ICCJ. Decizia nr. 3478/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3478/2008
Dosar nr. 696/33/2008
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin plângerea înregistrată la data de 25 septembrie 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petiţionarul D.G. a solicitat efectuarea de cercetări, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, de către C.V., avocat în cadrul Baroului Sălaj.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că intimatul, în calitate de avocat ales al numitelor S.V. şi M.L., în dosarul nr. 2174/2004 al Judecătoriei Zalău, a determinat schimbarea completului de judecată cu un alt complet, pe care, ulterior, l-a influenţat, în sensul pronunţării unei soluţii de condamnare, împotriva sa, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie.
De asemenea, a mai susţinut că, deşi făptuitorul a încasat un onorariu avocaţial în sumă de 30.000.000 lei vechi, la dosarul cauzei nu există decât o chitanţă doveditoare a încasării unui onorariu în sumă de 1.000.000 lei vechi.
Prin rezoluţia din 6 martie 2008 dată în dosarul nr. 352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 228 alin. (1) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul C.V., reţinându-se că nu există date sau indicii ale comiterii infracţiunii de evaziune fiscală şi că intimatul, neavând calitatea de funcţionar, nu poate fi subiect activ al infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva rezoluţiei din 6 martie 2008 dată în dosarul nr. 352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petiţionarul a formulat plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care, prin rezoluţia nr. 279/II/2/2008 din 7 aprilie 2008, a respins plângerea ca neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere, împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la Parchetul Curţii de Apel Cluj, susţinând că soluţia atacată nu se fondează pe probele existente la dosar.
Prin sentinţa penală nr. 72 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a admis plângerea formulată de petiţionarul D.G. împotriva rezoluţiei din 6 martie 2008 dată în dosarul nr. 352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, confirmată prin rezoluţia nr. 279/II/2/2008 din 7 aprilie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Au fost desfiinţate rezoluţiile menţionate şi s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorul C.V., sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
S-a dispus efectuarea de către procuror a următoarele acte: audierea petiţionarului şi a făptuitorului; verificarea susţinerii privind schimbarea completului de judecată în cauza nr. 2174/2004 a Judecătoriei Zalău şi, în caz afirmativ, a condiţiilor şi motivelor care au determinat această împrejurare; depunerea în probaţiune de către făptuitor a chitanţelor privind încasarea onorariilor avocaţiale aferente delegaţiilor de la f. 146 şi 203 din dos. nr. 2174/2004 a Judecătoriei Zalău, f. 260 din dos. 2543/2004 a Tribunalului Sălaj şi f. 246 din dos. nr. 261/2005 a Curţii de Apel Cluj; verificarea înregistrării în contabilitate a acestor chitanţe şi plata impozitelor aferente.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că plângerea este fondată, întrucât nu au fost verificate împrejurările reclamate de petiţionar în plângere, nefiind efectuate acte premergătoare sau de urmărire penală, inclusiv audierea petiţionarului şi a făptuitorului.
Sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, instanţa de fond a apreciat că lipseşte argumentaţia neîntrunirii elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, singura menţiune fiind cea a existenţei probelor privind suportarea unor cheltuieli de către numitele S. şi M., constatare care, din perspectiva conţinutului laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală (neplata taxelor şi impozitelor, neînregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor, etc), nu este în măsură să răspundă cerinţei privind efectuarea de acte de cercetare şi nici a unei argumentări corespunzătoare.
Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), instanţa de fond a reţinut că starea de fapt reclamată de petiţionar, respectiv schimbarea completului de judecată în cauza nr. 2174/2004 a Judecătoriei Zalău, nu a fost în niciun fel verificată pentru a se constata dacă această împrejurare a fost sau nu reală şi, în caz afirmativ, care a fost motivul şi dacă făptuitorul a fost sau nu implicat, prin utilizarea de mijloace frauduloase.
S-a apreciat că a fost încălcat principiul egalităţii armelor, care se aplică atât în relaţiile dintre părţile din cadrul unui proces penal, cât şi în relaţiile dintre acestea şi Ministerul Public, şi implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi sau procurorului posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiţii care să nu o plaseze într-un net dezavantaj în raport cu adversarul său.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi intimatul C.V.
Prin recursul declarat de parchet, s-a solicitat casarea sentinţei şi pe fond respingerea plângerii formulată de petiţionarul D.G. împotriva rezoluţiei din 6 martie 2008 dispusă în dosarul nr. 352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, ca inadmisibilă, sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi, ca nefondată, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea recursului, s-a învederat că instanţa de fond nu a fost legal investită cu plângerea formulată împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, întrucât petiţionarul nu avea calitatea să atace rezoluţia dispusă de procuror, cu privire la această infracţiune.
De asemenea, s-a mai arătat că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă niciun indiciu cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către intimatul C.V., soluţia dispusă de instanţa de fond fiind vădit neîntemeiată.
Recurentul intimat C.V., prin recursul formulat, a solicitat casarea sentinţei şi menţinerea soluţiei de neîncepere a urmăriri penale dispusă de procuror, întrucât nu a săvârşit infracţiunile sesizate de petiţionar.
Examinând hotărârea instanţei de fond, sub aspectul motivelor de recurs invocate şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată , precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă ."
Conform dispoziţiilor legale menţionate, subiectul îndreptăţit să se adreseze instanţei competente, cu verificarea rezoluţiei procurorului, este fie persoana vătămată, fie oricare altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procesual atacat în justiţie.
Astfel, o condiţie esenţială de admisibilitate a plângerii, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., este ca persoana care face plângerea să dovedească calitatea sa de persoană vătămată sau de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procesual atacat în justiţie.
În prezenta cauză, petiţionarul D.G. nu are calitatea de persoană vătămată, cu privire la pretinsa săvârşire a infracţiunii de evaziune fiscală, întrucât, eventuala neînregistrare în contabilitate de către intimatul C.V. a sumelor încasate, nu-l afectează în nici un fel pe acesta.
În consecinţă, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror nu produce efecte asupra sa, iar faptul că acesta a formulat o plângerea cu privire la o pretinsă faptă de evaziune fiscală, nu îi conferă acestuia calitatea de "vătămat în interesele sale legitime", de natură a-i deschide calea plângerii, conform art. 2781 C. proc. pen.
Întrucât petiţionarul D.G. nu avea calitatea procesuală prevăzută de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., de a critica soluţia adoptată prin rezoluţia din 6 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj dispusă în dosarul nr. 352/P/2007, cu privire la pretinsa săvârşire de către intimatul C.V. a infracţiunii de evaziune fiscală, prev de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, instanţa de fond trebuia să respingă plângerea acestuia, ca inadmisibilă.
Referitor la pretinsa săvârşire de către recurentul intimat C.V. a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), Înalta Curte constată, de asemenea, că soluţia dispusă de instanţa de fond este greşită.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 258 C. pen., constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public sau a oricărui alt funcţionar care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Plângerea formulată de petiţionarul D.G. vizează şi o faptă de abuz în serviciu, pretins săvârşită de intimatul C.V., în calitate de avocat.
Însă, conform art. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, această profesie este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonomă, neputând fi asimilată calităţii de „funcţionar public" sau „alt funcţionar", astfel cum sunt ele definitive de art. 147 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 145 C. pen.
Întrucât avocatul nu poate fi subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, soluţia de neînceperea a urmăririi penale faţă de intimatul C.V., dispusă prin rezoluţia din 6 martie 2008 dată în dosarul nr. 352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este temeinică şi legală.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de recurentul intimat C.V. împotriva sentinţei penale nr. 72 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Se va casa sentinţa atacată şi rejudecând, se va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul D.G. împotriva rezoluţiei din 6 martie 2008 dispusă în dosarul nr. 352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi, ca nefondată, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de recurentul intimat C.V. împotriva sentinţei penale nr. 72 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând:
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul D.G. împotriva rezoluţiei din 6 martie 2008 dispusă în dosarul nr. 352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi, ca nefondată, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3473/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3488/2008. Penal → |
|---|
