ICCJ. Decizia nr. 603/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 603/2008
Dosar nr. 24335/3/2006
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 955/ F din 26 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 24335/3/2006, l-a condamnat pe inculpatul P.M.I., în Bucureşti, la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen.
Pe durata executării pedepsei principale, s-a interzis inculpatului, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se durata arestării preventive executată de la 18 martie 2006 la zi.
S-a luat act că partea vătămată M.M.O., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 13493,62 RON către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului folosit, briceag de circa 35-40 cm, mâner maro.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond investită cu rechizitorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., în stare de recidivă post-executorie, a reţinut din probele strânse la urmărirea penală şi administrate în cursul cercetării judecătoreşti, următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 17 aprilie 2004, între partea vătămată M.M.O. şi inculpatul P.M.I., în prezenţa mai multor persoane cunoscute, în zona intersecţiei dintre str. Avrig, str. Ritmului şi B-dul Ferdinand, a avut loc o altercaţie, cei doi s-au îmbrâncit şi bruscat reciproc, după care inculpatul a scos din buzunar un briceag, aplicând părţii vătămate în zona toracelui şi coapsei drepte, în cursul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că a fost lovită de inculpat prin surprindere, situaţie nuanţată la instanţa de fond, în cursul cercetării judecătoreşti, ocazie cu care a susţinut că loviturile cu cuţitul i-au fost aplicate după ce s-au bruscat reciproc şi a lovit cu piciorul pe inculpat, apreciind propriul comportament drept provocator.
Urmare leziunilor suferite, partea vătămată a fost internată, în perioada 17 aprilie - 21 aprilie 2004, la Spitalul Clinic de Urgenţă prezentând, pneumotorax stâng, plagă înjunghiată subclaviculară stânga, plagă înjunghiată regiunea internă 1/3 inferior coapsa dreaptă şi la nivelul palmei stângi plăgi tăiate faţă volară F 1, deget III, F 2 deget II şi regiunea palmară stânga cu leziune FFP II-III şi pachet vasculo nervos deget II-III.
Actul medico-legal, concluzionează că leziunile s-au putut produce prin acţiunea unui corp tăietor-înţepător, au necesitat un număr de 45–50 zile îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa victimei.
Apreciind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât şi subiective, instanţa l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă orientată sub limita minimă, prevăzută de text, reţinând în favoarea acestuia circumstanţe atenuante prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen.
Împotriva sentinţei, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul au declarat apel, invocând critici de nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, în calea de atac exercitată de parchet se invocă greşita reţinere în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, solicitându-se înlăturarea lor.
Inculpatul apreciază că faptei, i s-a dat o greşită încadrarea juridică, solicitând ca în temeiul art. 334 C. proc. pen., să se schimbe încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 377/ A din 22 noiembrie 2007, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa şi în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), reţinând dispoziţiile art. 74 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Noua încadrare juridică dată faptei, a fost motivată şi de lipsa intenţiei inculpatului de a ucide partea vătămată, apreciază lipsa unor raporturi de duşmănie între cei doi, de modul în care a acţionat inculpatul şi urmările produse.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a respins, ca nefondat, apelul parchetului.
Hotărârea a fost supusă recursului exercitat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ce critică greşita schimbare a încadrării juridice a faptei, cât şi de inculpat care în raport de poziţia părţii vătămate precizată în Şedinţa publică din această dată solicita încetarea procesului penal, constatându-se că între ei a intervenit împăcarea.
Trecând la soluţionarea căilor de atac cu judecarea cărora a fost investită, Înalta Curte constată fondat recursul parchetului.
Preluând situaţia de fapt reţinută de prima instanţă cu o motivare generală, instanţa de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., în mod greşit, nevalorificând toate împrejurările în care s-au consumat agresiunile asupra părţii vătămate şi dovedesc cel puţin intenţia indirectă a inculpatului de a ucide victima.
În acord cu literatura şi practica judiciară, se reţine că ceea ce deosebeşte infracţiunea de omor, chiar rămasă în forma tentativei, de infracţiunea de vătămare corporală este poziţia subiectivă a agresorului faţă de acţiunile care constituie latura obiectivă a infracţiunii, poziţie determinată în funcţie de împrejurări exterioare cum ar fi regiunea corpului vizată prin agresiune, obiectul folosit şi urmările produse.
În cauza dedusă judecăţii, altercaţia dintre inculpat şi partea vătămată, s-a consumat iniţial sub forma unor îmbrânceli reciproce, care au generat aşa cum pretinde partea vătămată o ripostă din partea sa, lovind inculpatul cu piciorul, împrejurare în care acesta a scos briceagul.
Loviturile aplicate succesiv, au vizat toracele şi coapsa dreaptă fiind de intensitate potrivit configuraţiei lor dar şi urmărilor, aşa cum s-a stabilit prin actul medico-legal.
De reţinut în acest sens că partea vătămată a prezentat la internare o plagă înjunghiată în regiunea subclaviculară stângă cu hemopneumotorax şi plagă înjunghiată faţă internă 1/3 medie coapsa dr. cu leziune parţială masă musculară, ambele localizându-se în zone ale corpului puternic vascularizate vitale, necesitând intervenţie chirurgicală, pleurostomie stg.
Faţă de urmările descrise, numărul leziunilor incluzându-se aici şi cele localizate la nivelul palmar şi al degetelor, se reţine ca dovedită în afara oricărui echivoc, intenţia inculpatului cel puţin indirectă de a ucide partea vătămată fiind lipsite de relevanţă pentru încadrarea juridică a faptei, concluziile actului medico-legal în sensul că leziunile nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Pe cale de consecinţă, fiind prezent cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, conform art. 38515 alin. (1) pct. (2) lit. a) C. proc. pen., se va casa Decizia, menţinându-se sentinţa Tribunalului Bucureşti.
În acord cu încadrarea juridică dată faptei, cea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., săvârşită în stare de recidivă post-executorie, instanţa a redus pedeapsa sub limita minimă reţinând circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., motivate de atitudinea ulterioară faptei, regretul exprimat faţă de săvârşirea acesteia.
Cuantumul pedepsei principale astfel stabilit, 6 ani închisoare, exprimă o apreciere corectă a tuturor criteriilor de individualizare, fiind de natură să corespundă scopului aşa cum este enunţat de art. 52 C. pen.
În raport de motivarea expusă, recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2), art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce durata arestului preventiv executat la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 377/ A din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul P.M.I.
Casează Decizia penală atacată şi menţine ca legală şi temeinică sentinţa penală nr. 955/ F din 19 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.I. împotriva deciziei penale nr. 377/ A din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2006 la 19 februarie 2008.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6/2008. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 664/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
