ICCJ. Decizia nr. 3475/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3475/2008
Dosar nr. 262/45/200.
Şedinţa publică din 30 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 93 din 18 septembrie 2008, Curtea de Apel laşi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul S.I.V. împotriva rezoluţiei din 26 februarie 2008 dată în dosarul nr. 433/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, fiind menţinută rezoluţia atacată.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistratul-procuror C.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 289 şi art. 291 C. pen., cu ocazia instrumentării dosarului penal nr. 235/P/2007, prin faptul că a întocmit ordonanţa de efectuare a unor acte de urmărire penală datată 29 aprilie 2007, prin care delega organele de cercetare penală să efectueze anumite acte de cercetare după data de 22 octombrie 2007, dată la care a avut termen în faţa instanţei de judecată şi a solicitat să se ceară Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi ordonanţele prin care procurorul de caz a delegat ofiţeri din cadrul I.P.J. laşi, Serviciul de Investigaţii Criminale.
Prin rezoluţia din 26 februarie 2008 dată în dosarul nr. 433/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 289 şi art. 291 C. pen., reţinându-se, în urma efectuării actelor premergătoare, că nu s-a confirmat existenţa acestor fapte penale.
Prin rezoluţia din 18 martie 2008, dată în dosarul nr. 237/ll/2/2008 a procurorului general adjunct, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul a formulat plângere la instanţă, susţinând că probele nu au fost corect analizate şi că se impune începerea urmăririi penale.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului şi a menţinut soluţia procurorului, reţinând, în esenţă, că nu rezultă din actele premergătoare că ordonanţa din 29 aprilie 2007 a fost întocmită ulterior datei de 22 octombrie 2007. Această ordonanţă a fost întocmită corespunzător datei înscrisă în partea introductivă a acesteia, dar a fost depusă la urma dosarului nr. 235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi. Drept urmare, magistratul procuror şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale.
Împotriva sentinţei petiţionarul a declarat recurs, pe care l-a motivat oral, în şedinţă publică, prin apărătorul său.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii reclamate în sarcina intimatului.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că ordonanţele de delegare întocmite în cursul urmăririi penale de doi procurori, între care şi intimatul C.V., poartă datele de 27 aprilie 2007 şi 29 aprilie 2007, însă au fost depuse la urma dosarului nr.235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi.
Ca atare, ordonanţele de delegare nu conţin date sau împrejurări nereale, în sensul incriminării prevăzute de art. 288 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fiind emise la datele consemnate în cuprinsul lor (filele 29 şi 30, dosar parchet), astfel că nu pot fi reţinute în sarcina procurorului infracţiunile de fals reclamate şi, pe cale de consecinţă, nici cea de uz de fals.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar S.I.V. împotriva sentinţei penale nr. 93 din 18 septembrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3441/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3481/2008. Penal → |
|---|
