ICCJ. Decizia nr. 1001/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1001/2008
Dosar nr. 3003/114/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 205 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Buzău, inculpatul G.A a fost condamnat, la pedeapsa de 23 de ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe timp de 8 ani.
S-a constatat că infracţiunea de omor deosebit de grav este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 1296 din 28 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 360 din 7 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Buzău la data de 9 februarie 2007.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1296/2006 în pedepsele componente, respectiv trei pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru toate infracţiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 23 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei, conform art. 71 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv din 18 decembrie 2004 şi de la 3 noiembrie 2006 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 2518/2006 din 13 februarie 2007 emis de către Judecătoria Buzău pentru executarea sentinţei penale nr. 1296/2006 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei sentinţe.
Inculpatul G.A. a fost obligat la plata sumei de 1.250 lei despăgubiri civile către partea civilă D.N., reprezentând cheltuieli de înmormântare; la plata sumei de 10.000 lei daune morale către minorul D.P., născut la 2 septembrie 1994 pentru care s-a instituit tutela la partea civilă D.N.
A mai fost obligat inculpatul G.A. la plata sumei de 3.700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele.
Inculpatul a convieţuit cu victima D.C., comportându-se violent cu aceasta.
După data de 15 octombrie 2006, inculpatul a exercitat în mod repetat acte de violenţă, împotriva concubinei sale, în locuinţa lor, fără a se putea stabili din ce motiv anume.
Inculpatul a lovit-o cu corpuri dure şi grele, producându-i fractura cominutivă a femurului şi genunchiului drept, a ars-o cu fierul de călcat încins pe fese şi coapse, provocându-i arsuri de gradul III şi IV, a tăiat-o cu briceagul pe piept şi, deşi victima se afla în stare gravă în urma traumatismelor suferite, a ţinut-o în casă, fără asistenţă medicală.
În aceste condiţii şi pe fondul mizeriei fiziologice şi parazitozei instalate, victima a decedat pe data de 29 octombrie 2006.
În urma necropsiei efectuate, s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute şi hepato-renale acute în urma unei septicemii având ca punct de plecare două tipuri de leziuni traumatice, arsuri de contact gradul III şi IV infectate la membrele pelvine şi fese şi fractura cominutivă deschisă de femur drept şi de rotulă dreaptă cu osteoarterită acută post traumatică, ele având legătură de cauzalitate indirectă cu decesul.
S-au constat şi alte multiple şi grave leziuni traumatice obiectivate în plăgi, echimoze, escoriaţii, hematoame, plăgi mutilante pe hemitoracele stâng.
Inculpatul a negat săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Situaţia de fapt şi vinovăţia sa au fost stabilite pe baza probatoriului administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a denunţului, proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, proces-verbal de cercetare la faţa locului, procese-verbale de percheziţie domiciliară, planşe fotografice, raport medico-legal de necropsie, raport de expertiză biocriminalistică, proces-verbal de recunoaştere de pe forografii, declaraţiile martorilor O.A., N.V.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 12 din 18 ianuarie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menţinând starea de arest a acestuia şi dispunând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.A. care a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Inculpatul G.A. este cunoscut ca o persoană cu un comportament agresiv, iar exercitarea de violenţe fizice asupra victimei a fost văzută nemijlocit şi confirmată ca atare de martorii O.A., N.V., B.V. şi N.V.
Tratamentul inuman la care era supusă victima era cunoscut membrilor familiei sale (mamă şi fii), dar aceştia nu au intervenit, fie din teamă, fie din pasivitate.
Violenţa inculpatului împotriva victimei a căpătat caractere extreme, acesta recurgând la crestarea cu cuţitul a epidermei concubinei sale, inscripţionându-i pe piept numele său şi al fiului său; a ars-o pe fese şi pe picioare cu fierul de călcat şi a lovit-o până i-a fracturat femurul şi rotula piciorului drept, toate aceste traumatisme provocând victimei dureri intense şi îndelungate.
Cruzimea inculpatului s-a manifestat şi post-factum, când şi-a abandonat victima în locuinţă, lăsând-o să sufere, fără tratament medical, fără o îngrijire minimă, astfel încât aceasta s-a deshidratat şi a fost parazitată de purici, păduchi şi larve (raport medico-legal de necropsie nr. 341/C/2006 al Serviciului judeţean de medicină legală).
Moartea victimei a fost violentă şi în legătură de cauzalitate indirectă cu traumatismele suferite care au generat septicemie şi apoi o insuficienţă cardio respiratorie acută şi hepato-renală.
Violenţele fizice s-au consumat în locuinţa părţilor, împrejurare dovedită prin constatările făcute de organele de urmărire penală cu ocazia cercetării locului faptei, precum şi cu concluziile raportului de expertiză biocriminalistică.
Pentru a scăpa de cadavru, inculpatul l-a transportat la Spitalul Judeţean Buzău, dar odată ajuns aici, a fugit, abandonând femeia decedată în autoturismul-taxi condus de martorul G.G.
Neasumarea răspunderii pentru cele săvârşite a constituit constanta atitudinii inculpatului pe tot parcursul procesului penal, susţinerile sale, lipsite de dovezi şi sinceritate, fiind corect înlăturate de instanţa de judecată ca fiind nu numai pro-causa, dar şi neverosimile.
Fapta săvârşită fiind pe deplin dovedită în a-l avea drept autor pe inculpatul G.A., în mod corect instanţa a dispus condamnarea acestuia pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, la o pedeapsă care să reflecte în mod corespunzător pericolul social deosebit de grav al făptuitorului recidivist, precum şi împrejurările în care acesta a ucis-o pe D.C.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din durata pedepsei, perioada reţinerii şi arestării preventive.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 12 din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea din 18 decembrie 2004 şi durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2006 la 19 martie 2008.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1000/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1003/2008. Penal → |
|---|
