ICCJ. Decizia nr. 2960/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2960/2008

Dosar nr. 4283/2/2008

Şedinţa publică din 23 septembrie 2008

Asupra recursului penal de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1256 din 20 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpaţilor Ş.G.L., B.C.C.B., P.I.I. şi D.M.A., din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., în cazul inculpatului P.I.I. şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., iar în cazul inculpatului D.M.A. cu reţinerea dispoziţiilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 329 alin. (1) din acelaşi cod, formulată de reprezentantul Ministerului Public.

În baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor Ş.G.L., B.C.C.B., P.I.I. şi D.M.A., din câte o singură infracţiune de lipsire de libertate şi proxenetism, prevăzute de art. 189 alin. (3) şi art. 329 alin. (1) C. pen., în două infracţiuni de lipsire de libertate şi respectiv câte două infracţiuni de proxenetism, cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., în cazul inculpatului P.I.I. şi cu reţinerea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru fiecare din aceste infracţiuni, iar în cazul inculpatului D.M.A. cu reţinerea dispoziţiilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., şi, respectiv, art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., cerere formulată de instanţă din oficiu, cât şi de reprezentantul Ministerului Public.

În baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor Ş.G.L., B.C.C.B., P.I.I. şi D.M.A., din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., în cazul inculpatului P.I.I. şi cu reţinerea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, iar în cazul inculpatului D.M.A. cu reţinerea dispoziţiilor art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., ca nefondată, formulată, din oficiu, de tribunal.

1. În baza art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74, alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ş.G.L. la o pedeapsă de 5 ani şi 3 luni închisoare, faţă de partea vătămată T.E.

În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani şi 3 luni închisoare (faţă de partea vătămată M.D.).

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an şi 9 luni închisoare (faţă de partea vătămată T.E.) în baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpatul Ş.G.L. la o pedeapsă de un an şi 9 luni închisoare (faţă de partea vătămată M.D.).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 11 mai 2006 la zi.

2. În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C.C. B. la o pedeapsă de 5 ani închisoare (faţă de partea vătămată T.E.).

În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare (faţă de partea vătămată M.D.).

În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C.C.B. la o pedeapsă de un an şi 9 luni închisoare (faţă de partea vătămată T.E.).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat de la 11 mai 2006 la 04 iunie 2007.

3. În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I.I. la o pedeapsă de 7 ani şi o lună închisoare (faţă de partea vătămată T.E.).

În baza art. 86⁴ alin. (1) raportat la art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. 732/2003, rămasă definitivă prin neapelare şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 189 alin. (3), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani şi o lună închisoare (faţă de partea vătămată M.D.) în baza 86⁴ alin. (1) raportat la art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. 732/2003, rămasă definitivă prin neapelare şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I.I. la o pedeapsă de 2 ani şi o lună închisoare (faţă de partea vătămată T.E.).

În baza 86⁴ alin. (1) raportat la art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. 732/2003, rămasă definitivă prin neapelare şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi o lună închisoare (faţă de partea vătămată M.D.).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 11 mai 2006 la zi.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.M.A., pentru cele două infracţiuni de lipsire de libertate, prevăzute de art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C. pen., în raport de cele două părţi vătămate T.E. şi M.D.

În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpatul D.M.A. la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare (faţă de partea vătămată T.E.).

În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare (faţă de partea vătămată M.D.).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, executare care se suspendă potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat de la 25 mai 2006 la 05 ianuarie 2007.

A luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 750 RON de la inculpaţii Ş.G.L., B.C.C.B. şi P.I.I., revenind fiecăruia câte 250 RON şi a sumei de 40 RON, revenind fiecăruia câte 1,33 RON.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii P.I.I., Ş.G.L., B.C.C.B., precum şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Prin Decizia penală nr. 107 din 17 aprilie 2008, pronunţată în dosarul nr. 26478/3/2006 (2636/2007), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii P.I.I., Ş.G.L., B.C.C.B., a desfiinţat în integralitate sentinţa atacată şi, în fond, rejudecând:

În baza art. 373 C. proc. pen., a extins efectele apelului şi cu privire la părţile care nu au declarat apel.

Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, astfel:

- pentru inculpatul Ş.G.L., din infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen. şi art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- pentru inculpatul B.C.C.B. din infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen. şi art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- pentru inculpatul P.I.I. din infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen. şi art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. a) C. pen.:

- pentru inculpatul D.M.A. din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Conform art. 332 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat că în pricina dedusă judecăţii, având în vedere noua încadrare juridică, urmărirea penală a fost efectuată de un alt organ, necompetent, sens în care instanţa se desesizează, restituind cauza procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bucureşti.

În baza art. 145 alin. (1¹) C. proc. pen., raportat la art. 139 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, a dispus înlocuirea arestării preventive a inculpaţilor P.I.I. şi Ş.G.L. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei.

În baza art. 145¹ alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (1¹) din acelaşi cod, a impus inculpaţilor ca pe durata măsurii preventive să respecte obligaţiile prevăzute de art. 145 alin. (1¹)lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen. şi dispoziţiile prevăzute de art. 145 alin. (1²) lit. c) şi e) din acelaşi cod.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile prevăzute de art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

A dispus punerea în libertate a inculpaţilor de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 181/ UP/l din 1 mai 2006 (P.I.I. şi nr. 179/ UP/l din 1 mai 2006 (Ş.G.L.), emise de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

Împotriva deciziei penale pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegala restituire a cauzei la procuror şi greşita înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaţilor Ş.G.L. şi P.I.I. de a nu părăsi ţara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 mai 2008, acordându-se termen pentru soluţionarea recursului la 24 iunie 2008 şi un termen intermediar la 16 mai 2008 pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive.

La termenul din 16 mai 2008 s-a dispus disjungerea soluţionării recursului procurorului cu privire la greşita restituire a cauzei la parchet, iar prin Decizia nr. 1714 din aceeaşi dată s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti având ca obiect dispoziţia instanţei de apel de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor Ş.G.L. şi P.I.I. cu obligarea de a nu părăsi ţara, s-a casat în parte Decizia penală recurată numai în ceea ce priveşte această dispoziţie şi s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

În motivele de recurs, parchetul critică Decizia penală recurată sub aspectul greşitei restituiri a cauzei la procuror.

Astfel, în cauză s-a constatat că organul care a efectuat cercetarea penală nu era competent, ca urmare a schimbării încadrării juridice care a avut loc prin hotărârea pronunţată de instanţa de apel.

Această instanţă a reţinut că, întrucât solicitarea de schimbare a încadrării juridice a fost formulată anterior finalizării cercetării judecătoreşti desfăşurate în apel, nu ar fi incidentă niciuna dintre excepţiile prevăzută de art. 332 alin. (1) C. proc. pen.

Din analiza celei de-a doua excepţii, se constată că ea devine incidentă, întrucât nu prezintă relevanţă momentul la care procurorul formulează o cerere de schimbare a încadrării juridice, ci doar momentul la care instanţa schimbă încadrarea juridică dată faptei, pronunţându-se favorabil în privinţa solicitării.

În calea de atac a apelului, schimbarea încadrării juridice nu se poate realiza decât prin decizie, ca efect al admiterii apelului declarat de parchet sau de părţi. În atare situaţie, momentul la care are loc schimbarea încadrării juridice echivalează cu momentul pronunţării hotărârii, cercetarea judecătorească, în situaţia în care ea se desfăşoară şi în apel, fiind în mod evident finalizată.

Un alt aspect ce se impune a fi criticat se referă la împrejurarea că instanţa de apel a hotărât greşit restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti, cauza trebuind restituită procurorului care a întocmit actul de inculpare.

Faţă de motivele invocate se solicită de către procuror casarea deciziei penale recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii, menţinându-se starea de arest preventiv a inculpaţilor.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivului invocat, Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 332 alin. (1) C. proc. pen., când se constată înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen., cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Din examinarea dispoziţiilor legale invocate rezultă că, în ipotezele în care s-a constatat că actele de cercetare au fost efectuate de un alt organ decât cel competent, cauza nu se restituie când această constatare are loc după începerea dezbaterilor sau când, în urma cercetării judecătoreşti, instanţă schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care competenţa revenea altui organ de cercetare.

În speţă, la termenul din 20 martie 2008, reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, iar la termenul din 10 aprilie 2008, cu ocazia dezbaterii apelurilor, s-a susţinut această cerere, inculpaţii, prin apărători punând concluzii şi cu privire la aceasta.

Prin Decizia recurată s-au admis apelurile declarate de parchet şi de inculpaţi, s-a desfiinţat în totalitate hotărârea primei instanţe, dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul menţionat anterior în considerentele prezentei decizii şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti - D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bucureşti.

În mod greşit instanţa de prin control judiciar a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 332 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., întrucât reprezentantul parchetului a formulat această cerere de schimbare a încadrării juridice încă de la termenul din 20 martie 2008.

Pentru a fi incidente dispoziţiile legale invocate nu are relevanţă momentul la care s-a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice, ci momentul când s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Dacă în cursul judecăţii în primă instanţă se poate dispune schimbarea încadrării juridice şi prin încheiere, anterior finalizării cercetării judecătoreşti ipoteză în care sunt aplicabile dispoziţiilor art. 332 alin. (1) teza I C. proc. pen., în calea de atac a apelului sau recursului aceasta nu se poate realiza decât prin decizie, ca urmare a admiterii apelului/recursului declarat de procuror sau de părţi.

În această ipoteză devin aplicabile dispoziţiilor art. 332 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., iar cauza nu se mai restituie organului competent a efectua cercetări pentru infracţiunile respective.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va casa Decizia penală recurată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă, împrejurare în care nu se mai impune analizarea şi celui de al doilea motiv de apel privitor la greşita restituire a cauzei la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti.

Având în vedere că temeiul juridic care a stat la baza arestării preventive a inculpaţilor Ş.G.L. şi P.I.I., respectiv dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă şi în prezent şi impune în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, Înalta Curte va menţine starea de arest a acestora.

Astfel, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de dispoziţiile legale invocate, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile ce se reţine în sarcină este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârşire, a acestora, rezonanţa socială negativă a unor astfel de fapte.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 107 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii Ş.G.L., P.I.I., B.C.C.B. şi D.M.A.

Casează în totalitate Decizia recurată şi trimite cauza în vederea continuării judecăţii la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.

Menţine starea de arest a inculpaţilor Ş.G.L. şi P.I.I.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţii Ş.G.L. şi D.M.A. în sumă de câte 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 2928/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 337/2008. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2960/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2960/2008. Penal