ICCJ. Decizia nr. 337/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 337/2008
Dosar nr. 10412/3/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 979 din 16 iulie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatei P.A.G. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, a fost condamnat inculpatul I.R. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpaţii având de executat pedepsele cele mai grele stabilite pentru infracţiunile concurente, respectiv de câte 7 ani închisoare şi câte 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost dedusă din durata executării pedepselor timpul reţinerii şi arestării preventive de la 3 februarie 2007 la zi pentru ambii inculpaţi.
S-a dispus confiscarea de la inculpaţi a cantităţii de 0,46 gr. heroină cu cofeină şi griseofulvin şi 263 comprimate.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate sumele de 5.200 lei şi 1.500 Euro în echivalentul în lei.
Potrivit art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata P.A.G. a telefonului mobil marca Nokia şi a cartelei Vodafon.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în data de 1 februarie 2007, la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti, s-a înregistrat denunţul numitului D.R.C., consumator de heroină, care a arătat că, în ultima perioadă îşi procura drogurile de la I.R., de la care a cumpărat atât heroină cu suma de 50 RON/doza dublă cât şi pastile de metadonă pentru care a plătit 2,5 lei bucata.
Cum denunţătorul şi-a exprimat acordul de a colabora cu organele de urmărire penală în data de 2 februarie 2007 s-a organizat o prindere în flagrant, sens în care organele de poliţie au consemnat într-un proces-verbal seriile bancnotelor, de câte 10 RON (8 bucăţi) şi 5 RON (4 bancnote), în total 100 RON, sumă necesară cumpărării unei doze duble de heroină şi 14 comprimate de metadonă.
În aceste condiţii, martorul denunţător a apelat telefonul, a discutat cu inculpata P.A.G., care i-a spus că inculpatul I.R. este plecat la tribunal şi nu cunoaşte ora întoarcerii, motiv pentru care l-a sunat pe acesta şi i-a solicitat 20 pastile CD (heroină), inculpatul stabilind locul de întâlnire în vecinătatea blocului unde locuia în fapt cu inculpata.
Martorul denunţător, martorul asistent B.N. şi organele de poliţie s-au deplasat la locul stabilit, unde acesta s-a înţeles cu inculpaţii, au discutat câteva minute, au intrat în imobil, unde a stat cca. 10 minute, după care a ieşit, şi s-a îndreptat spre locul unde se aflau organele de poliţie, predând 2 pacheţele plastic lipite, în interiorul căruia se afla o substanţă de culoare bej şi 14 comprimate de culoare albă.
Astfel, după predarea substanţelor, organele de poliţie au pătruns în imobil găsindu-l pe inculpat împreună cu martorul D.L.A. (în prima cameră), iar în ultima pe inculpata P.A.G., care a declarat că în camera unde locuia cu coinculpatul I.R., deţin substanţe interzise de lege.
Astfel, s-au găsit 6 pachete cu substanţă pulverulentă şi alte 4 pachete în pantalonii inculpatei.
De asemenea, într-un sertar al toaletei s-au găsit 2 portofele conţinând sumele de 1.500 Euro şi 5.200 lei, iar alături suma de 100 RON având seriile bancnotelor consemnate în procesul-verbal întocmit anterior.
Cu ocazia controlului s-au mai găsit mai multe folii din plastic (S.N.) despre care inculpata a arătat că le deţine legal atât ea cât şi inculpatul şi că acestea conţin metadonă, prezentând şi autorizaţia pe numele celor doi, iar sub saltea seringi hipodermice folosite şi o fiolă spartă cu urme de substanţă arsă, inculpata declarând că seringile au fost folosite de ambii pentru administrarea heroinei.
Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză a concluzionat că acele punguţe ridicate conţineau metadonă, heroină în amestec cu cofeină şi griseofulvin.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul şi inculpaţii.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita individualizare a pedepselor a căror majorare se impune.
Inculpata P.A.G. a solicitat achitarea sa.
Inculpatul I.R. a solicitat, de asemenea, achitarea, susţinând că probele au fost obţinute ilegal, fiind determinat de denunţător să săvârşească infracţiunea.
Totodată, au solicitat inculpaţii restituirea sumelor confiscate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 343 din 23 octombrie 2007, a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa în parte şi a dispus înlăturarea dispoziţiei de confiscare a sumei de 5.200 lei şi 1500 Euro şi restituirea către inculpaţi, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii inculpaţii au declarat recurs.
S-a susţinut de inculpata P.A.G., admiterea recursului, casarea hotărârii, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 2, art. 3859 pct. 10, art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., concluzionând în sensul achitării pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen.
Inculpatul I.R. a cerut admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi în rejudecare, reducerea pedepsei.
Curtea constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, stabilindu-se că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de inculpata P.A.G. se susţine nulitatea absolută a urmăririi penale prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cât şi a sesizării instanţei, motivându-se că faptele din prezenta cauză sunt dintre infracţiunile atribuite prin legea specială în competenţa D.I.I.C.O.T.
Or, raportat la dispoziţiile art. 209 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., procurorul poate infirma sau păstra actele efectuate şi ca atare, nu se poate invoca excepţia nulităţii.
Mai mult, instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul întocmit de procurorul D.I.I.C.O.T.
Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., nu subzistă în cauză.
Neexaminarea unui motiv de apel invocat de inculpată, în principiu poate atrage casarea hotărârii conform cazului invocat.
Nu orice omisiune însă, a unui motiv de apel cade sub incidenţa art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Pentru aceasta, este necesar ca motivul de apel asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat să aibă influenţă asupra soluţionării cauzei sau să fie de aşa natură, încât, dacă s-ar fi admis, ar fi schimbat soluţia procesului.
În raport de situaţia de fapt reţinută, şi de probele administrate, corect s-a apreciat că nu au fost încălcare dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât cererea de cumpărare a fost urmată de îndată de oferirea de droguri, nu constituie o determinare.
Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., nu poate fi primit, atâta timp cât substanţele stupefiante sau psihotrofe găsite cad sub incidenţa Legii nr. 143/2000.
Cât priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3851 pct. 18 C. proc. pen., urmarea gravă de fapt, potrivit căreia instanţele „au reţinut altă stare de fapt", pronunţând o hotărâre greşită de condamnare, se constată că nu subzistă.
Eroarea gravă de fapt consta, în esenţă, într-o inexactă reflectare, ca primă stare de fapt, a ceea ce conţine dosarul în actele sale, în cuprinsul hotărârii atacate, o contradicţie evidentă, necontestată şi esenţială, între aceea ce rezultă din actele lui şi ceea ce reţine instanţa prin hotărârea sa, cu privire numai la existenţa faptei, dar şi cu privire la orice situaţie de fapt de natură să influenţeze soluţia cauzei.
Or, deşi nu se neagă situaţia de fapt, inculpaţii au căutat să arate că nu se ocupă cu traficul de droguri, susţineri ce nu pot fi reţinute atâta timp cât din materialul probator rezultă că achiziţionarea celor 12 doze de heroină erau parţial destinate vânzării, fapt necontestat, dozele fiind cumpărate de îndată urmare discuţiile telefonice cu martorul denunţător.
Ca atare, susţinerea recurenţei inculpate că nu se face vinovată de infracţiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000, nu este judecată.
Verificând însă hotărârea, sub aspectul individualizării pedepsei, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpate este mare, în raport cu săvârşirea faptei şi persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, este tânără, este studentă şi cunoscută ca o persoană bine integrată, hotărârile fiind supuse casării conform art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis recursul inculpatei şi, casându-se în parte hotărârea atacată va aplica o pedeapsă într-un cuantum de natură a atinge scopul preventiv educativ prevăzut de legiuitor şi cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Se va deduce şi timpul arestării preventive de la 3 februarie 2007 – 29 ianuarie 2008.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpatul I.R., Curtea constată că, individualizarea pedepsei aplicate acestuia s-a făcut în mod judicios în raport de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, natura şi modalitatea concretă de comitere a faptei, cantitatea de droguri, pericol social ridicat ce caracterizează traficul de droguri de mare risc şi consecinţele nocive ale acestui fenomen asupra sănătăţii publice, încât o reducere de pedeapsă nu se justifică.
Pe cale de consecinţă, recursul inculpatului I.R. va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce timpul arestării preventive de la 3 februarie 2007 la 29 ianuarie 2008.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata P.A.G. împotriva deciziei penale nr. 343 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 979 din 16 iulie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la pedepsele aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente:
- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen.;
- 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen.
Modifică pedepsele aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) – şi art. 76 lit. a) C. pen., în sensul că le reduce de la 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, inculpata P.A.G. având de executat în final 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 3 februarie 2007 la 29 ianuarie 2008.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva deciziei penale nr. 343 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 februarie 2007 la 29 ianuarie 2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2960/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 445/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
