ICCJ. Decizia nr. 768/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 768/2008
Dosar nr. 1937/1/2008
Şedinţa publică din 3 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2111/116/2007, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului H.F.L.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul H.F.L. a declarat recurs susţinând, prin apărătorul desemnat din oficiu, că probele administrate nu confirmă vinovăţia sa, astfel că se poate susţine că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, impunându-se revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin sentinţa penală nr. 210 din 8 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în dosarul nr. 2111/116/2007, în baza art. 20 raportat la art. 174 şi 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului H.F.L. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel inculpatul, cauza făcând obiectul dosarului nr. 2111/116/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
La termenul din 14 februarie 2008, fixat pentru judecarea apelului, instanţa de control judiciar, verificând legalitate şi temeinicia arestării preventive a menţinut starea de arest a inculpatului, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului H.F.L.
Infracţiunea săvârşită de inculpat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală respectiv, viaţa, astfel că o eventuală lăsare în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii procesual penale şi ale Constituţiei României, fiind totodată în deplină concordanţă cu prevederile C.A.D.O.L.F.
Toate aceste aspecte învederate justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.F.L., împotriva încheierii din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2111/116/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 734/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 777/2008. Penal. Infracţiunea de spălare de... → |
|---|
