ICCJ. Decizia nr. 3466/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3466/2008
Dosar nr. 2216/90/2008
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22/F din 13 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, a fost condamnat inculpatul M.D. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa prin privare de libertate, aplicându-se dispoziţiile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Sub aspectul laturii civile, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.C., fiind obligat inculpatul la plata către aceasta a sumelor de 2.400 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi, respectiv, de 12.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata către Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea a sumei de 3078,78 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de asistenţa medicală acordată părţii vătămate S.C. şi la plata către partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulantă Vâlcea a sumei de 311,04 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 482/P/2006 din 22 mai 2007, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M.D. pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.
Potrivit actului de sesizare, s-a reţinut că la data de 08 ianuarie 2007, organele de poliţie din comuna Păuşeşti Măglaşi au fost anunţate de partea vătămată S.C. cu privire la faptul că, în ziua de 17 decembrie 2006, a fost victima unei agresiuni, după care a fost internat în spital.
Din cercetările efectuate, procurorul a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt, că la data de 17 decembrie 2006, inculpatul şi partea vătămată au participat la sacrificarea unui porc la domiciliul inculpatului, ajutaţi de martorii C.P., V.I.I. şi C.N., şi aceştia, după sacrificarea porcului, au consumat, după obicei, ţuică şi au mâncat.
În timp ce tranşau carnea, între inculpat şi partea vătămată a avut loc o discuţie, partea vătămată spunându-i în glumă inculpatului, că îi va lua soţia, care este moldoveancă, fiindcă este şi el tot moldovean. Fără alte discuţii, inculpatul a înţepat partea vătămată cu cuţitul ce-l avea în mână, în abdomen, o singură dată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 40 zile îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu a fost stabilită pe baza probelor administrate, respectiv declaraţii ale inculpatului şi ale părţii vătămate (constituită parte civilă), s-au cerut relaţii de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea şi Serviciul de ambulanţă Vâlcea, au fost ascultaţi martorii C.C., V.P., C.P., B.C., B.D., V.I. şi P.A., s-a efectuat un raport de constatare medico-legală şi un raport de expertiză medico-legală privind leziunile produse părţii vătămate, s-a ataşat planşa fotografică cu corpul delict, şi s-a întocmit un proces verbal de cercetare a locului faptei, la 08 ianuarie 2007, întocmit de Poliţia Păuşeşti Măglaşi, Judeţul Vâlcea.
Din probele administrate, rezultă că la data de 17 decembrie 2006, inculpatul M.D., a sacrificat la domiciliul său un porc, operaţiune în care a fost ajutat de martorii C.P. şi V.I. Spre final, a venit şi C.N. şi partea vătămată. După sacrificarea porcului aceştia au consumat, potrivit obiceiului, preparate de la porc şi au băut ţuică.
În timp ce se tranşa carnea, între inculpat şi partea vătămată a avut loc un schimb de replici, în glumă, în cadrul căruia, partea vătămată s-a adresat inculpatului că îi va lua soţia, căci tot este moldoveana şi, bineînţeles, şi produsele de la porc. Inculpatul, fără să dea o replică celor spuse de partea vătămată, i-a aplicat o lovitură cu cuţitul pe care-l avea în mână, în abdomen. Primele îngrijiri au fost acordate de soţia inculpatului, după care s-a anunţat ambulanţa şi victima a fost transportată de urgenţă la spital.
Inculpatul, în declaraţiile date la urmărirea penală, cât şi la instanţă, nu a putut explica gestul, dar a precizat că prin gluma părţii vătămate s-a simţit jignit şi insultat de aceasta.
Cuţitul cu care inculpatul a aplicat lovitura părţii vătămate prezintă o lamă de 12 cm lungime.
Din raportul de constatare medico legală şi expertiza medico-legală întocmite de Laboratorul de Medicină Legală Vâlcea, rezultă că partea vătămată a suferit o leziune produsă de un obiect tăietor înţepător, posibil cuţitul cu dimensiunile arătate. Pentru vindecare partea vătămată a necesitat 40 zile îngrijiri medicale iar leziunile i-au pus viaţa în primejdie. Partea vătămată nu a rămas cu infirmităţi sau invalidităţi permanente în urma leziunii produse de inculpat.
Cu ocazia dezbaterilor în primă instanţă, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., în vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
În argumentarea cererii, inculpatul a susţinut că leziunea produsă nu a fost atât de gravă, că pentru vindecare a avut nevoie de numai 40 zile îngrijiri medicale, astfel că fapta constituite infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă ca neîntemeiată cu următoarea argumentaţie:
Fapta de a aplica o lovitură puternică în abdomen, organ vital, folosindu-se de un cuţit cu o lamă de 12 cm, punând în primejdie viaţa victimei, conduce la concluzia că inculpatul a săvârşit fapta de tentativă de omor cu intenţie indirectă în sensul că, deşi a prevăzut rezultatul faptei sale, procedând în modul arătat, nu a urmărit producerea lui, dar a acceptat posibilitatea producerii lui.
Având în vedere că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, că are un copil în întreţinere, că nu este recidivist, prima instanţă a reţinut în favoarea acestuia circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., a aplicat o pedeapsă cu închisoare sub limita minimă prevăzută de lege.
Sub aspectul laturii civile s-au reţinut următoarele:
Partea vătămată S.C. s-a constituit parte civilă cu sumele de 20.000 lei daune materiale şi 30.000 lei daune morale.
Prima instanţă a constatat că s-a făcut dovada că partea vătămată a avut nevoie de 40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. în perioada în care partea vătămată nu a putut presta muncă, din cele 40 de zile, 10 zile sunt sărbători legale în care nu putea să presteze muncă pentru a obţine venituri, astfel că este îndreptăţit la o perioadă de 30 de zile. Martorii ascultaţi în cauză au dat relaţii diferite în legătură cu valoarea unei zile de muncă, astfel că instanţa de fond a făcut o medie, apreciindu-se că partea civilă putea să obţină cel mult 80 lei pe zi, astfel că este îndreptăţită la suma de 2.400 lei daune materiale.
Pentru daunele morale s-a reţinut întemeiată cererea în limita sumei de 12.000 lei faţă de suferinţa fizică şi psihică la care a fost supusă partea vătămată în urma leziunii produse.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul de Urgenţă Rm.Vâlcea în sumă de 3078,78 lei şi la 311,04 lei către Serviciul de Ambulantă Vâlcea.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul şi partea vătămată parte civilă S.C., motivele fiind următoarele:
Inculpatul M.D., a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor în vătămare corporală, probele administrate nerelevând intenţia calificată de omor, ci doar intenţia de vătămare corporală;
Partea vătămată parte civilă S.C., a apreciat pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind redusă în raport cu periculozitatea acestuia şi, totodată, a solicitat majorarea despăgubirilor acordate pentru daune materiale şi daune morale.
Prin Decizia penală nr. 42/A din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins ca nefondate ambele apeluri.
Pentru a dispune în acest instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Situaţia de fapt a fost corect stabilită de către prima instanţă în raport cu probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi şi raportul de constatare medico-legală, din probele administrate rezultând că la data de 17 decembrie 2006, pe fondul consumului de alcool şi al unei altercaţii spontane, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate, cu cuţitul pe care TI avea în mână, o singură lovitură în abdomen. Din raportul de constatare medico-legală existent la dosarul cauzei, rezultă că leziunile suferite de către partea vătămată au necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi că leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viaţa victimei.
În consecinţă, s-a concluzionat că cererea inculpatului apelant de a se schimba încadrarea juridică din infracţiunea pentru care a fost condamnat, în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., este nefondată, aspect corect soluţionat şi de către prima instanţă.
Inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, fapt ce rezultă din zona vitală a corpului părţii vătămate în care s-a aplicat lovitura de cuţit, instrumentul utilizat, care prin natura lui este apt de a ucide, precum şi concluziile rezultate din raportul de constatare medico-legală potrivit cărora leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
În legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a aplicat corect criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, împrejurările în care fapta a fost comisă, dar şi de aspectele circumstanţiale ale inculpatului, respectiv recunoaşterea faptei săvârşite, situaţia familială a acestuia, precum şi faptul că nu are antecedente penale. S-a constatat, în final, că s-a respectat principiul proporţionalităţii, în sensul că pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
De asemenea, instanţa de prim control judiciar a apreciat că instanţa de fond a soluţionat corect şi latura civilă a cauzei. Astfel, la stabilirea despăgubirilor materiale acordate părţii civile au fost avute în vedere probele administrate, respectiv numărul de zile în care parte vătămată nu a putut presta muncă şi nu a realizat venituri. în raport cu declaraţiile martorilor audiaţi, prima instanţă a apreciat în mod corespunzător cuantumul veniturilor pe care partea civilă putea să le obţină în medie într-o zi de muncă.
În ce priveşte daunele morale, s-a constatat că instanţa de fond a apreciat corespunzător cuantumul acestora, având în vedere elementele obiective ale cauzei, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată pentru vindecare, şi de suferinţa fizică şi psihică la care a fost supusă ca urmare a agresiunii inculpatului.
Împotriva deciziei inculpatul a declarat prezentul recurs.
În motivarea recursului, inculpatul şi apărătorul au menţionat că încadrarea juridică dată faptei este greşită, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. (vătămare corporală), caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen.
În final, s-a solicitat casarea hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice în vătămare corporală (art. 181 C. pen.) şi aplicarea unei pedepse reduse, cu executare fără privare de libertate deoarece inculpatul a fost provocat prin comportamentul victimei, nu a avut intenţia de omor, ci doar de a aplica o corecţie dură părţii vătămate, este o persoană în vârstă şi a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Recursul nu este fondat.
Cu ocazia judecăţii în primă instanţă şi în apel, inculpatul, cu acordul său, a fost ascultat (fil. 77, respectiv, fil. 19).
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, aspect care a şi justificat reţinerea unor circumstanţe atenuante ce au avut ca efect juridic reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Recunoaşterea faptei de către inculpat se coroborează, în întregime, cu toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal.
Chestiunea de drept referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă de omor [art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.] în vătămare corporală (art. 181 C. pen.), a constituit o cerere a inculpatului la judecarea cauzei în primă instanţă, pag. 2 a încheierii de dezbateri, fil. 141-142 (cerere respinsă ca neîntemeiată) şi, respectiv, un motiv de apel al acestuia, pag. 2 a deciziei, fil. 21 - 24 (motiv apreciat ca neîntemeiat de instanţa de prim control judiciar).
Înalta Curte apreciază că nu este necesară reiterarea argumentelor juridice, şi a celor deduse din modalitatea de săvârşire a faptei de către inculpat, argumente expuse de cele două instanţe în considerentele hotărârilor recurate.
În completarea acestora, Înalta Curte expune următoarele:
Infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. se caracterizează prin aceea că infractorul acţionează cu intenţia generală de vătămare corporală, iar nu cu intenţia de omor. Dimpotrivă, în cazul infracţiunii de omor, infractorul acţionează cu intenţia suprimării vieţii victimei, iar nu cu intenţia generală de vătămare corporală.
Intenţia de omor este dedusă din împrejurările săvârşirii faptei şi din modul concret în care a acţionat infractorul.
Din probele administrate rezultă, pe de o parte, că între inculpat şi victimă a existat, imediat anterior faptei incriminate, o stare conflictuală, iar pe de altă parte, că aceştia consumaseră băuturi alcoolice (ţuică). Zona anatomică lezată (abdomen, zonă care interesează organe cu activitate vitală), intensitatea loviturii (care rezultă din leziunile grave ce au necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale, şi care au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei) şi obiectul folosit (cuţit cu lama de 12 cm. - fil. 29 dosar urmărire penală), denotă intenţia de omor a inculpatului (sub forma intenţiei indirecte), iar nu intenţia generală de vătămare corporală a părţii vătămate (intenţia de a aplica o „corecţie" sau „pentru a-l speria", aşa cum s-a menţionat în motivele scrise de recurs – fil. 25 şi s-a susţinut cu ocazia dezbaterilor).
De asemenea, Înalta Curte, în raport cu datele concrete referitoare la faptă şi făptuitor, inclusiv cu datele rezultate din cazierul judiciar existent la fil. 30 dosar urmărire penală, constată că nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare fiind de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Faţă de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 42/A din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3465/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3467/2008. Penal. Neglijenţa în serviciu... → |
|---|
