ICCJ. Decizia nr. 440/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 440/2008

Dosar nr. 7116/1/2007

Şedinţa publică din 12 martie 2008

Asupra plângerii de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluţia nr. 536/P/2006 din 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 272 C. pen., faţă de T.Z. chestor de poliţie, fost prim adjunct al M.I., S.F, chestor de poliţie, fost şef al I.G.P. Române, N.I. chestor de poliţie, fost şef al C.C.M.I., S.D, chestor de poliţie, fost şef al I.G.P. Române, S.I, chestor de poliţie, fost şef al I.J.P. Argeş şi ceilalţi poliţişti (nenominalizaţi) din cadrul I.P.J. Argeş, I.G.P. Române şi M.A.I., vizaţi prin sesizarea formulată de B.N.

S-a reţinut că prin sesizarea formulată de petiţionarul B.N. s-a reţinut şi participaţia altor poliţişti (nenominalizaţi) din cadrul I.P.J. Argeş, I.G.P. Române şi M.A.I. care, potrivit celor susţinute, au legătură cu fapta sesizată, respectiv săvârşirea infracţiunii de reţinere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 272 C. pen.

Din conţinutul sesizării rezultă că B.N., fiind sancţionat disciplinar, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, a contestat la instanţă sancţiunea aplicată. Atât la instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 282/F/CONT/2004, cât şi la instanţa de recurs, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, în dosarul nr. 7785/2004, acţiunea formulată i-a fost respinsă.

B.N. susţine că „diversiunea aproape perfectă a inducerii in eroare a instanţelor a fost posibilă datorită faptului că de la dosarul de cercetare disciplinară au fost reţinute următoarele documente", acestea fiind enumerate în 7 puncte.

El apreciază că: „aceste documente erau esenţiale în soluţionarea corectă a cauzei de către instanţe şi lipsa lor a avut ca efect faptul că nu am avut parte de un proces echitabil şi am fost împiedicat să mă pot apăra în faţa falselor acuzaţii".

În raport cu cele susţinute, solicită „să se constate oficial fapta de reţinere a documentelor sus-menţionate" şi „să fie audiate următoarele persoane, care la vremea respectivă, prin natura funcţiilor deţinute au luat act de cazul ofiţerului B.N. şi implicit de documentele în cauză" (chestorii de poliţie T.Z., S.F., N.I., S.D., S.I., precum şi „alţi poliţişti din cadrul I.P.J. Argeş, I.G.P. Române şi M.A.I., care din verificări şi conform fişei postului, se va dovedi că au lucrat în această cauză").

Verificând aspectele sesizate, se constată că în dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curţii de Apel Piteşti, B.N. a solicitat instanţei să-i încuviinţeze xeroxarea actelor dosarului de cercetare prealabilă nr. 2060/2001 al I.P.J. Argeş. Instanţa a admis cererea la termenul din 02 iunie 2004, punând în vedere, totodată, reprezentanţilor pârâtelor (M.A.I., I.G.P.R. şi I.P.J. Argeş) să prezinte originalul materialului de cercetare în vederea confruntării

La termenul din 16 aprilie 2004, instanţa a consemnat în încheiere că reprezentanţii pârâţilor prezintă dosarul de cercetare prealabilă iar apărătorul reclamantului solicită încuviinţarea xeroxării acestuia pentru a verifica dacă toate actele acestui dosar au fost depuse la dosar.

Prin sentinţa nr. 87/ F-C din data de 18 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curţii de Apel Piteşti, s-a respins acţiunea formulată de B.N. Printre altele, în considerentele acestei hotărâri se reţine, în referire la reclamant (B.N.), că: „Nu se poate prevala de încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece pe tot parcursul desfăşurării anchetei şi procesului, a avut acces la actele cauzei, a putut pune probe, a beneficiat de apărare calificată, iar prin încheierea dată în şedinţa publică din data de 02 iunie 2004, i s-a încuviinţat xeroxarea tuturor actelor".

În recursul formulat împotriva acestei hotărâri (din dosarul nr. 7785/2004 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ), B.N. menţionează: „Nu am beneficiat de un proces echitabil. Pe lângă faptul că am avut mari dificultăţi în a obţine copii de pe dosarul disciplinar, în soluţionarea cererii mele au intervenit şi magistraţii care erau implicaţi în soluţionarea litigiului. Astfel, vicepreşedintele Curţii de Apel, refuză eliberarea unor copii de pe dosarul disciplinar; preşedintele Curţii de Apel (care nu a judecat cauza) declară presei că la rugăminţile ei Poliţia a adus dosarul disciplinar, de parcă deciziile unui magistrat ar fi subiect de tocmeală".

Din aceste referiri (singurele din recurs care fac trimitere la dosarul disciplinar) nu rezultă nici o critică în sensul lipsei sau reţinerii vreunor documente din respectivul dosar disciplinar.

La primul termen (24 februarie 2005) fixat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul de recurs (nr. 7785/2004), nu se menţionează în încheierea de şedinţă nici o solicitare de probatorii, din partea lui B.N.

La termenul din 19 mai 2005 nu este menţionată în încheierea de şedinţă nici o solicitare de probatorii din partea lui B.N. Se face menţiunea că I.P.J. Argeş, prin consilierul juridic, depune la dosar următoarele înscrisuri: raportul din 19 aprilie 2005, răspunsul comunicat recurentului-reclamant (B.N.), raportul din 04 mai 2005 precum şi răspunsul la acest raport.

La termenul din 23 iunie 2005 nu este menţionată în încheierea de şedinţă nici o solicitare de probatorii, din partea lui B.N. Se menţionează depunerea la dosar de către I.P.J. Argeş a unor înscrisuri necesare soluţionării cauzei, respectiv notele de constatare nr. S/59010/2003 şi S/59018.

La termenul din 29 septembrie 2005, nu este menţionată în încheierea de şedinţă, nici o solicitare de probatorii, din partea lui B.N.

La termenul din 03 noiembrie 2005, când s-a şi soluţionat cauza, în Decizia nr. 5291, pronunţată în dosarul nr. 7785/2004, se consemnează:„ S-a prezentat referatul cauzei, după care recurentul-reclamant a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a depune înscrisuri, comunicând cererea de solicitare a probatoriilor şi intimaţilor.

Curtea respinge cererea recurentului de acordare a unui termen de judecată pentru administrarea de probe ca neîntemeiată".

Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că instanţele de judecată, în raport cu ansamblul probatoriului administrat, nu au făcut nici o referire din care să rezulte că există înscrisuri pe care le apreciază ca necesare soluţionării cauzei şi care să nu fi fost depuse la dosar. În această situaţie, în mod corelativ, nu se poate stabili nici existenţa unor fapte prin care asemenea înscrisuri să fi fost reţinute, distruse sau împiedicate să ajungă la respectivele instanţe.

Plângerea formulată de petiţionarul B.N. a fost respinsă prin rezoluţia nr. 8851/3489/2007 din 05 iulie 2007 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât s-a constat că soluţia atacată este legală şi temeinică, aceasta fiind dispusă în urma administrării de probe.

Astfel, s-au avut în vedere dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, dosarele nr. 3362/2003 şi nr. 7785/2004 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul nr. 2250/2003 al Curţii de Apel Piteşti, precum şi alte înscrisuri existente la dosarul cauzei.

Neaudierea petentului B.N. de către procurorul care a dat soluţia prin rezoluţia nr. 536/P/2006, nu conduce la concluzia că procurorul nu a avut un rol activ.

Pe de altă parte, potrivit art. 272 C. pen., infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri constă în reţinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie, ori împiedicarea în fie ce mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate să ajungă la aceasta când înscrisul este necesar soluţionării unei cauze.

Din actele premergătoare începerii urmăririi penale nu există indicii în sensul că numiţii T.Z., S.F., N.I., S.D., S.I. sau alţi poliţişti din cadrul I.P.J. Argeş, I.G.P.R. şi M.A.I. ar fi reţinut înscrisurile reclamate de petentul B.N.

Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 536/P/2006 din 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, în baza art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., a formulat plângere petiţionarul B.N. solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea ei şi în temeiul dispoziţiilor art. 278⁸ pct. 8 lit. c) C. proc. pen., a se reţine cauza spre rejudecare cu urmarea condamnării intimaţilor T.Z., S.F., S.D., S.I. şi N.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 272 C. pen.

Se susţine prin plângerea iterată nelegalitatea şi netemeinicia rezoluţiei atacate datorat în esenţă următoarelor:

„Procurorii au tergiversat cauza din 04 ianuarie 2006 şi au încropit o soluţie în urma insistenţelor sale, fără nici un fel de verificare cu privire la obiectul plângerii, aspecte ce se desprind din documentele existente la dosar.

Procurorii nu au efectuat cercetări cu privire la cererea principală, în sensul că nu au verificat dacă din dosarul indicat lipsesc sau nu documentele respective, aspect esenţial, care constituie obiectul dedus cercetării. Procurorii au încălcat orice principiu de drept şi s-au transformat în mod inexplicabil în apărători ai unor persoane pe care petiţionarul le-a indicat să fie audiate, fără a preciza esenţialul în această cauză, care este foarte simplu de verificat şi consta în a se pronunţa în sensul dacă (lipsesc sau nu documentele indicate în plângere din dosarele respective).

Procurorii au făcut o motivare din birou, fără a îl audia."

Examinând plângerea de faţă, verificând rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, inclusiv a înscrisurilor nou prezentate şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept aşa cum prevăd dispoziţiile art. 278¹ alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare constată că plângerea formulată de petiţionarul B.N. se priveşte ca nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 278⁸ lit. a) C. proc. pen. şi va menţine soluţia dispusă.

Aceasta întrucât se reţine cu titlu de premisă că petiţionarul a susţinut că de la dosarul de cercetare disciplinară pus la dispoziţia instanţelor au fost reţinute următoarele documente:

- Contestaţia împotriva propunerii sancţiunii de retrogradare din funcţie până la nivelul de bază al gradului profesional deţinut şi întregul material de verificare a acesteia, adresat de petiţionar şefului Poliţiei Române la acea dată.

- Raportul corpului de control al I.G.P.R. nr. 120013 din 12 februarie 2003, în integralitatea sa şi materialele care au stat la baza emiterii acestuia.

- Contestaţia împotriva sancţiunii aprobate de şefului Poliţiei Române şi materialul de verificare care a stat la baza respingerii acestei contestaţii.

- Fişa de personal prin care şeful I.P.J. Argeş face propunerea de aplicare a sancţiunii, care cuprinde motivele care au stat la baza propunerii sancţiunii.

- Raportul G.C. nr. 0023036 din 14 aprilie 2003 cu rezultatul şi materialul de verificare, care a stat la baza respingerii contestaţiei împotriva sancţiunii aplicate de şeful I.G.P.R., de către ministrul de interne.

- Adresa S726014 din 11 februarie 3003 a I.P.J. Argeş către I.G.P.R. prin care au fost înaintate spre conexare la dosarul disciplinar, în mod abuziv, notele de constatare S759018/2003 şi S759010/2003 ale serv. Cabinet al I.P.J. Argeş.

- Adresa 24339 din 06 mai 2003 a D.M.R.U. din M.I. prin care se motivează care au fost argumentele respingerii contestaţiei de către Ministrul de Interne.

Pe de altă parte se reţine că din actele premergătoare efectuate s-a constatat că în dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curţii de Apel Piteşti, B.N. a solicitat instanţei să-i încuviinţeze xeroxarea actelor dosarului de cercetare prealabilă nr. 2060/2001 al I.P.J. Argeş. Instanţa a admis cererea la termenul din 02 iunie 2004, punând în vedere, totodată, reprezentanţilor pârâtelor (M.A.I., I.G.P.R. şi I.P.J. Argeş) să prezinte originalul materialului de cercetare în vederea confruntării

Prin sentinţa nr. 87/ F-C din data de 18 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curţii de Apel Piteşti, s-a respins acţiunea formulată de B.N. Printre altele, în considerentele acestei hotărâri se reţine, în referire la reclamant (B.N.), că: „Nu se poate prevala de încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece pe tot parcursul desfăşurării anchetei şi procesului, a avut acces la actele cauzei, a putut propune probe, a beneficiat de apărare calificată, iar prin încheierea dată în şedinţa publică din data de 02 iunie 2004, i s-a încuviinţat xeroxarea tuturor actelor".

În recursul formulat împotriva acestei hotărâri (din dosarul nr. 7785/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ), B.N. menţionează: „Nu am beneficiat de un proces echitabil. Pe lângă faptul că am avut mari dificultăţi în a obţine copii de pe dosarul disciplinar, în soluţionarea cererii mele au intervenit şi magistraţii care erau implicaţi în soluţionarea litigiului. Astfel, vicepreşedintele Curţii de Apel, refuză eliberarea unor copii de pe dosarul disciplinar; preşedintele Curţii de Apel (care nu a judecat cauza) declară presei că la rugăminţile ei Poliţia a adus dosarul disciplinar, de parcă deciziile unui magistrat ar fi subiect de tocmeală".

Din aceste referiri (singurele din recurs care fac trimitere la dosarul disciplinar) nu rezultă nici o critică în sensul lipsei sau reţinerii vreunor documente din respectivul dosar disciplinar.

La primul termen (24 februarie 2005) fixat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul de recurs (nr. 7785/2004), nu se menţionează în încheierea de şedinţă nici o solicitare de probatorii, din partea lui B.N.

La termenul din 29 septembrie 2005, nu este menţionată în încheierea de şedinţă, nici o solicitare de probatorii, din partea lui B.N.

La termenul din 03 noiembrie 2005, când s-a şi soluţionat cauza, în Decizia nr. 5291, pronunţată în dosarul nr. 7785/2004, se consemnează: „S-a prezentat referatul cauzei, după care recurentul-reclamant a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a depune înscrisuri, comunicând cererea de solicitare a probatoriilor şi intimaţilor.

Curtea respinge cererea recurentului de acordare a unui termen de judecată pentru administrarea de probe ca neîntemeiată".

Pe de altă parte Înalta Curte are în vedere că infracţiunea imputată în sarcina făptuitorilor nominalizaţi prevăzută de art. 272 C. pen., este definită ca fiind reţinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unui din organele sus-arătate să ajungă la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluţionării unei cauze.

Analizând astfel conţinutul constitutiv infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri în latura sa obiectivă, mai precis elementul material al acesteia se relevă că < verbum regens> (acţiunea de reţinere a înscrisului) presupune nerenunţarea, neexpedierea înscrisului, nedepunerea lui la locul stabilit, păstrarea ori luarea, sustragerea din locul unde era pentru a-l păstra definitiv sau temporar ori în vederea distrugerii, activităţi prin care se împiedică ajungerea înscrisului la organele abilitate care sunt competente să soluţioneze o cauză.

Tot astfel, acţiunea de distrugere a înscrisului presupune nimicirea fizică a acestuia, care poate fi totală sau parţială, în acest din urmă caz înscrisul devenind inapt a fi folosit şi utilizat conform scopului în vederea căruia a fost întocmit, textul devenind ilizibil, nemaiputând să servească ca instrument probator (spre exemplu, arderea, ruperea, dizolvarea sau ştergerea cu cerneală a unor cifre care nu mai pot fi citite).

Împiedicarea unui înscris să ajungă la autorităţile judiciare (organ de urmărire penală, instanţă judecătorească sau alt organ de jurisdicţie) este o altă modalitate (varianta din partea finală a art. 272 C. pen.) care constă în orice acte care fac ca înscrisul să nu ajungă la acel organ, fiind indiferent dacă este emis de un alt organ de stat sau de o persoană fizică sau juridică.

Împiedicarea poate fi comisă în orice mod şi prin orice mijloace (de pildă, se interceptează acel înscris, se sustrage de la registratura organului destinatar sau se întârzie în mod voit expedierea înscrisului).

În raport cu cele arătate anterior se trage concluzia că în realitatea de fapt desprinsă din datele speţei nu există nici una din ipostazierile normative ale infracţiunii imputate şi analizată întrucât nici instanţa de fond Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi nici instanţa de recurs Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu au făcut o referire din care să rezulte că există anumite înscrisuri, apreciate ca fiind necesare la soluţionarea cauzei şi care să nu fi fost depuse la dosarul acesteia.

Aşa fiind, se constată ca legală şi temeinică statuarea prin rezoluţia atacată a imposibilităţii în consecinţă a stabilirii şi probării unor fapte pe care să le fi comis intimaţii făptuitori şi prin care atari înscrisuri să fi fost reţinute sau distruse ori împiedicate să ajungă la respectivele instanţe judecătoreşti şi care să configureze conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 272 C. pen., determinând incidenţa cazului în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată prevăzută de art. 10 lit. a), întrucât fapta nu există.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.N. împotriva rezoluţiei nr. 536/P/2006 din 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică azi 12 martie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 298/2008. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 610/2008. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 440/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond