ICCJ. Decizia nr. 618/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.618/2008
Dosar nr. 59/36/2007
Şedinţa publică din 20 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 127 din 16 martie 2005 a Tribunalului Constanţa, inculpatul B.D.D. a fost condamnat pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale;
- participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare;
- fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;
- uz de fals prevăzută de art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 350 alin. (l) C. pen., s-a dispus arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă 3.620.000.000 lei către partea civilă SC D.I. SRL Arad prin reprezentant D.C.O.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a facturii fiscale nr. 1184164 din 18 decembrie 2002 şi a avizului de însoţire marfă nr. 0534665 din 18 decembrie 2002, precum şi a scrisorilor de trăsură.
În baza art. 189 şi 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 5.100.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Inculpatul B.D.D. şi-a atribuit calitatea mincinoasă de administrator al SC T.O.C.C. SRL Crucea, jud. Constanţa.
În luna decembrie 2002, inculpatul 1-a determinat pe martorul M.G. (administratorul de drept al firmei şi care nu a cunoscut adevărata intenţie a inculpatului) să-l inducă în eroare pe reprezentantul SC D.I. SRL Arad căruia i-a livrat reziduri petroliere în loc de combustibil uşor tip III, astfel cum se negociase şi facturase, pentru suma de 3.620.000.000 lei.
Inculpatul a întocmit şi semnat în fals documentele însoţitoare ale mărfii livrate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a denunţului, actele constitutive ale societăţilor comerciale, factura fiscală şi documentele de însoţire a mărfii, documente de analiză a mărfii şi certificat de inspecţie, fila C.E.C. şi ordine de plată, declaraţiile martorilor N.A., M.G. şi ale părţii civile.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 160 din 10 iunie 2005, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa pronunţată şi a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că prima instanţă a citat în mod greşit partea civilă, la o altă adresă decât cea reală.
În rejudecare, Tribunalul Constanţa a reţinut aceeaşi situaţia de fapt şi, având în vedere probele administrate, a dispus, prin sentinţa penală nr. 453 din 19 octombrie 2006, condamnarea inculpatului pentru infracţiunile arătate mai sus, la aceleaşi pedepse, astfel că B.D.D. va executa, în final, pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen., s-a dispus arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a hotărârii.
Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă SC D.I. SRL Arad, prin lichidator judiciar SC E. SA Arad, la plata sumei de 3.369.607.169 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus anularea actelor falsificate.
Inculpatul a fost obligat la 14.100.000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sentinţa a fost apelată de inculpat care a solicitat să se constate că este nevinovat, deoarece nu a avut intenţia de a înşela, iar partea civilă nu a suferit niciun prejudiciu şi a fost de acord cu înscrierea unor menţiuni nereale în documentele mărfii întrucât unitatea de transport nu permitea asemenea produse.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 155 din 24 octombrie 2007, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa instanţei de fond şi, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia 1-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Inculpatul va executa, în final, 6 ani închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Instanţa de control judiciar a avut în vedere faptul că documentele de transport au fost emise de o societate comercială şi nu de o autoritate publică, instituţie publică ori o altă instituţie din cele prevăzute de art. 145 C. pen., astfel că ele nu se încadrează în înscrisurile oficiale, obiect al infracţiunii prevăzută de art. 288 C. pen., tipizarea lor neconferindu-le caracter oficial.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.D.D., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 18 şi 14 C. proc. pen.
l. Printr-un prim motiv de recurs, s-a susţinut că motivarea hotărârii instanţei de apel contrazice dispozitivul acesteia, pentru ca, în final, dispozitivul să nu se mai înţeleagă.
S-a arătat că instanţa de apel, în considerentele deciziei, a precizat că va proceda la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 288 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., pentru ca, în dispozitiv, schimbarea de încadrare juridică să privească şi infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., rezultând o infracţiune unică, cea prevăzută de art. 290 C. pen.
S-a mai arătat că tehnica juridică de redactare a minutei de către instanţa de apel este deficitară, nefiind clar ce pedepse au fost contopite, în condiţiile în care au fost menţinute şi unele din dispoziţiile sentinţei instanţei de fond, astfel că există riscul de a se înţelege greşit ce pedeapsă urmează să execute inculpatul.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.
2. Al doilea motiv de recurs se referă la grava eroare de fapt comisă de instanţele de judecată care au reţinut că partea civilă nu a recuperat contravaloarea preţului achitat, prejudiciul creat fiind evident.
În realitate, părţile au convenit, reducând preţul la valoarea avansului plătit, preţ recuperat de cumpărător prin revânzarea produsului petrolier.
În consecinţă, neexistând prejudiciu, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
S-a mai susţinut că în cauză nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de fals, întrucât inculpatul nu şi-a atribuit nicio calitate oficială, ci doar a inscripţionat nişte date copiate din documentele de transport ale mărfii.
Pentru aceste motive, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri judecătoreşti şi achitarea inculpatului pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
3. Printr-un ultim motiv de recurs, s-a solicitat reducerea mai accentuată a cuantumului pedepsei aplicate, printr-o mai mare eficienţă conferită dispoziţiilor art. 74 alin. (21) C. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
l. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt şi a dat faptelor săvârşite de inculpat încadrarea juridică legală şi temeinică.
Hotărârea instanţei de apel este motivată în fapt şi în drept, neexistând neclarităţi sau contraziceri între motivarea hotărârii şi dispozitivul acesteia.
Instanţa de apel a constatat în mod întemeiat că documentele de transport pe calea ferată nu constituie înscrisuri oficiale în sensul cerut de dispoziţiile articolului nr. 288 C. pen., ele fiind doar înscrisuri sub semnătură privată emise de o societate comercială căreia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 145 C. pen.
Cum inculpatul a şi folosit înscrisul sub semnătură privată falsificat prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, la data de 18 decembrie 2002, fapta sa constituie infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 290 C. pen.
Deoarece această infracţiune absoarbe în conţinutul său constitutiv şi acţiunea de folosire a înscrisului falsificat ori de încredinţare spre folosire altei persoane, în vederea producerii unei consecinţe juridice, în mod legal instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor de fals în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (l) şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., într-o singură infracţiune, aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (l) C. pen.
Pentru această faptă, reţinându-se şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul B.D.D. a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Această pedeapsă a fost contopită, potrivit cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., cu pedepsele aplicate de instanţa de fond de 6 ani închisoare şi, respectiv, 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 215 alin. (l), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (l) lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) şi art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 luni închisoare.
Menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei se referă la pedeapsa complementară, arestare, rezolvarea laturii civile.
Înalta Curte constată că dispoziţiile deciziei sunt clare şi că nu există riscul de a se înţelege greşit conţinutul acestora, astfel cum a susţinut recurentul-inculpat, motiv pentru care va respinge, ca nefondată, această critică.
2. Instanţa de apel a dispus în mod întemeiat condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată atâta timp cât inculpatul B.D.D. a întocmit şi semnat în fals factura fiscală nr. 11841864 şi avizul de însoţire a mărfii nr. 05344665 din 18 decembrie 2002 către reprezentantul părţii civile SC D.I. SRL Arad.
Inculpatul şi-a atribuit în aceste documente o calitate neconformă cu adevărul, aceea de reprezentant al SC T.O.C.C. SRL Crucea, şi a înscris un alt produs în actele de însoţire a mărfii decât cel real.
Instanţa de apel a constatat în mod întemeiat şi săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de înşelăciune.
Inculpatul l-a indus în eroare pe reprezentantul părţii civile atât cu privire la calitatea produsului vândut, cât şi la calitatea sa de administrator al firmei furnizoare, a făcut demersuri de a-l împiedica pe cumpărător să testeze cu mijloace ştiinţifice produsul petrolier, determinându-l să accepte un test empiric, a încasat plata, deşi ştia că aceasta era superioară valorii reale a mărfii şi a dispărut cu banii, sustrăgându-se apoi urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.
Recursul inculpatului se dovedeşte însă a fi întemeiat cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei.
Deşi inculpatul a susţinut în mod constant că modul de calcul al prejudiciului ce i s-a reţinut în sarcină este greşit şi că, din această cauză, hotărârea judecătorească prin care a fost obligat la plata sumei de 3.369.607.169 lei cu titlu de despăgubiri civile iniţiază o îmbogăţire fără justă cauză în favoarea SC D.I. SRL Arad, instanţa nu a lămurit această cerere, dispunând condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni materiale, de rezultat, fără să fi stabilit în mod temeinic şi legal prejudiciul cauzat.
Înalta Curte constată că la dosarul instanţei de fond, Tribunalul Constanţa nr. 1344/2005, volumul II, se află situaţia documentelor extrase din arhiva părţii civile SC D.I. SRL Arad referitoare la relaţiile comerciale avute cu SC T.O.C.C. SRL Crucea, de puse de administratorul lichidator al primeia, SC E. SA Arad.
Din analiza acestor documente rezultă că prejudiciul cauzat părţii civile este de 4.398.912.955 lei (ROL) şi constă în valoarea plăţilor efectuate, cheltuielile de recondiţionare a mărfii, alte cheltuieli necesare (transport, expertizare marfă, etc.); din această sumă, partea civilă a recuperat 3.663.080.514 lei (ROL), valorificând marfa astfel achiziţionată de la SC T.O.C.C. SRL Crucea.
Rezultă, aşadar, că prejudiciul nerecuperat de partea civilă este de 735.832.441 lei (ROL), sumă la care Înalta Curte îl va obliga pe inculpat către partea civilă, prin lichidatorul SC E. SA Arad.
3. Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.D.D. s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa a apreciat asupra cuantumului pedepsei prin prisma pericolului social concret al faptelor comise, modalitatea de operare şi scopul urmărit, ţinând seama însă şi de datele personale ale inculpatului care este recidivist, anterior săvârşind fapte din aceeaşi sferă infracţională [(art. 289, 291, 215 alin. (l), (2) şi (3) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994)].
Circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului în primul ciclu procesual au fost corect menţinute, căile de atac fiind exercitate numai de acesta, şi ele au condus la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege; coborârea pedepsei sub cuantumul stabilit de 6 ani închisoare nu este justificată şi nici oportună în raport de necesitatea asigurării realizării scopului preventiv-educativ al pedepsei stabilite de art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive, critica formulată de inculpat prin motivele de recurs şi întemeiate pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., va fi respinsă ca nefondată.
Aşa fiind, în considerarea din oficiu a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului şi va casa hotărârile pronunţate numai cu privire la greşita soluţionare a laturii civile, dispunând obligarea inculpatului la plata prejudiciului nerecuperat de 735.832.441 lei (ROL) către partea civilă, din totalul prejudiciului penal cauzat de 4.398.912.955 lei.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.D.D. împotriva deciziei penale nr. 155 din 24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 453 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Constanţa numai cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei.
Constată că din prejudiciul cauzat, în sumă de 4.398.912.955 lei (ROL), a fost recuperată de partea civilă suma de 3.663.080.514 lei (ROL).
Obligă pe inculpat la plata sumei de 735.832.441 lei (ROL) către partea civilă SC D.I. SRL Arad, prin lichidator SC E. SA, reprezentând diferenţa de prejudiciu nerecuperat.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 585/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 703/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
