ICCJ. Decizia nr. 3473/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3473/2008
Dosar nr. 7626/1/2008
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2863 de la 18 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2359/54/2007, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul petiţionar M.I., privind excepţiile de neconstituţionalitate a anexei C din Legea nr. 304/2004 şi a art. 209 C. proc. pen.
A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar M.I. împotriva sentinţei penale nr. 184 din 14 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
A fost obligat recurentul petiţionar la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa supremă, ca instanţă de recurs a reţinut că prin sentinţa penală nr. 184 din 14 decembrie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 27 octombrie 2007 în dosarul nr. 679/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-a reţinut de prima instanţă că petiţionarul s-a adresat organului de urmărire penală, solicitând tragerea la răspundere penală a intimatei, notar public, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu prilejul întocmirii contractului de donaţie autentificat sub nr. 1675 din 11 iulie 2003.
Urmare actelor premergătoare efectuate în verificarea sesizării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând că faptele sesizate drept infracţiuni nu există în materialitatea lor.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost menţinută prin rezoluţia dată în dosarul nr. 2327/U/2/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în procedura prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen.
Urmare controlului judiciar efectuat în temeiul art. 2781 C. proc. pen., prima instanţă a apreciat legală şi temeinică rezoluţia de netrimitere în judecată a notarului public, contractul de donaţie autentificat prin încheierea nr. 1674 din 11 iulie 2003, fiind întocmit în baza documentelor prezentate de părţi, respectiv donator SC S. SA şi Consiliul Local al Municipiului Slatina, donatar, consemnând date şi împrejurări corespunzătoare acestora, aşa încât s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale.
În termen legal, petiţionarul a declarat recurs, reiterând aspectele sesizate în plângerea adresată organelor de urmărire penală, constând în aceea că notarul public a consemnat împrejurări nereale în contractul de donaţie.
Petiţionarul a solicitat, casarea sentinţei şi pe fond trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, fiind în opinia sa suficiente dovezi care probează săvârşirea infracţiunii de fals intelectual de către notarul public.
Examinând cauza sub toate aspectele, în raport cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat nefondat recursul.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, contractul de donaţie, intervenit între SC S. SA şi Consiliul Local al municipiului Slatina a fost întocmit în raport cu actele depuse de donator care făceau dovada proprietăţii asupra bunurilor imobile, obiect ale contractului, teren în suprafaţă de 716,15 mp, împreună cu construcţia C 1 bloc 1 locuinţe în suprafaţă de 622,19 m compus din parter şi 4 etaje situat în intravilanul municipiului Slatina, judeţul Olt, respectiv certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria OT nr. 0006 din 22 iunie 2004 eliberat de Consiliul Judeţean Olt, iar construcţiile, conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 527/1994 încheiat între FPS Asociaţia S. programul Acţiunilor Salariaţilor.
Cum în cauză, nu s-a făcut dovada unui minim de date, din care să rezulte că s-a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constatându-se existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, motivat legal şi temeinic, prima instanţă a respins plângerea formulată de petiţionar, menţinând rezoluţia atacată.
Întrucât la examinarea din oficiu nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare, care să motiveze reformarea hotărârii, recursul a fost respins, ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de intimată, în această fază procesuală potrivit chitanţelor depuse la dosar, onorariu avocat ales.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, contestatorul M.I., ce a avut calitatea de recurent contestator petiţionar, în recurs, contestaţie, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen.
În motivarea contestaţiei în anulare formulate, contestatorul a arătat că a fost încălcată procedura de citare prevăzută de lege [art. 176 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.], întrucât nu a indicat obiectul real al cauzei penale, respectiv plângerea sa contra actelor procurorului, formulată în baza art. 278 alin. (2) C. proc. pen., şi nu conform art. 2781 C. proc. pen. cum eronat s-a prevăzut în citaţia emisă în data de 2 august 2008.
De asemenea a arătat, că instanţa a încălcat prevederile art. 29 alin. (1)-(5) din Legea nr. 42/1992, deoarece nu a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitea prevederilor legale (anexa C din Legea nr. 304/2004 şi art. 209 C. proc. pen.) menţionate în cererea din 18 august 2008 de care depinde soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii nr. 184/2007 emisă de o instanţă neconstituţională şi pe un temei neconstituţionale (art. 209 C. proc. pen.).
Prezentei contestaţii în anulare, i-a fost ataşată citaţia nr. 2359/54/2007 emisă la 02 august 2008, aflată la fila 2 dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de astăzi, în cauză nu s-a dispus citarea contestatorului, în raport cu dispoziţiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen. a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca inadmisibilă, în principiu, a contestaţiei în anulare, întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.I. sub aspectul admisibilităţii în principiu, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind inadmisibilă contestaţia în anulare pentru considerentele ce se vor arăta.
În conţinutul dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, sunt prevăzute cazurile de contestaţie în anulare, statuându-se că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c)când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d)când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e)când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Înalta Curte, verificând contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.I., în raport cu motivele arătate, actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., referitoare la admisibilitatea în principiu, a constatat că cererea de contestaţie în anulare exercitată de contestator, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. este inadmisibilă.
Din analiza dosarului cu nr. 2359/54/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, rezultă că la fila 2 din acesta, se află cererea formulată de M.I. şi depusă la Curtea de Apel Craiova, intitulată cerere de recurs împotriva hotărârii din 14 decembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 2359/54/2007, aşa încât obiectul cauzei l-a constituit recursul declarat de recurentul petiţionar la hotărârea menţionată, care a avut termen de judecată la data de 18 septembrie 2008, termen după ce dosarul a fost trimis de Curtea Constituţională la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dispunându-se citarea recurentului petiţionar, potrivit rezoluţiei aflate la fila 61 din dosarul menţionat.
Astfel, a fost întocmită citaţia pentru recurentul petent M.I. pentru termenul de judecată, în recurs de la 18 septembrie 2008, citaţia fiind emisă la 2 august 2008, aceasta conţinând elementele esenţiale prevăzute de art. 176 alin. (1) lit. a)-g) C. proc. pen., respectiv denumirea instanţei de judecată care emite citaţia, sediul său, data emiterii şi numărul dosarului; numele, prenumele celui citat, calitatea în care este citat şi indicarea obiectului cauzei; adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în oraşe şi municipii: localitatea, judeţul, strada, numărul şi apartamentul unde locuieşte [...]; ora, ziua, luna şi anul, locul de înfăţişare, precum şi invitarea celui citat să se prezinte la data şi locul indicate, cu arătarea consecinţelor legale în caz de neprezentare; că partea citată are dreptul la un apărător cu care să se prezinte la termenul fixat, că potrivit art. 171 alin. (2) şi (3) apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu îşi alege un apărător, cu care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un apărător din oficiu; că partea citată poate, în vederea exercitării dreptului la apărare, să consulte dosarul aflat la arhiva instanţei, citaţia fiind depusă de contestator.
În mod concret citaţia pentru termenul de judecată menţionat are următoarele menţiuni: România, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, str. Batistei nr. 25, Sectorul 2 - Bucureşti, Secţia Penală, dosarul nr. 2359/54/2007, citaţie emisă la 2 august 2008, M.I., din Slatina, judeţul Olt, este chemat în această instanţă, camera P8, completul nr. 4, în ziua de 13 Septembrie 2008, ora 9:00, în calitate de recurent-petent, în proces cu C.V., în calitate de intimat pentru recurs-plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 2781 C. proc. pen.). Partea citată are dreptul la un apărător cu care să se prezinte la termenul fixat. în cazurile prevăzute de art. 171 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu îşi alege apărător cu care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un apărător din oficiu. în vederea exercitării dreptului la apărare, partea citată poate să consulte dosarul aflat la arhiva instanţei, citaţia fiind semnată de emitent, aceasta, aflându-se la fila 2 dosarul nr. 2638/1/2008 Înaltei Curţi, citaţie depusă de actualul contestator în prezenta cauză, aflată la fila 2.
De asemenea, la dosarul Înaltei Curţi, ca instanţă de recurs cu nr. 2359/54/2007, la fila 73, se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată a recursului declarat de recurentul petent M.I., de la 18 septembrie 2008, dovadă care are indicate toate elementele cuprinse în art. 181 alin. (1) C. proc. pen., pe dovadă fiind subliniate de către agent menţiunile că „am afişat actul: pe uşa principală a locuinţei destinatorului;", precum şi aceea de la „pct. b) nici o persoană de la pct. 1 nu a fost găsită;", iar la semnătura primitorului actului s-a făcut menţiunea „Afişat".
În raport cu cele arătate, Înalta Curte constată că procedura de citare a recurentului petent M.I. pentru termenul de judecată a recursului de la 18 septembrie 2008 a fost legal îndeplinită, fiind respectate prevederile art. 3851 alin. (1) cu referire la art. 291 alin. (1) C. proc. pen.
Aşadar, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 386 lit. a) C. proc. pen., respectiv că procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, deoarece, potrivit celor menţionate mai sus rezultă că, atât citaţia emisă de instanţă, cât şi dovada de îndeplinire a procedurii de citare cuprinde fiecare toate menţiunile prevăzute de lege.
Înalta Curte nu poate avea în vedere motivul invocat de către contestator că procedura de citare nu ar fi fost îndeplinită, respectiv că citaţia nu ar fi cuprins menţinea prevăzută de la lit. b) C. proc. pen., referitoare la obiectul cauzei, prin menţiunea art. 2781 C. proc. pen., deoarece, aşa cum s-a arătat, citaţia emisă cuprinde menţiunea obiectului cauzei, recurs, plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 2781 C. proc. pen.), obiectul, constituindu-l recursul declarat de petent, în raport şi cu cererea de recurs existentă la dosar, instanţa supremă, soluţionând recursul declarat de recurentul petent M.I. împotriva sentinţei penale nr. 184 din 14 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, şi nu o plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. Menţiunea din citaţie referitoare la art. 2781 din C. proc. pen. viza doar care a fost obiectul iniţial al cauzei şi nicidecum al celei deduse judecăţii care l-a constituit recursul petentului la sentinţa arătată.
Înalta Curte a examinat admisibilitatea contestaţiei în anulare formulată de petiţionarul M.I., în raport cu primul motiv arătat, constatând inadmisibilitatea contestaţiei în anulare pentru considerentele mai sus arătate, altele decât cele invocate de reprezentantul Ministerului Public, deoarece hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestaţia în anulare era o decizie pronunţată în recurs, dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., nefăcând nicio distincţie cu privire la fondul cauzei, ci numai ca această cauză să fie judecată de către instanţa de recurs, respectiv să fi fost exercitat şi judecat un recurs.
Or, în conţinutul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., respectiv la alin. (10) se prevede posibilitatea exercitării recursului, ceea ce actualul contestator a şi făcut, respectiv a declarat recurs împotriva hotărârii din 14 decembrie 2007, în dosarul nr. 2359/54/2007, aşa cum s-a arătat, ce a fost soluţionat prin Decizia penală nr. 2863 de la 18 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2359/54/2007, împotriva căreia a fost formulată prezenta contestaţie în anulare, de către contestatorul M.I.
Înalta Curte nu poate examina cel de-al doilea motiv arătat de contestator, respectiv încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1)-(5) din Legea nr. 47/1992 cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale, deoarece cazurile de contestaţie în anulare prevăzute în dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, aşa cum, de altfel a şi fost arătat conţinutul acestora.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei penale nr. 2863 din 18 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei penale nr. 2863 din 18 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3467/2008. Penal. Neglijenţa în serviciu... | ICCJ. Decizia nr. 3478/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
