ICCJ. Decizia nr. 777/2008. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 777/2008
Dosar nr. 2600/104/2005
Şedinţa publică din 4 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 182 din 16 octombrie 2006, Tribunalul Olt, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de evaziune fiscală din infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 87/1994 aşa cum s-a reţinut în rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Olt nr. 40/D/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, din infracţiunea prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi din infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor a condamnat pe inculpatul B.I, la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 2 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 10 alin. (2) din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 87/1994 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani şi 3 luni închisoare, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. şi pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu referire la art. 8 din C.E.D.O. şi cauza S. şi P. împotriva României a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzutăde art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 998 – art. 999 şi art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. a judeţului Olt şi a obligat inculpatul B.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Slatina aflată în faliment prin lichidator judiciar SC I.G.F.E.C. SRL Slatina, la plata către partea civilă a sumei de 29.294.033.345 lei ROL reprezentând despăgubiri civile, din care 24.688.190.259 lei ROL c/valoarea bunurilor comercializate în perioada 16 mai 2003, 13 martie 2004 (589,993 kg. lingouri de aluminiu) şi 4605.843.086 lei ROL reprezentând impozit pe profit (481.734.447 lei - diferenţă impozit), TVA – 3.941.816.641 lei (diferenţă stabilită) şi 282.291.998 lei reprezentând impozit pe venit microîntreprinderi (diferenţă stabilită), debite la care se vor calcula majorări de întârziere şi penalităţi de la data săvârşirii infracţiunilor până la achitarea efectivă.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 modificată, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri se va comunica o copie a acesteia O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt, în vederea înregistrării menţiunilor corespunzătoare, respectiv cele prevăzută de art. 21 lit. g) din acelaşi act normativ, privind condamnarea inculpatului, administrator al SC V. SRL Slatina pentru fapte care îl fac nedemn a exercita această profesie.
După rămânerea definitivă a hotărârii copie a acesteia se va transmite potrivit art. 4 şi 6 din OUG nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal şi Ministerului Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Olt.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut, în esenţă, că în perioada 16 mai 2003 - 12 martie 2004, inculpatul B.I. a desfăşurat activităţi comerciale în calitate, de administrator al SC V. SRL Slatina, în cadrul cărora a vândut către diverse societăţi comerciale circa 590 tone aluminiu pe care le-a aprovizionat fără documente justificative, în mod ilicit, şi a încasat contravaloarea lor prin documente bancare de plată prin conturile firmei, banii fiind ridicaţi de către inculpat din aceste conturi în numerar, cu diverse justificări fără baza legală, întrucât nu au existat documente legale de provenienţă a mărfurilor, societatea nu avea personal angajat la D.M.P.S. Olt, iar inculpatul nu a organizat evidenţa contabilă pentru societatea sa.
Totodată, s-a constatat că inculpatul a refuzat să prezinte organelor de control documentele justificative şi actele de evidenţă contabile, deşi i-au fost emise mai multe invitaţii în acest sens.
S-a mai reţinut că inculpatul B.I. a omis cu bună ştiinţă evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate în scopul de a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor către stat şi nu a depus la organele fiscale declaraţiile şi deconturile T.V.A., raportările semestriale sau situaţiile financiare anuale pentru activitatea desfăşurată, deşi societatea administrată de către inculpat a derulat operaţiuni de vânzare lingouri de aluminiu în valoare de 24.688.190.259 lei şi a încasat contravaloarea acestora, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale în valoare de 4.605.843.986 ROL reprezentând impozit pe profit, impozit pe venit micro-întreprinderi şi T.V.A.
Probele administrate în cauză au mai relevat că societatea administrată de inculpat, a desfăşurat activitate în perioada 05 noiembrie 2002 - 31 martie 2004, în alt spaţiu decât cel care era declarat şi care în luna ianuarie 2003 fusese vândut, fără însă ca inculpatul să deţină un alt punct de lucru sau desfacere.
De asemenea, instanţa de fond a constatat şi că inculpatul nu a întocmit şi nu a organizat de la înfiinţarea SC. V. SRL. Slatina, nici un fel de evidenţă contabilă, iar pentru vânzările realizate a pus în circulaţie facturi fiscale distribuite de A.F.P. Slatina către o altă societate comercială, respectiv SC L.B. SRL al cărei administrator era tatăl inculpatului.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza probatoriilor administrate atât în faza urmăririi penale, cât şi în faţa, instanţei, pe parcursul cercetării judecătoreşti, respectiv: informarea nr. IV/l054 din 24 ianuarie 2005 efectuată de O.N.P.C.S.B., nota de constatare încheiată la 28 mai 2004 de A.N.C. – G.F. Olt, proces-verbal din 10 iunie 2004 încheiat de D.G.F.P. Olt – S.I.F., adresa nr. 982 din 15 aprilie 2004 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt, adresa nr. 15092 din 07 mai 2004 emisă de A.F.P. Slatina, notele explicative date de inculpat la 11 mai 2004, 21 aprilie 2004, 28 aprilie 2004, 11 iunie 2004, adresa S604/1039 din 24 noiembrie 2004 şi situaţia operaţiunilor derulate de SC V. SRL, adresa S20198 din 30 decembrie 2004 emisă de B.R.D. - G.S.G. şi înscrisurile ataşate acesteia, fişa cu specimenele de semnături şi operaţiunile desfăşurate prin cont, adresa nr. S1 8008 din 26 noiembrie 2004 emisă de B.C.R. şi înscrisurile ataşate acesteia, declaraţiile martorilor B.I. şi L.V., raportul de expertiză contabilă nr. 91 din 17 ianuarie 2006, facturile fiscale, documentele, cumulative, declaraţiile inculpatului şi fişa de cazier judiciar a acestuia.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 170 din 25 septembrie 2007, a admis apelul declarat de inculpatul B.I., împotriva sentinţei penale nr. 182 din 16 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2600/104/2005.
A desfiinţat în parte sentinţa atacată.
A înlăturat aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.;
A achitat inculpatul B.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.
A recontopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi respectiv 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 861 C. pen.;
A dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B.I. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
A dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen., verificarea respectării acestora urmând a se efectua de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt, care va fixa şi datele la care inculpatul B.I. se va prezenta în vederea verificării.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL prin lichidator SC I.G.F.E.C. S.R.L. către partea civilă D.G.F.P. Olt, prin A.N.A.F. la suma de 4.605.843.086 ROL (din care 481.734.447 ROL impozit pe profit, 3.941.816.641 ROL TVA şi 282.291.998 ROL impozit pe venit micro-întreprinderi), la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data săvârşirii faptelor şi până la plata efectivă.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinţei penale nr. 182 din 16 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2600/P/2005.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –D.I.I.C.O.T. –.S.T. Craiova şi partea civilă D.G.F.P. a judeţului Olt prin A.N.A.F.
Procurorul a susţinut că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului B.I. pentru infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea. nr. 656/02, întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul a folosit banii obţinuţi din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în achiziţionarea unor bunuri, plata unor datorii, deşi cunoştea ca banii provin din comiterea unei infracţiuni.
De asemenea, în calitate de administrator al SC V. SRL Slatina a achiziţionat în mod ilicit circa 590 tone aluminiu fără documente justificative, a încasat contravaloarea lor, iar banii i-a folosit în interesul societăţii sau în interes personal.
S-a mai susţinut că motivarea instanţei în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul a aprovizionat marfa respectivă fără documente justificative, nu are suport nici legal, nici faptic întrucât, potrivit dispoziţiile art. 6 din HG nr. 831/1997 „procurarea şi utilizarea de formulare tipizate cu regim special de numerotare şi înscriere din alte surse decât cele prevăzută în prezenta hotărâre sunt interzise. Operaţiunile consemnate în aceste formulare nu pot fi înregistrate în contabilitate, bunurile care fac obiectul tranzacţiilor respective sunt considerate fără documente legale de provenienţa", iar inculpatul nu a prezentat niciodată vreun document contabil şi nu a depus nici o evidenţă la organele de specialitate.
Aşa cum reiese din declaraţia inculpatului, lingourile au fost achiziţionate de la rromi, în mod cu totul nelegal, iar acesta a încercat să dea o aparenţă de legalitate respectivelor operaţiuni şi şi-a însuşit banii dobândiţi.
Faţă de cele arătate, se apreciază ca vinovăţia inculpatului a fost dovedită şi evident, pe latură civilă, acesta nu poate profita de foloasele dobândite astfel.
În concluzie, s-a solicitat condamnarea inculpatului şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 şi obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.
Recurenta parte civilă, prin consilier juridic a solicitat admiterea recursului său invocând cazul de casare prevăzută de art. 3859 pe. 10 C. proc. pen., susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului, având în vedere că instanţa de apel a redus în mod nejustificat cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, la suma de 4.605.843 lei, prejudiciul cauzat prin infracţiune fiind cert şi confirmat prin rechizitoriul parchetului, în sumă de 24.688.190.259 lei.
A mai susţinut că instanţa a realizat şi o greşeală materială cu privire la această valoare, suma corectă fiind de 4.605.843.086 lei.
De asemenea, a solicitat condamnarea inculpatului şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, arătând că în mod greşit a fost achitat, câtă vreme acesta nu a avut documente legale de provenienţa a bunurilor.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor invocate în cele două recursuri, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar este legală şi temeinică.
Astfel, cât priveşte primul motiv promovat de parchet, respectiv faptul că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului B.I. pentru infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul a folosit banii rezultaţi din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în achiziţionarea unor bunuri, plata unor datorii, deşi cunoştea că banii provin din comiterea unei infracţiuni, Curtea constată că în mod corect instanţa de control judiciar a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, lipsind atât scopul cât şi cerinţa esenţială din cadrul laturii subiective.
În această ordine de idei, pe de o parte s-a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul a aprovizionat marfa respectivă fără documente justificative, iar pe de altă parte, împrejurarea că trebuia să cunoască faptul că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni nu este întrunită în cauză, fără a se putea reţine că inculpatul a vândut lingourile de aluminiu cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, atâta vreme cât nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens, nefiind astfel îndeplinită cerinţa esenţială din cadrul laturii subiective (vinovăţia trebuind să îmbrace forma intenţiei directe).
În atare situaţie, potrivit celor de mai sus, nu poate fi primită nici critica parchetului potrivit căreia în calitate de administrator al SC V. SRL Slatina, inculpatul a achiziţionat în mod ilicit circa 590 tone de aluminiu fără documente justificative, a încasat contravaloarea lor, iar banii i-a folosit în interesul societăţii sau în interes personal, întrucât aşa cum anterior s-a arătat nu s-a făcut dovada acestui fapt.
De asemenea, susţinerea procurorului că motivarea instanţei în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul a aprovizionat marfa respectivă fără documente justificative, nu are suport legal, nici faptic este nefondată.
În acest sens, s-a reţinut că inculpatul, fiind audiat de instanţa de fond a arătat că documentele justificative de aprovizionare a mărfii au fost păstrate de contabila firmei, M.M., care, cu toate demersurile făcute de instanţă, nu a putut fi audiată, fiind plecată din ţară din anul 2005.
Ca atare, în mod corect a fost dispusă achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, reţinându-se că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
De asemenea, se constată că şi sub aspectul laturii civile, cauza a fost corect soluţionată de către instanţa de control judiciar.
Astfel, cât priveşte primul motiv din recursul părţii civile, respectiv că instanţa nu s-a pronunţa asupra unei cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului, având în vedere că instanţa de apel a redus în mod nejustificat cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul la suma de 4.605.843 lei, prejudiciul cauzat prin infracţiune fiind cert şi confirmat prin rechizitoriul parchetului, în sumă de 24.688.190.259 lei, Curtea constată că este nefondat, având în vedere, pe de o parte, faptul că în cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 24.688.190.259 lei după citirea actului de sesizare a instanţei, iar pe de altă parte faptul că inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea de spălare de bani.
Nu în ultimul rând, se constată că în dispozitivul deciziei atacate, suma ce reprezintă cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL prin lichidator SC I.G.F.E.C. SRL către partea civilă D.G.F.P. Olt, prin A.N.A.F. este de 4.605.843.086 ROL, adică exact cea precizată de însăşi recurenta în motivele scrise.
Cât priveşte ultimul motiv de recurs al părţii civile prin care a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 256/2002, acesta nu va mai fi verificat, fiind deja analizat în cadrul criticilor aduse de parchet, fiind astfel motivată respingerea sa.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova şi de partea civilă D.G.F.P. a judeţului Olt prin A.N.A.F. împotriva deciziei penale nr. 170 din 25 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul B.I.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 783/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
