ICCJ. Decizia nr. 3451/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3451/2008
Dosar nr. 669/42/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 123 din 03 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.G. împotriva rezoluţiei nr. 615/P/2007 din 29 aprilie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul cu acelaşi număr, menţinând rezoluţia atacată, fiind obligat petentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia nr. 615/P/2007 din 29 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul disp. art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. g) C. proc. pen., rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.R., judecător la Judecătoria Pucioasa, cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, fapte prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi, respectiv, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât în urma efectuării actelor premergătoare a rezultat că în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi, drept consecinţă, acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare.
Procurorul a constatat că partea vătămată C.G. a formulat plângere şi a solicitat să se facă cercetări faţă de judecătorul C.R. de la Judecătoria Pucioasa pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi, respectiv, art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) S-a susţinut în plângere că, la data de 15 octombrie 2002, judecătorul C.R., în timp ce judeca dosarul nr. 292/2002, fără motiv, „a confiscat" un reportofon aparţinând persoanei vătămate, apoi a consemnat în încheierea de şedinţă, în mod fals, că a confiscat acel reportofon pe motiv că nu se obţinuse autorizaţia completului de judecată pentru înregistrări.
Din actele premergătoare a rezultat că, la data de 15 octombrie 2002, numitul S.G. a fost prezent în şedinţa de judecată la Judecătoria Pucioasa, în calitate de procurator pentru tatăl său S.C., în dosarul nr. 292/2002 al aceleiaşi instanţe. în momentul în care au început dezbaterile, fiind interesat de ceea ce se discuta, a pornit reportofonul personal pentru a înregistra susţinerile reclamantului A.M., parte în proces. în atare situaţie, preşedintele completului de judecată, judecătorul C.R., observând acest lucru, a dispus poliţistului de serviciu să-i „confişte" reportofonul, invocând prevederile din „regulamentul instanţelor", care nu permit filmarea sau fotografierea în incinta instanţei sau în sălile de judecată, fără acordul preşedintelui de complet.
Constatând că pentru infracţiunile prev. de art. 246 şi, respectiv, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.
Plângerea formulată de partea vătămată, petentul S.G. în temeiul disp. art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă prin rezoluţia nr. 957/11/2/2008 din 02 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Totodată, plângerea formulată împotriva rezoluţiei procurorului, în conformitate cu disp. art. 278/1 C. proc. pen., în care petentul a reiterat aceeaşi critică, ce vizează neefectuarea de către procuror a actelor necesare pentru a constata că faptele intimatei întrunesc toate elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate, a fost respinsă cu motivarea că procurorul a constatat, în mod corect, că pentru infracţiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi, respectiv, fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pretins a fi comise de către judecătorul C.R., s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi, drept consecinţă, acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare, conform disp. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
B. împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând susţinerile din plângerea penală şi cele din plângerile împotriva rezoluţiilor procurorului şi arătând, în plus, că termenul de prescripţie nu s-a împlinit, fiind întrerupt prin formularea plângerii penale.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Critica privind nepronunţarea pe fondul cauzei cu privire la faptele săvârşite de intimata, judecător C.R., este neîntemeiată, întrucât instanţa de fond nu putea trece la analiza existentei elementelor constitutive ale infracţiunii atâta vreme cât există o cauză care lasă fără obiect acţiunea penală, prescripţia răspunderii penală.
Pe de altă parte, atât procurorul cât şi instanţa de fond au apreciat corect că s-a împlinit termenul prev. de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de data comiterii faptei, 15 octombrie 2002. Formularea plângerii penale înainte de data de 15 octombrie 2007 nu are ca efect întreruperea cursului prescripţiei, întrucât potrivit art. 123 alin. (1) C. pen., acesta se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal. Or, prin formularea plângerii penale, făptuitorul nu dobândeşte calitatea de învinuit sau inculpat, fiind necesară începerea urmăririi penale, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
În concluzie, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut că s-a împlinit termenul de prescripţie în raport cu infracţiunile reclamate, respingând plângerea şi menţinând rezoluţia atacată, astfel că văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.G. împotriva sentinţei penale nr. 123 din 03 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3447/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3459/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
