firma nu era a sa şi nu a realizat vreun beneficiu material personal, întreaga activitate infracţională nu putea fi derulată fără participaţia sa, întrucât, aşa cum a reieşit din probatoriu, inculpata F.S.Ş. nu a desfăşurat nici o activitate legată de obiectul firmei, nefiind văzută decât rareori la sediul acesteia.
Ca atare, având în vedere şi faptul că inculpatul se face vinovat de săvârşirea a două infracţiuni, săvârşite în concurs real, se va respinge recursul, constatând că pedepsele aplicate sunt apte să asigure reeducarea acestuia, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de parchet şi inculpaţi.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii - inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpaţii F.S.Ş. şi S.E.C., împotriva deciziei penale nr. 74/A din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3232/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3263/2008. Penal → |
|---|
