ICCJ. Decizia nr. 660/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 660/2008
Dosar nr. 1021/32/2007
Şedinţa publică din 22 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89 pronunţată în şedinţa publică din 1 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.D.A. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la 30 iulie 2007 în dosarul nr. 260/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Examinând lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele considerente.
La data de 7 mai 2007 petentul C.D.A. a formulat plângere penală împotriva subcomisarului N.C. pentru infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., arătând că în dimineaţa zilei de 19 aprilie 2007, aflând că a fost căutat de poliţişti, s-a prezentat la sediul Poliţiei oraşului Roznov, fiind însoţit de tatăl său, care a plecat ulterior.
După plecarea tatălui său, a fost introdus în biroul subcomisarului, care i-a cerut să recunoască că este autorul unei infracţiuni de viol, dar pentru că petentul a refuzat, subcomisarul i-a aplicat mai multe lovituri cu palma, pumnul şi l-a strâns de gât.
Fiind sesizat cu plângerea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluţia din 30 iulie 2007, în temeiul art. 228 alin. (6) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de subcomisarul N.C., pentru infracţiunea de purtare abuzivă, reţinându-se că acesta nu a participat la efectuarea actelor de cercetare penală în cauza în care petentul a fost cercetat pentru infracţiunea de viol, cu excepţia cercetării locului faptei.
S-a mai reţinut că din fişa medicală întocmită la Arestul I.P.J. Neamţ pentru petent, nu rezultă că acesta prezenta leziuni traumatice, iar pentru cele descrise în certificatul medico-legal eliberat la 24 aprilie 2007 există posibilitatea să se fi produs în alte condiţii.
În plângerea adresată procurorului general, petentul a formulat următoarele critici vizând rezoluţia:
- nu s-au administrat probele necesare pentru a se stabili existenţa faptei reclamate şi vinovăţia subcomisarului;
- temeiul juridic pe care s-a întemeiat rezoluţia de neîncepere este greşit, corect fiind cel prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Prin ordonanţa din 6 septembrie 2007 procurorul general a respins, ca nefondată, plângerea, cu motivarea că N.C. nu l-a audiat pe petent, nu a efectuat acte de cercetare penală în cauză având ca obiect infracţiunea de viol şi din cercetări nu a rezultat că intimatul a exercitat violenţe asupra petentului.
În motivarea plângerii adresată instanţei, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul a arătat că în dosarul de urmărire penală nu au fost administrate probele propuse de el şi din care ar fi rezultat vinovăţia subcomisarului de poliţie N.C. pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen.
De asemenea, a precizat că certificatul medico-legal atestă că a suferit multiple leziuni traumatice, leziuni ce au putut fi provocate la data de 19 aprilie 2007.
În ce priveşte ordonanţa procurorului general, petentul, a arătat că nu au fost analizate susţinerile sale.
Instanţa de fond a reţinut că, faţă de conţinutul art. 2781 C. proc. pen., soluţia dată de procurorul ierarhic superior, nu este supusă controlului judecătoresc, plângerea adresată acestuia fiind o procedură obligatorie şi anterioară introducerii plângerii la instanţă.
În ce priveşte fondul cauzei, s-a reţinut că din lucrările dosarului, rezultă că la data de 19 aprilie 2007, petentul însoţit de tatăl său s-a prezentat la sediul poliţiei oraşului Roznov, fiind căutat de lucrătorii de poliţie, întrucât el şi alt tânăr a fost reclamat de minora A.C.E. pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
La aceeaşi dată, 19 aprilie 2007, petentului i s-a luat prima declaraţie şi la audiere a fost prezent şi tatăl său, deşi petentul era major.
La data de 20 aprilie 2007, petentul a fost reţinut şi introdus în Arestul I.P.J. Neamţ, iar la data de 21 aprilie 2007 este prezentat judecătorului investit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, propunere ce a fost respinsă.
La data de 22 aprilie 2007, petentul s-a prezentat la medicul legist, unde a declarat că a fost lovit de o persoană cu pumnii, la data de 19 aprilie 2007, iar în urma examinării i s-a eliberat certificatul medico-legal ce atesta existenţa unor leziuni în zona superioară a corpului, inclusiv în zona capului.
Analizând actele premergătoare efectuate în cauză instanţa a concluzionat că în mod temeinic s-a dispus de către procuror, neînceperea urmăririi penale faţă de inculpat.
În ce priveşte temeiul de drept, aspect de nelegalitate invocat în plângerea adresată procurorului general s-a reţinut că plângerea reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., este o cale de atac în fapt şi în cadrul ei nu poate fi modificat temeiul soluţiei de netrimitere în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs nemotivat petentul.
Examinând cauza conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat.
Petentul a fost cercetat pentru infracţiunea de viol, ulterior fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., conform copiei rechizitoriului nr. 1644/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ.
Susţinerile petentului în sensul că a fost cercetat de subcomisarul N.C. şi că ar fi fost agresat fizic în timpul anchetei de către acesta nu sunt reale.
Cercetările au fost efectuate în cauză de U.F.V., ofiţer desemnat cu cercetarea penală la Poliţia Roznov, dosar nr. 1644/P/2007 (737008 dosarul poliţiei), având ca obiect infracţiunea de viol, faptă prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen.
Autorii faptelor de viol s-a constatat a fi petentul şi numitul I.E.C.
Ordonanţa de reţinere a fost dată la 20 aprilie 2007 de subinspector U.F.V., urmare a începerii urmăririi penale şi confirmării acesteia de procuror la data de 19 aprilie 2007.
Intimatul nu a participat la efectuarea de acte de cercetare penală, cu excepţia cercetării locului faptei, plângerea petentului fiind neîntemeiată.
Mai mult, petentul nu a invocat în nici una dintre declaraţiile sale faptul că a fost agresat de către organele de poliţie, deşi la una dintre ele a fost prezent şi tatăl său, iar altă declaraţie a fost luată de judecător.
Cu ocazia introducerii petentului în Arestul I.P.J. a fost consultat medical şi cu această ocazie avea posibilitatea să semnaleze existenţa leziunilor, iar medicul care l-a consultat avea posibilitatea să constate existenţa unor leziuni.
Toate aceste considerente atrag concluzia că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică, şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.D.A. împotriva sentinţei penale nr. 89 din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 632/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 702/2008. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
