ICCJ. Decizia nr. 612/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 612/2008
Dosar nr. 29432/110/2007
Şedinţa publică din 20 februarie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 455 din 26 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bacău, în baza art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat, printre alţii, inculpatul F.C., la 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., referitor la pedeapsa accesorie.
Inculpaţii F.C. şi P.C. au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 900 RON către partea civilă S.A., reprezentând daune materiale.
Inculpaţii au mai fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 172,65 RON actualizată la data executării hotărârii către partea civilă Spitalul Judeţean Bacău, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei S.G. şi la 107,2 lei, sumă actualizată la data executării hotărârii către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 16 februarie 2007, după ce inculpaţii au consumat în mai multe locuri băuturi alcoolice, s-au deplasat la un bloc situat în apropierea uzinei electrice pentru a-şi mai cumpăra vin de la D.A. În timp ce inculpatul F.C. a mers să ia vinul, inculpatul P.C. a rămas în stradă unde a început să lovească cu pumnii şi picioarele pe victima S.G., care trecea pe stradă şi nu se oprise la cererea sa. Reuşind să scape, victima s-a refugiat pe un teren viran, dar a fost ajuns de cei doi inculpaţi. Inculpatul P.C. a continuat să-l lovească cu pumnii şi picioarele peste cap, faţă şi corp până ce acesta a căzut la pământ. Ulterior a intervenit şi inculpatul F.C. care a lovit victima peste corp cu picioarele, fiind încălţat cu bocanci, până ce acesta a rămas în stare de inconştienţă. Inculpaţii au abandonat victima în locul în care era căzută şi au continuat să consume băuturi alcoolice la locuinţa numitului A.C.
După o perioadă victima a reuşit să se ridice şi s-a deplasat la locuinţa unchiului său unde a rămas 15 minute şi unde S.E. şi M.E. cu care a discutat, au observat că prezenta răni ce sângerau.
Victima a fost găsită în dimineaţa următoare în stare de inconştienţă în faţa porţii numitului P.V., fiind transportată la Spitalul Bacău unde la câteva ore a decedat.
Cei doi inculpaţi au revenit la locul faptei în cursul zilei de 17 februarie 2007 au găsit bagajele victimei răvăşite şi au luat din lucrurile acesteia o perie de paie, o şurubelniţă şi o piatră de polizor care s-au găsit la inculpatul F.C. şi un cuţit la inculpatul P.C., cu ocazia percheziţiilor domiciliare.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 452 din 14 martie 2007 s-a concluzionat că moartea victimei S.G. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei cerebrale meningee (hematom subdural, hemoragic intraventriculară, contuzie cerebrală difuză gravă survenită într-un politraumatism având componenţă cranio-cerebrală şi toracică cu fracturi costale bilaterale pe cicatrice veche de infarct miocardic).
S-a mai reţinut că între leziunile cranio-cerebrale şi deces există legătură directă de cauzalitate, iar leziunile traumatice toracice, fără a fi letale, au contribuit la agravarea stării şi la deces.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii.
Prin Decizia penală nr. 225 din 11 decembrie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile declarate de inculpaţi şi a desfiinţat sentinţa atacată numai cu privire la conţinutul pedepselor complementare şi accesorii aplicate celor doi inculpaţi.
Rejudecând cauza în limitele desfiinţării, instanţa de apel a aplicat drept pedeapsă complementară şi accesorie numai interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi art. 64 lit. b) C. pen.
În considerentele hotărârii, răspunzând la criticile formulate, instanţa de apel a reţinut că, desfăşurând activităţi concordante de lovire, inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de omor şi nu de lovituri cauzatoare de moarte, iar existenţa unor afecţiuni anterioare nu este de natură să înlăture relaţia cauzată între faptă şi rezultatul acesteia, deoarece fără agresiunile desfăşurate de inculpaţi, nu s-ar fi produs decesul.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul F.C., care prin motivele scrise, a susţinut, în esenţă, că nu s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare activităţii infracţionale care nu constituie decât infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.; s-a solicitat schimbarea încadrării juridice şi aplicarea unei pedepse la limita minimă prevăzută de text, apreciindu-se că sub aceste aspecte soluţia este nelegală şi netemeinică.
Criticile vor fi examinate în raport de cazurile de casare înscrise în art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., constatându-se, însă, nefondate pentru cele ce urmează.
În mod corect, instanţele analizând împrejurările în care s-a comis fapta, au stabilit existenţa intenţiei de a ucide în raport de modalitatea în care au acţionat inculpaţii şi conduita acestora după momentul lovirii victimei, abandonarea ei în stare de inconştienţă, pe timp de iarnă.
Chiar dacă recurentul inculpat nu a participat la lovirea victimei decât în faza a doua a incidentului, actele de lovire s-au desfăşurat la acest moment concomitent, victima fiind lovită pe corp, cap şi faţă de ambii inculpaţi cu picioarele, stabilit fiind că recurentul inculpat a aplicat loviturile cu bocancii cu care era încălţat.
În acest context, victima a fost părăsită de cei doi agresori în stare de inconştienţă şi pe timp de iarnă, iar leziunile grave craniene produse prin lovirea contondentă a acesteia şi care au condus la deces sunt elemente care privesc natura şi gravitatea leziunilor, zonele vitale lovite şi care stabilesc alături de întreg materialul probator, că inculpaţii au urmărit moartea victimei şi nu doar aplicarea unei simple corecţii.
Sub acest aspect, critica formulată este nefondată şi încadrarea juridică dată faptei este corectă, după cum şi condamnarea inculpatului recurent pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen.
Cât priveşte critica vizând cuantumul pedepsei aplicate aceasta este, de asemeni, nefondată.
Instanţa de fond a constatat în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante cărora le-a acordat maximă eficienţă având în vedere că inculpatul a comis o infracţiune cu un rezultat letal.
La acest moment nu se mai constată alte motive care să justifice operarea unei noi reduceri a pedepsei, care de altfel, nici nu ar putea realiza cerinţele înscrise în art. 52 C. pen.
Drept urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul F.C. se va respinge, ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 225 din 11 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 februarie 2007 la 20 februarie 2008.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 596/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 613/2008. Penal → |
|---|
