ICCJ. Decizia nr. 613/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 613/2008
Dosar nr. 3845/110/2007
Şedinţa publică din 20 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 461 din 27 septembrie 2007, Tribunalul Bacău l-a condamnat pe inculpatul P.D., în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., la 8 ani închisoare;
- în baza art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., la 23 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa, urmare contopirii pedepselor, pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an închisoare, în total 24 ani închisoare.
A interzis inculpatului pe durata de 8 ani, ca pedeapsă complimentară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi, de asemenea, a interzis aceleaşi drepturi, ca pedeapsă accesorie, conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei.
A menţinut arestarea preventivă inculpatului şi a dedus durata prevenţiei de la 23 aprilie 2007 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile materiale către partea civilă J.V. în sumă de 7.000 lei şi daune morale în sumă de 15.000 lei, precum şi la plata contribuţiei lunare de 150 lei întreţinere pentru minora J.R.M. şi, respectiv, de 140 lei pentru minorul J.V.F., până la majoratul acestora.
Inculpatul a fost obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul P.D. obişnuia să frecventeze localurile din localitatea de domiciliu, respectiv comuna Mănăstirea C., provocând scandaluri datorită consumului de alcool. Din acest motiv, în luna martie 2007 a şi fost sancţionat contravenţional, scandalul fiind provocat în barul A.F.S., unde barmaniţă era victima J.M.L.
În după amiaza de 22 aprilie 2007, inculpatul a venit, sub influenţa alcoolului, în barul A.F.S., cerându-i socoteală victimei, pentru declaraţia nefavorabilă dată anterior la poliţie şi întrucât i-a fost refuzată cererea de a-i da băutură pe datorie, în cearta ce a urmat i-a dat o palmă barmaniţei.
Victima şi-a chemat telefonic soţul J.V.C. la bar şi datorită comportamentului obraznic al inculpatului, i-a dat acestuia din urmă o palmă.
Deşi conflictul a fost aplanat, datorită ameninţărilor inculpatului, numitul J.V.C. şi-a trimis soţia acasă de la bar, rămânând în loc.
Pe drumul spre casă victima J.M.L. a fost văzută de inculpat. În aceste împrejurări inculpatul a hotărât să se răzbune pe victimă, cunoscând că în locuinţa acesteia nu mai pot fi decât cei doi copii minori ai familiei J.
Spre seară inculpatul a trecut pe la bunicul său, de unde a luat un cuţit şi apoi a mers la domiciliul victimei, intrând în locuinţă şi găsind-o pe J.M.L. într-o încăpere, împreună cu cei doi copii privind la televizor.
La cererea victimei de a părăsi locuinţa, inculpatul a devenit violent, lovind-o cu pumnii şi continuând agresiunea şi pe hol pentru a o împiedica să strige după ajutor, unde i-a aplicat mai multe lovituri şi cu cuţitul, după care a fugit.
Astfel, căzută pe hol, în balta de sânge, victima a fost văzută de cei doi copii, în vârstă de 10 şi respectiv, 12 ani precum şi de vecinii alertaţi de strigătele de ajutor.
Conform raportului de constatare medico-legală de autopsie, moartea numitei J.M.L. a fost violentă, datorată insuficienţei cardio-respiratorii şi circulatorii acute instalate după plaga penetrantă lob pulmonar superior stâng cu hemoragie externă şi internă consecutive unor multiple plăgi tăiate toracice, braţ stâng şi coapsă stânga.
După comiterea faptei inculpatul a stat ascuns într-o cabană părăsită din zonă, fiind convins telefonic a doua zi de către bunicul său să se predea poliţiei, când a şi indicat locul unde a abandonat cuţitul.
Deşi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor în condiţiile art. 174 C. pen., instanţa, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică prin reţinerea circumstanţei agravante legale speciale a premeditării, prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen., apreciind ca întrunite condiţiile existenţei acesteia, respectiv trecerea unui interval de timp de la luarea hotărârii infracţionale până la punerea acesteia în executare, chibzuirea, meditarea asupra acţiunii propuse în acest interval precum şi pregătirea în vederea asigurării reuşitei.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul P.D. a declarat apel, criticând-o pentru greşita schimbare a încadrării juridice prin reţinerea împrejurării circumstanţiale de agravare prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen., pentru greşita încadrare prin neconstatarea că fapta realizează conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., greşita condamnare pentru infracţiunea de violare de domiciliu, date fiind relaţiile anterioare apropiate cu victima şi pentru reţinerea nejustificată a circumstanţei agravante legale generale prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 230 din 11 decembrie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis apelul inculpatului, desfiinţând hotărârea cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei şi, în rejudecare, în baza art. 174 C. pen., l-a condamnat la 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare, dispunând să execute, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară sus menţionată, făcând aplicaţia art. 75 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Instanţa de control judiciar a reţinut că, în raport de împrejurările concrete care au procedat şi însoţit activitatea infracţională, nu sunt absorbite în cauză agravanta legală specială, prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen. şi cea legală generală, prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen., procedând, de urmare, la o nouă individualizare a pedepsei.
A fost înlăturată, motivat, şi critica referitoare la menţinerea încadrării juridice în prevederile art. 183 C. pen.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat care, prin motivele scrise şi susţinerile orale, a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susţinut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.
Instanţele în precedent au stabilit o corectă situaţie de fapt, inculpatul recunoscând atât la urmărirea penală cât şi la judecată săvârşirea infracţiunilor.
Declaraţiile acestuia se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, respectiv procesul-verbal de cercetare a locului faptei, procesul verbal de identificare a inculpatului şi de recuperare a cuţitului, planşele foto, raportul de constatare medico-legală (autopsie) precum şi cu declaraţiile martorilor.
Încadrarea juridică reţinută este legală.
La individualizarea pedepsei s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Fără îndoială că faptele, în împrejurările concrete de săvârşire, prezintă un ridicat grad de pericol social, reţinut ca atare, alături de celelalte criterii, la stabilirea pedepselor şi aplicarea celei rezultante.
Conduita anterioară conformă normelor de convieţuire, de care se prevalează inculpatul, a fost avută în vedere la individualizarea pedepselor între limitele legale speciale.
Pedeapsa aplicată este şi justificată şi necesară realizării atât a funcţiilor, de constrângere şi reeducare, sancţiunii, cât şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârii existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului P.D. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată urmează să fie deduse reţinerea şi arestarea preventivă de la 23 aprilie 2007 la 20 februarie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 230 din 11 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 aprilie 2007 la 20 februarie 2008.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 612/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 616/2008. Penal → |
|---|
