ICCJ. Decizia nr. 616/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 616/2008
Dosar nr. 2398/97/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2008
Asupra recursului penal de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2432 din 27 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, a fost condamnat inculpatul T.C.T., la 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., fiindu-i interzise pe timp de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 735,40 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Judeţean Deva.
S-a constatat că partea vătămată L.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
L.I. se afla împreună cu inculpatul T.C.T. şi cu martorii A.V. şi B.D., într-o cabană din zona exploatării forestiere aparţinând de O.S. Arad.
Cei patru bărbaţi au mâncat şi au consumat băuturi alcoolice, inculpatul T.C.T. ajungând în stare de ebrietate.
La un moment dat, fără vreun motiv, în timp ce se aflau în bucătăria cabanei inculpatul a luat un cuţit de pe masă şi i-a aplicat părţii vătămate L.I. o lovitură în zona abdominală, în partea stângă.
Partea vătămată a fost transportată de urgenţă la spital unde imediat a fost operată constatându-se că prezintă o plagă înjunghiată abdomino-lombară stânga, iar leziunile posttraumatice prin gravitatea deosebită, au necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă, punându-i viaţa în primejdie.
Împotriva hotărârii pronunţate a declarat apel inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 175/ A din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că în cauză nu s-a probat existenţa legitimei apărări, nici existenţa unei depăşiri a limitelor legitimei apărări pentru reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. a) sau b) C. pen.
Cât priveşte pedeapsa aplicată s-a apreciat că respectă prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin eficienţa acordată circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.(1) lit. a) C. pen.
În termen legal împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.
Inculpatul nu a motivat, în scris, recursul declarat, dar oral a susţinut, în esenţă, următoarele:
- greşita încadrare juridică dată faptei, prin aceea că, în raport de probele administrate nu a existat o intenţie de omor şi în consecinţă, inculpatul trebuia condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen.;
- în concordanţă cu acelaşi probatoriu se impunea a se constata că inculpatul a acţionat în condiţiile legitimei apărări, situaţie în care soluţia legală era aceea de achitare;
- şi în fine, nu s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei prin acordarea unei eficienţe maxime circumstanţelor judiciare atenuante reţinute.
În drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin.(1) pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate în raport de criticile şi cazurile de casare invocate se constată că recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentele ce urmează:
Stabilind în conţinutul pedepsei accesorii interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., instanţele au pronunţat o pedeapsă accesorie nelegală şi prin aceste hotărâri supuse casării.
Cum inculpatul a săvârşit o tentativă la infracţiunea de omor, fapta dedusă judecăţii nu a implicat folosirea unei funcţii sau profesii care să atragă interzicerea ocupării acesteia în contextul dispoziţiilor art. 71 C. pen.
Pe de altă parte, inculpatul fiind condamnat pentru o tentativă la infracţiunea de omor şi fiindu-i reţinute în favoare circumstanţe judiciare atenuante, efectele acestora, se regăseau în prevederile art. 76 alin.(2) C. pen. şi nu în dispoziţiile art. 76 alin.(1) lit. b) C. proc. pen., aşa cum greşit au reţinut instanţele.
Sub aceste aspecte hotărârile sunt nelegale şi fiind examinate din oficiu, conform art. 3859 alin.(3) C. proc. pen., se va proceda la casare în baza art. 3859 alin.(1) pct. 14 C. proc. pen., prin admiterea recursului declarat de inculpat conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
În rest criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Este evident în raport de materialului probator administrat că, lovind victima cu un cuţit în zona abdominală, inculpatul i-a produs acesteia leziuni grave care i-au pus în primejdie viaţa şi chiar dacă inculpatul nu a urmărit producerea rezultatului letal, l-a acceptat, ceea ce în drept caracterizează o intenţie indirectă de omor şi în final, tentativa la infracţiunea de omor pentru care corect a fost condamnat.
Atât actul de sesizare a instanţei cât şi prin hotărârile atacate, pe baza materialului probator administrat, s-a reţinut corect că între părţi nu a existat anterior lovirii părţii vătămate cu cuţitul, un conflict în cadrul căruia partea vătămată să agresioneze pe inculpat.
Chiar dacă între părţi a existat o altercaţie verbală, aşa cum susţine inculpatul, aceasta nu întruneşte condiţiile atacului direct, material, imediat şi injust pentru reţinerea legitimei apărări şi nici nu poate constitui în sensul legii, o puternică tulburare sub imperiul căreia să fi acţionat inculpatul pentru a-i fi reţinute în favoare dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Cât priveşte pedeapsa aplicată, aceasta respectă cerinţele art. 72 şi 52 C. pen. şi în condiţiile art. 76 alin.(2) C. pen., cuantumul pedepsei aplicate de 2 ani închisoare se situează în imediata apropiere a limitei legale, care în speţă este de un an şi 8 luni.
În aceste condiţii nu se mai poate vorbi de o eficienţă sporită a circumstanţelor atenuante şi nici despre alte motive care să justifice o nouă coborâre a pedepsei până la limita maximă admisă de lege.
Drept urmare, pentru totalitatea considerentelor prezentate, criticile formulate de inculpat sunt nefondate şi recursul inculpatului va fi admis, numai în limita motivelor examinate din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.C.T. împotriva deciziei penale nr. 175 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 2432 din 27 iunie 2007 a Tribunalului Hunedoara cu privire la conţinutul pedepsei accesorii şi la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen.
Înlătură din conţinutul pedepsei accesorii dispoziţiile art. 64 lit. c) C. pen., precum şi dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 613/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 617/2008. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
