ICCJ. Decizia nr. 3459/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3459/2008
Dosar nr. 8757/1/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin încheierea de şedinţă din data de 24 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus, în baza disp. art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, arestarea persoanei solicitate I.I. pe o perioadă de 30 zile de la 24 octombrie 2008 la 22 noiembrie 2008, inclusiv, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 16 octombrie 2008, a fost înregistrată sesizarea nr. 2052250/RRC din 15 octombrie 2008, formulată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Internaţional Interpol, privind punerea în executare a mandatului european de arestare privind pe I.I., cetăţean român, mandat emis pe data de 15 septembrie 2008, de către Parchetul Graz, Republica Austria, aprobat de Tribunalul Penal de Land Graz, Republica Austria, prin încheierea din 19 septembrie 2008.
A fost ataşat mandatul european de arestare privind pe persoana solicitată I.I., emis pe data de 15 septembrie 2008, de către Parchetul Graz, Republica Austria, aprobat de Tribunalul Penal de Land Graz, Republica Austria prin încheierea din 19 septembrie 2008, tradus în limba română, precum şi înscrisuri privind datele de stare civilă ale persoanei solicitate.
Prin încheierea din şedinţă secretă din data de 16 octombrie 2008 instanţa de fond, în temeiul art. 88/1 alin. (2) şi alin. ultim din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, a constatat că mandatul european de arestare a persoanei solicitate I.I., emis pe data de 15 septembrie 2008 de către Parchetul Graz, Republica Austria, aprobat de Tribunalul Penal de Land Graz, Republica Austria prin încheierea din 19 septembrie 2008, conţine menţiunile prevăzute de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi este tradus potrivit disp. art. 79 alin. (4) din aceeaşi lege specială, iar, în temeiul art. 88/1 alin. ultim din Legea nr. 302/2004, a sesizat procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să ia măsurile necesare pentru identificarea, reţinerea şi prezentarea în faţa instanţei de judecată a persoanei solicitate.
Au fost depuse la dosar ordonanţa de reţinere din data de 24 octombrie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind pe inculpatul I.I., procesul-verbal de identificare a acestuia, împreună cu fişele de evidenţă a persoanei.
Persoana solicitată a fost prezentată, personal, în faţa Curţii de Apel Bucureşti pe data de 24 octombrie 2008, instanţa informând-o asupra existenţei mandatului european de arestare emis împotriva sa de către autorităţile judiciare austriece, asupra conţinutului acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul emitent, precum şi cu privire la dreptul de a se prevala de regula specialităţii în sensul de a nu fi urmărit penal, judecat condamnat sau deţinut pentru alte fapte anterioare, decât cele ce fac obiectul prezentului mandat european de arestare.
Prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond, persoana solicitată a arătat că nu are de formulat nicio obiecţie cu privire la identitatea sa, datele de stare civilă menţionate în mandatul european de arestare corespunzând datelor sale personale şi că înţelege să se prevaleze de regula specialităţii în sensul că, în cazul în care va fi predat autorităţilor austriece, nu este de acord să fie cercetat pentru alte fapte anterioare decât cele cu privire la care a fost emis mandatul european de arestare. A mai precizat persoana solicitată că se opune predării sale către statul austriac, invocând nevinovăţia sa cu privire la faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că împotriva cetăţeanului român I.I., a fost emis, la data de 15 septembrie 2008, de către Parchetul Graz, Republica Austria un mandat european de arestare, aprobat de Tribunalul Penal de Land Graz, Republica Austria prin încheierea din 19 septembrie 2008, la baza acestui mandat european aflându-se un mandat de arestare austriac, emis de Parchetul Graz în dosarul nr. 20 Hr 271/08 x pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune calificată, gravă, prevăzută şi pedepsită de art. 146, art. 147 alin. (3), art. 148 al doilea caz delictual din Codul penal al Austriei, precum şi de art. 278 alin. (1) al doilea caz din Codul penal al Austriei.
Astfel cum rezultă din cuprinsul mandatului european de arestare, faptele pentru care se solicită arestarea şi predarea persoanei solicitate în vederea efectuării urmăririi penale constau în aceea că, pe baza rezultatelor anchetei şi în special a raportului din 11 septembrie 2008 al Secţiei de Politie Kaindorf, s-a stabilit că cetăţeanul român I.I. a operat pentru o organizaţie care acţionează pe plan internaţional, luând în primire marfă dobândită prin fraudă, prejudiciul cauzat până în prezent fiind de 79.000 Euro în Austria şi 18.000 Euro în Germania, iar la data de 11 septembrie 2008 a preluat, în Amsterdam, o brăţară aparţinând lui D.F., precum şi un inel aparţinând lui G.H., în Germania, infracţiuni pedepsite cu închisoare de la 1 la 10 ani.
Instanţa de fond, constatând că nu există incidente cu privire la identitatea persoanei solicitate, care nu a formulat obiecţiuni în acest sens, iar infracţiunile menţionate în mandatul european de arestare, pentru care persoana solicitată este urmărită penal de către autorităţile judiciare austriece au corespondent şi în legislaţia penală din România, regăsindu-se în art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen. care prevede pentru astfel de fapte pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, în temeiul dispoziţiilor art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate I.I. în baza mandatului european de arestare emis pe numele acestuia la data de 15 septembrie 2008 de către Parchetul Graz, Republica Austria, aprobat de Tribunalul Penal de Land Graz, Republica Austria, prin încheierea din 19 septembrie 2008, pe o durată de 30 zile, cu începere de la 24 octombrie 2008 până la 22 noiembrie 2008, inclusiv, măsura privării de libertate a persoanei solicitate fiind necesară pentru a împiedica eventuala sustragere a acesteia de la procedurile ce trebuie desfăşurate pentru soluţionarea cu celeritate a solicitării statului emitent.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată I.I., solicitând casarea acesteia şi, pe fond, respingerea propunerii de arestare, cu motivarea că mandatul a fost emis pentru o infracţiune pe care nu a săvârşit-o, el aflându-se în România la data de 11 septembrie 2008, nicidecum în Olanda sau Germania, cum se pretinde iar, pe de altă parte, nu există pericolul de a se sustrage procedurii de predare.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile Legii nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, constatând îndeplinite condiţiile de formă ale mandatului european de arestare, că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt dintre cele care dau loc la predare, durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunile comise este de 10 ani şi nu există motive de refuz al executării, dintre cele prev. de art. 88 din aceeaşi lege.
Totodată, cum în cazul cererilor de executare a mandatelor europene de arestare nu se face o examinare pe fond a vinovăţiei persoanei solicitate iar opoziţia la predare se poate baza numai pe existenţa unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării, Înalta Curte apreciază ca legală şi temeinică dispoziţia instanţei de fond privind măsura preventivă dispusă în vederea predării, acesta fiind necesară pentru a împiedica eventuala sustragere a acesteia de la procedurile ce trebuie desfăşurate pentru soluţionarea cu celeritate a solicitării statului emitent.
Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiilor art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.I. iar, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.I. împotriva încheierii de şedinţă din data de 24 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, în dosarul nr. 6152/2/2008.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3451/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3465/2008. Penal → |
|---|
