ICCJ. Decizia nr. 703/2008. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 703/2008
Dosar nr. 1375/83/2007
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 481 din 19 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de apărătorul părţii civile D.l. privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. a), d) şi i) C. pen.
În baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, la pedeapsa de: 6 ani închisoare:
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata măsurii reţinerii şi arestului preventiv din data de 4 decembrie 2006 până la zi.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile D.l., suma de 2500 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea victimei şi daune morale în sumă de 20.000 lei, respingând restul pretenţiilor.
A dispus restituirea către inculpat a bunurilor corp delict ridicate de la familia inculpatului şi menţionate în procesele verbale aflate la filele 42 şi următoarele dosar, înregistrate în registrul instanţei la poziţia 42.
În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească părţi civile, suma de 1000 lei onorariu de avocat, pentru avocat V.V.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Satu Mare a reţinut, în esenţă că, în noaptea de 3 decembrie 2006, în jurul orelor 1,55, victima D.V. a fost descoperită decedată, pe str. Bisericii în dreptul şcolii, de către C.I.D. agent comercial în localitate.
Pe baza probelor administrate instanţa de fond a reţinut că în data de 3 decembrie 2006, inculpatul C.I., după ce a participat la o pomană unde a consumat băuturi alcoolice, în jurul orelor 18,00, s-a deplasat la barul A.F. S. din localitate unde s-a întâlnit cu victima (cu care în urmă cu circa 10 ani a avut un conflict, stins prin împăcare), martorii P.l. şi T.L., acolo consumând în continuare băuturi alcoolice. Au stat în bar până în jurul orelor 21,30, perioadă în care totul s-a desfăşurat normal fără certuri, chiar şi victima D.V. Ie-a oferit băuturi alcoolice.
În jurul orelor 21,30, inculpatul a părăsit localul dar în loc să se îndrepte spre domiciliul său a plecat în direcţia opusă pe str. Bisericii, stradă pe care este situată şi şcoala generală şi pe care a domiciliat victima. Imediat după inculpat, au ieşit din local şi martorii P.l. şi T.L., înaintea acestora cu puţin timp ieşind victima D.V. întrucât martorul T.L. era în stare avansată de ebrietate a fost dus acasă de către martorul P.l.
Martorul P.I., care nu consumase băuturi alcoolice, arată că I-a văzut pe inculpat mergând în faţă pe str. Bisericii iar în urma acestuia pe victima D.V. orel, mai departe nu ştie ce s-a întâmplat, ulterior aflând că victima a fost găsită decedată în drum spre casă.
Din declaraţia inculpatului s-a reţinut că acesta, fiind sub influenţa alcoolului şi nu consumase de mai mulţi ani alcool, s-a gândit să-i dea o corecţie victimei D.V. pentru neînţelegerile avute în urmă cu ani de zile şi de care în acel moment şi-a adus aminte. în acest sens, l-a aşteptat lângă un stâlp de curent electric iar când victima a ajuns lângă el l-a lovit cu pumnul la nivelul capului, iar când victima s-a întors spre el i-a mai aplicat în zona feţei 3-4 lovituri cu pumnul, urmare cărora victima a căzut la pământ iar inculpatul a fugit acasă. Arată că nu a fost văzut de alte persoane, iar când a ajuns acasă, în curte s-a dezbrăcat de vestă şi de tricou, s-a spălat pe mâini apoi a spălat cele două bucăţi de îmbrăcăminte într-o vană pe care o avea în curte după care a intrat în locuinţă, s-a dus într-o încăpere separată, respectiv în bucătărie, a discutat puţin cu fiul său, iar apoi s-a culcat în bucătărie astfel că, soţia acestuia nu a ştiut nimic ce s-a întâmplat decât dimineaţa când au venit organele de poliţie pentru cercetare.
Soţia inculpatului a arătat că ulterior, în data de 04 decembrie 2006, după plecarea organelor de poliţie, aproximativ în jurul orelor 10,00, fiul său i-a arătat în vana din curte, un tricou pe care se vedeau urme de sânge, iar apa din vană era colorată.
Prin raportul de constatare medico-legal de autopsie s-a constatat că moartea numitului D.V. a fost violentă ea s-a datorat asfixiei mecanice, prin aspirat de sânge în căile respiratorii, consecutiv traumatismului cranio-facial cu fractură cominutivă deschisă a piramidei nasului, leziuni care s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente. Poziţia victimă-agresor putea fi în ortostatism şi faţă în fată.
Inculpatul, aşa cum s-a arătat a recunoscut săvârşirea faptei şi regretat cele întâmplate, invocând în apărare starea de ebrietate şi faptul că doar a vrut să-i dea o corecţie victimei, niciun moment nu a avut intenţia să-l omoare. De altfel, acesta a recunoscut şi regretat fapta pe tot timpul procesului penal.
Din referatul de evaluare al Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare s-a reţinut că într-adevăr inculpatul are probleme de comportament sub influenţa alcoolului, în rest fiind cunoscut ca o persoană integrată în societate cu bun comportament.
Din probele şi declaraţiile martorilor rezultă fără niciun echivoc că inculpatul este cel care l-a agresat pe victima D.V. şi urma loviturilor pe care Ie-a aplicat i-a cauzat acestuia leziuni care în final au provocat moartea victimei.
Reţinând că moartea victimei D.V. a survenit ca urmare a asfixiei mecanice prin aspirat de sânge în căile respiratorii, consecutiv traumatismului cranio-facial cu fractura cominutivă deschisă a piramidei nasului, provocată de loviturile cu pumnul aplicate de inculpat victimei, având în vedere că inculpatul nu a urmărit moartea victimei, fapt ce rezultă şi din cele stabilite drept cauza morţii prin raportul medico-legal, că nu a existat nicio motivaţie pentru inculpat de a provoca moartea victimei, instanţa în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea formulată de partea civilă D.l., de schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., în aceea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. a), d) şi i) C. pen.
Diferenţierea dintre infracţiunea de omor calificat şi lovituri cauzatoare de moarte, constă tocmai în intenţia de a urmări moartea victimei precum şi din mijloacele şi metodele folosite pentru a cauza moartea, ori în cazul în speţă nu se poate reţine în niciun fel că inculpatul a urmărit moartea victimei, aceasta datorându-se, aşa cum s-a arătat, asfixiei mecanice cu sânge, urmare loviturilor aplicate de inculpat şi poziţiei victimei după căderea la pământ.
Respingând cererea formulată de partea civilă, instanţa a reţinut că faptele săvârşite astfel cum au fost descrise mai înainte de către inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen.
În cauză împotriva inculpatului în faţa instanţei s-a constituit parte civilă soţia victimei D.l., solicitând instanţei obligarea inculpatului să-i plătească cu titlu de daune 4500 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei, 20000 lei daune morale, precum şi cheltuieli judiciare.
De reţinut că în faza de urmărire penală, conform declaraţiei părţi civile D.l., aflată la dosarul de urmărire penală, aceasta a declarat că nu are niciun fel de pretenţii faţă de inculpat, nu solicită despăgubiri civile, ci cere doar pedepsirea acestuia conform legii. Declară că a cheltuit cu înmormântarea fostului soţ suma de 4000 lei.
În dovedirea pretenţiilor formulate, asistată fiind de apărător ales, a înţeles să se folosească de martorii audiaţi şi propuşi prin rechizitoriu, din declaraţia cărora instanţa reţine că, cheltuielile legate cu o înmormântare obişnuită pot fi acoperite în cuantumul de 2500 lei. în ceea ce priveşte daunele morale, având în vedere situaţia părţii civile, consecinţele morale şi traumele cauzate, instanţa apreciază că sub acest aspect prejudiciul moral cauzat şi suma solicitată de 20.000 lei sunt rezonabile, motiv pentru care instanţa Ie-a încuviinţat, apreciind că sunt în măsură cel puţin în parte să acopere şi să dezdăuneze în întregime pe partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, partea civilă D.I. solicitând desfiinţarea şi modificarea ei în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a) alin. (1) C. pen., calificarea rezultând din premeditarea faptei prevăzută de art. 175 lit. a) - d) C. pen., profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra şi omor săvârşit în public, iar în ceea ce priveşte despăgubirile civile solicită majorarea acestora la 4500 lei şi 20.000 lei daune morale.
Prin Decizia penală nr. 123/ A din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de partea civilă D.I., împotriva sentinţei penale nr. 481 din 19 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desfiinţat-o în sensul că, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.I., de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a), teza II şi art. 64 lit. b) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A obligat pe inculpat să plătească în favoarea Baroului de Avocaţi Bihor suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu A,C., care va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei şi 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea părţii civile D.I.
În baza art. 160b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.I. şi a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la 20 noiembrie 2007.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a constatat că, în mod corect pe baza probelor administrate instanţa de fond a reţinut starea de fapt şi încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte şi nu în aceea de omor calificat, din toate probele şi declaraţiile inculpatului, rezultând că acesta, pe fondul unor conflicte mai vechi a dorit să-i aplice o corecţie victimei şi, în nici un caz să-i provoace moartea.
S-a reţinut că, în acest sens revelator este şi raportul de constatare medico legal de autopsie, care stabileşte cauza morţii ca fiind „asfixia mecanică prin aspirat de sânge în căile respiratorii, consecutiv traumatismului craneo-faciale cu fractura cominutivă deschisă a piramidei nasului", dar şi împrejurarea că victima avea la acel moment o alcoolemie de 2,75 %o, ceea ce a favorizat decesul acesteia în condiţiile arătate.
Pe de altă parte, însă, s-a constatat că instanţa de fond a aplicat o pedeapsă insuficientă pentru reeducarea inculpatului şi apropiată de minimul special prevăzut de lege pentru astfel de infracţiuni, motiv pentru care admiţând apelul părţii civile a majorat pedeapsa de la 6 ani la 8 ani închisoare, această din urmă pedeapsă putând conduce la reeducarea inculpatului şi la prevenţia comiterii de noi infracţiuni.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea civilă D.I. şi inculpatul C.I.
În motivele sale de recurs, care vizează numai latura penală a cauzei partea civilă, a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului C.I., din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), d) şi i) C. pen., iar în subsidiar majorarea pedepsei inculpatului. A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Inculpatul C.I., în motivele sale de recurs, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând menţinerea pedepsei aplicată de instanţa de fond.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate, care vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile inculpatului C.I. şi părţii civile D.I. sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
1. Cu referire la încadrarea juridică a faptei, Înalta Curte reţine că inculpatul a fost trimis în judecată sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen.
Primele instanţe făcând o analiză judicioasă a probelor de la dosar şi a stării de fapt reţinute, au stabilit aceeaşi încadrare juridică prevăzută de art. 183 C. pen., dar contestată de partea civilă care susţine în continuare că inculpatul a acţionat cu intenţia directă de a ucide victima, încadrarea juridică fiind în această situaţie aceea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), d) şi i) C. pen.
Ceea ce deosebeşte cele două infracţiuni, este latura subiectivă. Caracteristic, din punct de vedere subiectiv, infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte este faptul că lovirea este comisă cu intenţie, iar rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce din culpa persoanei care nu l-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-l prevadă.
În cauza de faţă, se poate reţine cu certitudine intenţia inculpatului de a lovi victima, cu scopul de a-i aplica o corecţie pentru neînţelegerile avute în urmă cu mai bine de 10 ani, dar nu se poate reţine intenţia inculpatului de a ucide victima.
Astfel, din declaraţia inculpatului coroborată cu raportul medico legal rezultă că inculpatul i-a aplicat victimei lovituri cu pumnul în faţă, în zona fronto-orbito-nazală, provocându-i un traumatism cranio - facial şi fractura piramidei nazale. Aceste leziuni nu ar fi dus însă la decesul victimei dacă aceasta nu ar fi căzut cu faţa în jos, poziţie care a permis asfixia mecanică prin aspirat de sânge în căile respiratorii.
Raportul medico legal de autopsie întocmit de S.M.L. Satu Mare, a stabilit că moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat de sânge în căile respiratorii, consecutiv traumatismului cranio-facial cu fractură cominutivă deschisă a piramidei nasului.
În momentul decesului victima a avut o alcoolemie de 2,75 gr. %o, stare care a împiedicat-o să se ridice şi a favorizat realizarea asfixiei.
Rezultă astfel că, decesul victimei s-a datorat culpei inculpatului care nu a prevăzut că loviturile aplicate de el puteau să ducă la decesul acesteia, motiv pentru care a şi lăsat-o singură în stradă, crezând că se va ridica şi va pleca spre casă.
Nu se poate reţine în niciun fel că inculpatul a urmărit moartea victimei, aceasta datorându-se, aşa cum s-a arătat, asfixiei mecanice cu sânge, urmare loviturilor aplicate de inculpat şi poziţiei victimei după căderea la pământ.
Faţă de cele reţinute mai sus, încadrarea juridică a faptei inculpatului este aceea reţinută de primele instanţe, prevăzută de art. 183 C. pen. şi nu se impune schimbarea acesteia aşa cum a solicitat partea civilă.
2. Cu referire la individualizarea pedepsei de 8 ani aplicată inculpatului, se reţine că aceasta a fost stabilită avându-se în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-a avut în vedere pericolul social concret al faptei, dat de urmarea care a avut loc, respectiv decesul victimei, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 183 C. pen., dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, şi care deşi nu pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante, au orientat individualizarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.
În raport de cele arătate se reţine că pedeapsa de 8 ani închisoare, a fost judicios individualizată, cuantumul acesteia şi modalitatea de executare permiţând reeducarea inculpatului.
Faţă de considerentele prezentate mai sus, Înalta Curte constată că Decizia recurata este temeinică şi legală sub toate aspectele, că recursurile de faţă sunt nefondate, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse ca atare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată se va deduce reţinerea şi arestul preventiv de la 4 decembrie 2006 la 27 februarie 2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.I. şi partea civilă D.I. împotriva deciziei penale nr. 123/A/2007 din 20 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 decembrie 2006 la 27 februarie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă D.I. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 618/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 707/2008. Penal → |
|---|
