ICCJ. Decizia nr. 960/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 960/2008
Dosar nr. 2375/54/2007
Şedinţa publică din 17 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Pe data de 23 mai 2006, petiţionara R.C., în calitate de persoană vătămată, a adresat organelor de cercetare penală o plângere, solicitând efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc I.C.C., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În susţinerea plângerii, petiţionara a învederat faptul că executorul judecătoresc, în mod nejustificat, refuză să-i pună la dispoziţie suma de bani obţinută în urma executării silite şi înfiinţării popririi pe contul debitoarei R.A.T. Craiova.
Prin rezoluţia nr. 3656/P/2006, din 21 august 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorul I.C.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive, respectiv latura subiectivă, a infracţiunii respective.
Nemulţumită de soluţia dată de procuror, petiţionara a formulat plângere la conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin rezoluţia nr. 3181/II/2/2006 din 15 decembrie 2006, a respins-o, ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionara s-a adresat cu o plângere Judecătoriei Craiova, susţinând că soluţia dată de procuror are la bază un probatoriu incomplet.
Prin sentinţa penală nr. 2001 din 5 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 2942/215/2007 Judecătoria Craiova, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara R.C., menţinând rezoluţia atacată.
Tribunalul Dolj, secţia penală, prin Decizia penală nr. 817 din 9 noiembrie 2007, a admis recursul formulat de petiţionară şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Curţii de Apel Craiova, având în vedere modificările aduse art. 281 pct. 1 C. proc. pen., prin Legea nr. 79/2007.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 189 din 17 decembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 2375/54/2007, a respins plângerea formulată de petiţionară împotriva rezoluţiei nr. 3656/P/2006 din 21 august 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, menţinând rezoluţia atacată.
Împotriva sentinţei penale sus-arătate a declarat recurs petiţionara, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum acesta a fost definit prin textul menţionat, legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat prin unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege.
În anumite situaţii, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunii cu a cărei săvârşire organul de urmărire penală a fost sesizat, pot duce la constatarea existenţei unora dintre cazurile reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale sunt împiedicate.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi respectiv, declanşarea procesului penal, se confirmă referatul de urmărire penală sau, după caz, când urmărirea penală este de competenţa procurorului se dispune neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluţii prin formularea plângerii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., controlul judiciar priveşte temeinicia rezoluţiei în raport cu cercetările efectuate.
Pentru a respinge plângerea şi a menţine rezoluţia atacată instanţa de fond a constatat că, în mod corect, corespunzător probatoriului administrat, organul de urmărire penală a reţinut că în speţă, nu s-a conturat latura subiectivă a infracţiunii reclamate, executorul judecătoresc, îndeplinindu-şi corect atribuţiile de serviciu, în limitele competenţelor ce-i reveneau potrivit legii.
Ca atare, soluţia criticată de petiţionară, în condiţiile inexistenţei acelui minim de indicii care să poată forma convingerea organului de urmărire penală că se impune începerea urmăririi penale, este legală şi temeinică, fiind motivată în fapt şi în drept.
Aşa fiind, menţinând rezoluţia atacată ca urmare a respingerii plângerii formulate de petiţionară împotriva acesteia, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nesupusă niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele care preced, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionară.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara R.C. împotriva sentinţei penale nr. 189 din 17 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 926/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 961/2008. Penal → |
|---|
