ICCJ. Decizia nr. 590/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 590/2008
Dosar nr. 3578/97/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 387/2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosar penal nr. 3578/97/2007, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.N. împotriva sentinţei penale nr. 105/2004 a Tribunalului Hunedoara.
Condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară a cărei temeinicie este condiţionată de existenţa condiţiilor expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Temeiurile de drept invocate de revizuient în cererea formulată, respectiv art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen., aşa cum au fost ele susţinute şi în fapt, nu sunt incidente în cauză şi nu pot constitui motive de revizuire a unei hotărâri definitive.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 105/2004 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin Decizia penală nr. 4789/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost condamnat revizuientul la 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., i-a fost aplicată totodată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În cauză au fost audiaţi martori care au relatat faptele aşa cum le-au perceput declaraţiile acestora coroborate cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului, expertizele medico-legale efectuate în cauză, actele medicale depuse, au format convingerea instanţei sub aspectul săvârşirii de către petent a infracţiunii pentru care a fost condamnat, soluţia primei instanţe rămânând definitivă sub acest aspect.
În cauză nu s-a dovedit existenţa unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi apte să producă efecte juridice în sensul celor solicitate de revizuient.
În ceea ce priveşte infracţiunea de mărturie mincinoasă săvârşită de martori, deşi alegată nu a fost dovedită în condiţiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 C. proc. pen., condamnatul B.N., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea cererii sale aşa cum a fost formulată, întrucât se consideră nevinovat, însă nu i s-a dat posibilitatea de a-şi proba nevinovăţia, prin respingerea solicitărilor repetate de audiere a unor martori.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate în raport cu aspectele critice expuse dar şi din oficiu, în limitele statornicite de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este nefondat.
1. Instanţa fondului a stabilit în mod corect că cererea condamnatului nu se circumscrie cazurilor limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Vinovăţia condamnatului a fost stabilită în mod clar şi neechivoc de către instanţele investite cu soluţionarea cauzei, în considerarea ansamblului probator de la dosar. Probele testimoniale la care condamnatul face referire au fost supuse examinării de către instanţe, în cauză nefiind stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă săvârşirea vreunei infracţiuni de mărturie mincinoasă.
2. În altă ordine de idei, pe calea revizuirii nu se poate obţine o prelungire a probaţiunii, iar aspectele invocate de condamnat au fost evaluate de către instanţe, atât la fond, cât şi în căile de atac.
3. De asemenea, în cauză nu au fost descoperite împrejurări noi în accepţia textului de lege prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.N. împotriva sentinţei penale nr. 387/2007 a Tribunalului Hunedoara.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul.
Prin motivele de recurs, revizuientul a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că cererea de revizuire este admisibilă, având în vedere că este nevinovat, iar condamnarea sa s-a dispus în baza declaraţiilor martorilor care au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de condamnat, Înalta Curte constată că recursul formulat de acesta nu este fondat, soluţiile instanţei de fond şi a celei de apel, fiind legale şi temeinice.
Din analiza actelor dosarului Înalta Curte reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 21 aprilie 2004, Tribunalul Hunedoara, definitivă prin sentinţa penală nr. 4789 din 27 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a dispus condamnarea revizuientului B.N., la 20 de ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Revizuirea, cale extraordinară de atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt.
În cauză, condamnatul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Corect s-a reţinut de către instanţa de fond şi cea de apel că în cauză revizuirea este inadmisibilă.
Astfel, din analiza dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, respectiv : trebuie să fie vorba de fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţa fondului la soluţionarea cauzei şi faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii.
Ori, în cauză, condamnatul nu a făcut dovada descoperirii unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de către instanţă, având în vedere că pe tot parcursul procesului acesta s-a apărat declarând că nu a comis infracţiunea pentru care a fost condamnat, apărare care a fost contrazisă de probele administrate în cauză.
De asemenea, nici cazul de revizuire invocat de condamnat referitor la faptul că martorii audiaţi în cauză au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă nu are suport probator.
Astfel, mărturia mincinoasă poate constitui motiv de revizuire numai dacă a determinat pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice şi dacă a fost dovedită printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei.
Din actele dosarului, rezultă că recurentul a solicitat tragerea la răspundere penală a martorilor B.M.S. şi M.S.D. iar împotriva acestora s-a dispus o soluţie de neurmărire penală, soluţie menţinută prin sentinţa penală nr. 612/2006 a Judecătoriei Petroşani.
Având în vedere că în cauză nu a fost dovedită de revizuient, prin intermediul organelor judiciare, denaturarea probelor, corect s-a reţinut să în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 394 lit. b) C. proc. pen.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul formulat de condamnat nu este fondat, motiv pentru care în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul B.N. împotriva deciziei penale nr. 177/ A din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 576/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 593/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
