ICCJ. Decizia nr. 3250/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3250/2008
Dosar nr. 636/63/200.
Şedinţa publică din 15 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 449 din 10 octombrie 2007, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul S.L.Ş., la pedeapsa principală de 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Pe perioada prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 20 aprilie 2006, ora 16,00, la 21 aprilie 2006, ora 16,00, şi respectiv, de la 01 septembrie 2006, la 26 octombrie 2006.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998, art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat,
- la 1.674,88 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, cu dobânda legală aferentă până la data plăţii efective a debitului;
- la 20.000 lei despăgubiri civile patrimoniale şi 10.000 lei despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă M.M., cu dobânda legală aferentă, până la efectuarea plăţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 14 aprilie 2006, orele 22,00, în incinta unui magazin situat în comuna Daneţi, judeţul Dolj, unde se comercializau inclusiv băuturi alcoolice, se aflau atât inculpatul S.L.Ş. cât şi fratele acestuia - S.D.N.
În magazinul respectiv, la un moment dat, s-au strâns şi martorii R.A. şi M.M., dar şi victima M.C., toţi trei locuind în comuna Daneti.
Victima M.C. a comandat o navetă de bere şi, separat, trei sticle de bere, câte una pentru fiecare, pentru a fi consumată în magazin.
La scurt timp, în local a intrat martorul D.G., zis „M.R.", cu intenţia de a schimba o bancnotă de 1.000.000 lei, pentru a-şi plăti o datorie. Între victima M.C. şi martorul D.G. s-a iscat o discuţie, în urma căreia victima a aruncat afară din magazin, de două ori, căciula aparţinând martorului.
În discuţia aceasta, a intervenit S.D.N., fratele mai mare al inculpatului S.L.Ş., care i-a reproşat victimei comportarea nepotrivită faţă de martorul D.G.
După reproşul adus, victima M.C. l-a determinat pe S.D.N. să iasă afară din magazin şi, pe fondul unor discuţii în contradictoriu, s-au îmbrâncit reciproc, M.C. aplicându-i, în aceste împrejurări, o lovitură în zona feţei, şi, totodată, încercând să-l lovească şi cu o sticlă de bere, care i-a scăpat din mână, urmare opoziţiei manifestate de S.D.N.
Pe fondul acestui incident, cei doi, respectiv M.C. şi S.D.N., s-au rostogolit până au ajuns în marginea cealaltă a drumului, în zona opusă magazinului. Aici, victima M.C. l-a doborât la pământ pe S.D.N. şi, în timp ce se afla deasupra acestuia, l-a imobilizat cu mâna stângă pe după gât, iar cu mâna dreaptă a continuat să-l lovească în zona corpului.
În aceste împrejurări, S.D.N. a solicitat ajutorul fratelui său, inculpatul S.L.Ş., care se apropia de cei doi, iar cu un corp contondent avut în mână, a aplicat lui M.C. o lovitură puternică în cap, în zona tempo-parietal dreapta, în urma căreia acesta a căzut la pământ, intrând în comă.
În aceeaşi noapte, de 14/15 aprilie 2006, victima a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, Secţia Neurochirurgie, unde a fost operată şi, cu toate îngrijirile medicale acordate, aceasta a decedat la data de 18 aprilie 2006.
Atât în faza urmăririi penale cât şi la cercetarea judecătorească, inculpatul S.L.Ş. a declarat că el nu a lovit victima, iar că loviturile cu caracter tanato-generator, au fost aplicate de către fratele său, S.D.N., faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, existenţa faptei, cât şi vinovăţia inculpatului, au fost demonstrate de un probatoriu constând în declaraţiile date de parcursul procesului de martorii R.A., R.G., M.M. şi D.M., acestea coroborate cu celelalte acte şi lucrări ale dosarului.
În drept, prima instanţă a stabilit că fapta inculpatului de a lovi victima, în zona capului, de la mică distanţă, cu intensitate, folosind un obiect apt de a ucide, spalier din beton, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., faptă săvârşită în loc public şi cu intenţie indirectă.
La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, decurs din urmărire produse, moartea unei persoane, împrejurările în care infracţiunea s-a consumat, limitele de pedeapsă arătate în partea specială a codului, dar şi unele elemente ce privesc pe făptuitor, necunoscut cu antecedente penale.
B. Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iniţial, sub următoarele aspecte:
1. că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de primul procuror, cum stabileşte art. 264 alin. (39 C. proc. pen., neregularitate ce antrenează nulitatea prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi, implicit, soluţia de restituire pentru refacerea urmăririi penale, potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen.;
2. că nu inculpatul S.S.L. este autorul infracţiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., ansamblul probatoriului conducând către concluzia că fratele acestuia - S.D.N., este cel care a aplicat victimei M.C., loviturile tanato-generatoare;
3. că în favoarea inculpatului trebuia reţinută legitima apărare prev. de art. 44 alin. (3) C. pen., cauză care înlătură caracterul penal al faptei, sau, eventual, circumstanţele prev. de art. 73 lit. a) şi b) C. pen., împrejurări în care s-a susţinut, cu trimitere la probatoriul testimonial, a fost săvârşită fapta;
4. că pedeapsa principală aplicată este prea severă, impunându-se o redozare a acesteia.
În faţa instanţei de apel, cu ocazia dezbaterilor judiciare, apelul inculpatului a fost susţinut numai sub aspectul de nelegalitate şi netemeinicie vizând greşita sa condamnare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., apărătorul inculpatului susţinând că S.D.N. (fratele inculpatului) este cel care a aplicat victimei loviturile vătămătoare ce au condus la deces (apărare însuşită de către inculpat), împrejurări în raport cu care a fost invocată o soluţie corespunzătoare de achitare, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 64 din 08 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul S.S.L. împotriva sentinţei penale nr. 449 din 10 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 633/63/2006, ce a fost desfiinţată parţial cu privire la pedepsele complementară şi accesorie, în sensul că, după executarea pedepsei principale de 15 ani închisoare, aplicată pentru art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., inculpatului S.L.Ş. îi vor fi interzise doar drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, precum şi drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă M.M.
C. împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate, reiterând motivele de apel susţinute prin apărătorul ales, respectiv greşita sa condamnare deşi nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa, deoarece a acţionat fără vinovăţie, încercând doar să-şi apere fratele; în subsidiar, a susţinut că a săvârşit fapta în legitimă apărare, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen.
Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma cazului de casare invocat, cel prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Susţinerile inculpatului în sensul comiterii unei grave erori de fapt în interpretarea probelor, cu consecinţa greşitei sale condamnări sunt nefondate, activitatea infracţională a acestuia stabilindu-se pe baza declaraţiilor martorilor R.A., R.G., M.M. şi D.M., date pe parcursul procesului, din care rezultă, fără echivoc că, în seara zilei de 14 aprilie 2006, între victima M.C. şi S.D.N., fratele inculpatului, s-a consumat o altercaţie fizică, cei doi îmbrâncindu-se reciproc, ocazie cu care victima i-a aplicat o lovitură în zona feţei, intenţionând, totodată, să-l lovească şi cu sticlă de bere, care i-a scăpat însă din mână, urmare a opoziţiei manifestată de S.D.N. Conflictul a continuat în stradă unde victima I-a doborât la pământ pe S.D.N., şi în timp ce se afla deasupra acestuia, I-a imobilizat cu mâna stângă pe după gât, iar cu mâna dreaptă a continuat să-l lovească peste corp, împrejurare în care inculpatul S.L.Ş. a sărit în ajutorul fratelui său şi a aplicat victimei o lovitură puternică în cap, din faţă spate - spate lateral stânga-dreapta, cu un corp dur, în urma căreia a căzut la pământ, intrând în comă iar ulterior, la data de 28 aprilie 2006, a decedat.
Ipoteza lovirii victimei de către fratele inculpatului, numitul S.D.N., a fost exclusă după cercetarea în cauză a acestuia în calitate de învinuit (dispunându-se prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de ari. 174, art. 175 lit. i) C. pen.), urmare evaluării declaraţiilor martorilor asistenţi la conflict (martorul R.A., care a declarat aspecte deosebit de importante pentru lămurirea cauzei, fiind testat chiar la poligraf), coroborate cu concluziile actului medico-legal, avizat şi a experimentului judiciar efectuat în cauză. Cum cercetarea judecătorească nu a relevat aspecte noi, de natură să ducă la stabilirea altei situaţii de fapt, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond şi cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia şi vinovăţia inculpatului.
Totodată, invocarea considerentelor deciziei prin care inculpatul a fost pus în libertate, în ideea existenţei unor dubii privind vinovăţia inculpatului, nu poate conduce la o altă soluţie decât cea dată în cauză, întrucât Decizia penală nr. 1006 a fost pronunţată la 26 octombrie 2006, cu mult înainte ca cercetarea judecătorească să fie finalizată prin sentinţa penală nr. 449 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, iar în raport de obiectul său - recurs la menţinerea stării de arest, nu poate avea autoritate de lucru judecat.
Pe de altă parte, apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârşit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacţie la atitudinea agresivă a părţii vătămate care îl lovea pe fratele său, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situaţii de fapt care să justifice reţinerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei. Potrivit art.44 C. pen., „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul". Or, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond precum şi cea de apel, din probele dosarului rezultă că nu sunt întrunite condiţiile legitimei apărări întrucât, în ceea ce priveşte atacul, acesta nu a prezentat un pericol grav pentru persoana fratelui inculpatului. Astfel, fratele inculpatului şi victima erau antrenaţi într-o luptă corp la corp, victima nu avea asupra sa vreo armă sau alt obiect vulnerant, ci lovea cu pumnul, la fel cum se apăra şi fratele inculpatului, astfel că intervenţia inculpatului, care a lovit cu intensitate victima în cap, cu un corp dur , nu era justificată.
Totodată, în condiţiile în care nu s-a dovedit existenta unui stări de legitimă apărare, nu se poate susţine nici că inculpatul a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-ar fi produs atacul, nefiind aplicabile aşadar nici dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen.
Pe de altă parte, nefiind întrunite condiţiile legitimei apărări, nu sunt îndeplinite nici condiţiile pentru reţinerea circumstanţei atenuante a depăşirii limitelor legitimei apărări, prev. de art. 73 alin. (1) lit. a) C. pen., care presupune aceleaşi condiţii de existenţă, cu deosebirea că, în acest caz, apărarea nu este proporţională cu atacul, fiind mult mai puternică.
Înalta Curte constată însă că sunt incidente dispoziţiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., circumstanţă atenuantă legală, fiind îndeplinite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege şi anume: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi provocarea să se fi produs printr-o violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă. Or, aşa cura s-a arătat deja, victima a avut o atitudine provocatoare faţă de fratele inculpatului, a iniţiat declanşarea conflictului fizic şi l-a întreţinut, lovindu-se reciproc cu acesta, inclusiv după ce îl pusese la pământ, ceea ce a produs o puternică tulburare inculpatului, care totodată a răspuns şi chemării fratelui său, de a-i sări în ajutor.
Pe cale de consecinţă, constatând că este aplicabilă circumstanţa atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte va face aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., astfel că va reduce cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, luând în considerare atât împrejurările de fapt ale cauzei dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, situaţia familială dar şi atitudinea procesuală, date în raport de care va stabili o pedeapsă orientată spre jumătatea dintre cuantumul minim prevăzut de legea specială (15 ani) şi cel până la care se poate reduce pedeapsa ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante (5 ani).
Totodată, reţinându-se circumstanţa atenuantă legală a provocării şi luând în considerare culpa victimei, se va reduce corespunzător şi cuantumul despăgubirilor civile (daune materiale şi daune morale), conform dispozitivului prezentei decizii.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, va admite recursul formulat de inculpat, va casa în parte Decizia recurată şi sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Dolj, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale şi soluţionarea laturii civile şi, rejudecând, va face aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.L.Ş., de la 15 ani închisoare la 9 ani închisoare, precum şi cuantumul despăgubirilor civile de la 20.000 lei la 15.000 lei, cu titlu de daune materiale şi de la 10.000 lei la 7500 lei, cu titlu de daune morale.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.L.Ş. împotriva deciziei penale nr. 64 din 8 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează în parte Decizia recurată şi sentinţa penală nr. 449 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale şi soluţionarea laturii civile .
Rejudecând, face aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.L.Ş., de la 15 ani închisoare la 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
În latura civilă, reduce cuantumul despăgubirilor civile de la 20.000 lei la 15.000 lei, cu titlu de daune materiale şi de la 10.000 lei la 7500 lei, cu titlu de daune morale.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3230/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3283/2008. Penal → |
|---|
