ICCJ. Decizia nr. 783/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 783/2008
Dosar nr. 5739/99/2007
Şedinţa publică din 4 martie 2008
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 693 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Iaşi, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 215/2006 a Tribunalului Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele.
Analizând referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, cererea de revizuire şi dosarul de fond ataşat, Tribunalul constată că prin cererea de revizuire şi dosarul de fond ataşat, tribunalul constată că prin sentinţa penală nr. 215 din 3 aprilie 2006 a Tribunalului Iaşi s-a dispus condamnarea inculpatului C.G., la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că, în ziua de 2 decembrie 2005, inculpatul C.G. a smuls din mâna părţii vătămate S.M.V. un telefon mobil marca Nokia 1110, iar în seara zilei de 11 decembrie 2005, în jurul orei 19,00, a luat telefonul mobil al părţii vătămate C.T. şi pentru a păstra telefonul şi a-şi asigura scăparea a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate şi a folosit faţă de aceasta un spray iritant lacrimogen.
La reţinerea acestei situaţii de fapt au fost avute în vedere declaraţiile părţilor vătămate, procesul-verbal şi planşa foto întocmite cu ocazia recunoaşterii din grup a inculpatului, declaraţiile martorilor P.L.C., T.I. şi T.I.
Sentinţa penală nr. 215 din 3 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost menţinută de instanţele de control judiciar.
La 31 ianuarie 2007, inculpatul C.G. a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 215 din 3 aprilie 2006.
În declaraţia dată conform dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., revizuientul C.G. a arătat că martorii T.I. şi T.I. au dat declaraţii mincinoase în faţa instanţei de fond şi că la săvârşirea faptei a participat şi numitul C.I.
Împrejurarea că la săvârşirea infracţiunii a participat alături de revizuientul C.G. şi altă persoană, respectiv C.I. nu constituie motiv de revizuire a sentinţei penale nr. 215 din 2006 a Tribunalului Iaşi deoarece această împrejurare nu este de natură să conducă la o soluţie diametral opusă celei de condamnare a inculpatului C.G.
Cu privire la celălalt caz de revizuite prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., invocat de revizuient, se constată că pentru dovedirea lui este necesară existenţa unei hotărâri judecătoreşti sau a unei ordonanţe a procurorului prin care să se constate că un martor a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire de cere.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel revizuientul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, indicând aceleaşi motive ca şi în faţa instanţei de fond, solicitând rejudecarea cauzei şi aducerea în faţa instanţei şi tragerea la răspundere şi a lui C.I., care este violent şi îi ameninţă familia.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate cât şi sub toate aspectele legalităţii conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este nefondat, întrucât art. 394 C. proc. pen., prevede limitativ cazurile în care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale.
Motivele invocate de revizuientul-condamnat nu se circumscriu acestor cazuri prevăzute de textul de lege amintit.
Aşa cum a motivat şi instanţa de fond nu poate fi vorba de fapte şi împrejurări noi în sensul dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen. şi nici o hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului, prin care să se constate că un martor a săvârşit infracţiunea de „mărturie mincinoasă" în cauza a cărei revizuire se cere.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 217 din 20 decembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 693 din 2007 a Tribunalului Iaşi.
Apelantul a fost obligat să plătească 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul C.G.
Prin motivele de recurs, condamnatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşite respingeri a cererii sale de revizuire, susţinând că martorii T.I. şi T.I. au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, iar la săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnat a mai participat şi o altă persoană, solicitând, în consecinţă, admiterea cererii şi rejudecarea cauzei.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de condamnat, Înalta Curte constată că recursul formulat de acesta nu este fondat.
Astfel, revizuirea este mijlocul procesual prin care pot fi atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt.
În cauză se constată că revizuientul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare, invocând cazul prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., privind mărturia mincinoasă, şi, respectiv cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., privind descoperirea de fapte sau împrejurări noi.
Pentru admisibilitatea cazului de revizuire privind mărturia mincinoasă trebuie îndeplinite mai multe condiţii, care rezultă din reglementările legale, şi anume :
- să se fi săvârşit o infracţiune de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), de către un martor, expert sau interpret;
- mărturia mincinoasă să fi condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice [(art. 394 alin. (3) C. proc. pen.)];
- mărturia mincinoasă să poată fi dovedită prin anumite mijloace de probă prevăzute de lege, respectiv printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului [(art. 395 alin. (1) C. proc. pen.)].
În cauză, cum corect s-a constatat şi de instanţa de fond şi de cea de apel, nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a fi admisă cererea de revizuire sub acest aspect.
Astfel, după cum rezultă din rezoluţia nr. 5974/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi din 25 septembrie 2007 (rezoluţia depusă la dosar chiar de către revizuient) s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., confirmarea propunerii organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală în cauza privind pe T.I. şi T.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), întrucât fapta nu există.
Nici cel de al doilea motiv de revizuire invocat de recurent nu este întemeiat.
Din analiza dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., rezultă că revizuirea întemeiată pe fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, respectiv :
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
În cauză se observă că abia în calea extraordinară de atac condamnatul a invocat împrejurarea că la săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnat a mai participat şi o altă persoană, însă acest aspect chiar dacă ar fi adevărat nu poate conduce la constatarea netemeiniciei hotărârii de condamnare.
Pentru a fi administrat motivul de revizuire invocat de condamnat, trebuie ca acesta să conducă la o soluţie diametral opusă celei de condamnare.
Ori, recurentul încearcă, practic, pe această cale să obţină o eventuală schimbare a încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost condamnat definitiv, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate, ceea ce nu este admisibil pe calea revizuirii, întrucât presupune menţinerea soluţiei de condamnare şi nu obţinerea unei hotărâri de achitare sau încetare a procesului penal.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că recursul formulat este nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.G. împotriva deciziei penale nr. 217 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 777/2008. Penal. Infracţiunea de spălare de... | ICCJ. Decizia nr. 785/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
