ICCJ. Decizia nr. 961/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 961/2008
Dosar nr. 1552/59/2007
Şedinţa publică din 17 martie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 182/ PI din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul penal nr. 1552/59/2007, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus, respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionara P.I., prin mandatar P.O.P., împotriva rezoluţiei din 18 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi menţinută prin rezoluţia nr. 913/II/2/2007 din 19 octombrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Petiţionara a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în data de 10 iulie 2007, numita P.I. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de comisarul V.V.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., susţinând că, la data de 13 iulie 2006, făptuitorul s-a prezentat la domiciliul său solicitându-i să semneze „o hârtie făcută de către acesta ce conţinea o situaţie ce nu corespundea adevărului", ocazie cu care i s-a făcut rău, fiind „în moarte preclinică", dar a fost salvată de către medicul de familie.
Prin rezoluţia din 18 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 427/P/2007, s-a dispus, în temeiul art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de V.V.D., comisar şef la Poliţia oraşului Ineu, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că nu există indicii cu privire la faptul că V.V.D. a desfăşurat cu intenţie directă sau indirectă acţiuni sau inacţiuni asupra persoanei vătămate P.I., susceptibile să fi avut ca rezultat punerea în primejdie a vieţii acesteia.
Ofiţerului de poliţie V.V.D., din cadrul Poliţiei oraşului Ineu, i-a fost repartizat, spre cercetare, dosarul nr. 393/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, având ca obiect sesizarea făcută de către P.I. în legătură cu înstrăinarea unor terenuri, iar pentru audierea persoanei vătămate P.I., comisarul V.V.D. s-a deplasat, la data de 13 iulie 2006, la locuinţa acesteia în localitatea Dud, judeţul Arad, însoţit de agentul J.V.F. de la Postul de Poliţie Târnova şi de numiţii C.R., cetăţeanul italian G.S. şi N.F.
Ofiţerul de poliţie V.V., împreună cu celelalte persoane au sosit la locuinţa lui P.I., în jurul orei 10,30 - 11,00, găsind-o în curtea casei, aceasta fiind de acord să-i primească, iar la solicitarea comisarului a răspuns la întrebări puse, după care cei doi poliţişti şi P.I. au intrat într-o încăpere a locuinţei, în vederea consemnării de către agentul J.V. a aspectelor declarate de către aceasta. În momentul în care s-a încercat consemnarea declaraţiei petentei, acesteia i s-a făcut rău, fapt pentru care agentul J.V. şi C.R. s-au dus după medicul de familie, iar N.F. a sărit în ajutorul acesteia, stropind-o cu apă pe faţă, după care şi-a revenit la scurt timp. Prin rezoluţie s-a reţinut că medicul I.B. a menţionat în adresa nr. 34 din 20 iulie 2007 că, la data de 13 iulie 2006, a consultat-o la domiciliu pe numita P.I., ocazie cu care a constatat că aceasta a prezentat o stare de pierdere de conştienţă (lipotimie), punându-i diagnosticul de „cardiopatie ischemică, fibrilaţie atrială cronică, atac ischemic cerebral frust, arteroscleroză sistemică". Din foaia de observaţie clinică generală nr. 15969 s-a reţinut că P.I., în vârstă de 85 ani, a fost internată în Spitalul Judeţean Arad, la data de 13 iulie 2006, ora 18,30, cu diagnosticul de pancreatită acută, iar ulterior i s-a pus diagnosticul de „colică abdominală, pancreatită acută, colecistă litiazică, hepatită satelitică şi debilitate fizică". Totodată, procurorul a constatat că în legătură cu acuzaţia care i se aduce, ofiţerul de poliţie V.V.D. a declarat că nu a bruscat-o şi nici nu a agresat-o verbal sau fizic pe persoana vătămată P.I., dar a apreciat că acesteia i s-a făcut rău din cauza căldurii sau datorită vârstei înaintate ori datorită tulburării emoţionale pricinuită de prezenţa sa şi a celorlalte persoane la locuinţa acesteia.
Prin rezoluţia nr. 427/P/2007 s-a constatat că, în privinţa modului în care comisarul V.V.D. şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu ocazia deplasării la locuinţa persoanei vătămate P.I. s-au efectuat cercetări în dosarul nr. 144/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, reţinându-se că ofiţerul de poliţie şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea normelor de procedură penală, iar între activitatea acestuia şi starea de sănătate a persoanei vătămate P.I. nu există vreun raport de cauzalitate. Soluţia adoptată în cauză a rămas definitivă prin sentinţa penală nr. 31 din 13 martie 2007 pronunţată în dosarul nr. 170/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara constatându-se că nu pot fi reţinute indicii din care să rezulte săvârşirea, de către intimat, a infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, plângere respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia nr. 913/II/2/2007 din 19 octombrie 2007. Astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a constatat că soluţia dată în dosarul nr. 427/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara este temeinică şi legală; că organul de cercetare penală nu a exercitat nici un fel de manevre fizice sau psihice cu intenţia directă sau indirectă de a atenta la viaţa petiţionarei, ci şi-a exercitat atribuţiile de serviciu şi pentru a nu o pune pe petiţionară să se deplaseze la sediul poliţiei, s-a deplasat personal la domiciliul acesteia. Totodată, procurorul general a reţinut că infracţiunea de omor sau tentativă de omor se realizează cu intenţie directă sau indirectă care poate fi dedusă din acţiunile materiale desfăşurate de o persoană împotriva alteia prin care să se demonstreze intenţia aceleia de a suprima viaţa, respectiv să se fi exercitat acţiuni fizice asupra unor zone vitale ori acţiuni verbale care să inducă victimei o stare de temere puternică care să aibă drept consecinţă suprimarea vieţii. Probatoriul a fost complet administrat pentru elucidarea tuturor aspectelor pe care le presupunea cauza şi nu a rezultat ca persoana cercetată să fi săvârşit vreunul din actele materiale care să demonstreze intenţia de a suprima viaţa victimei.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petenta P.I., instanţa reţine că rezoluţia contestată este temeinică şi legală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara P.I. solicitând casarea hotărârii şi, în cadrul rejudecării, admiterea plângerii formulată împotriva rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului V.V.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.
În susţinerea recursului, petiţionara, prin apărătorul său, a arătat că, intimatul s-a prezentat la locuinţa sa şi a exercitat presiuni pentru a o determina să recunoască că şi-a înstrăinat terenul din localitatea Ineu.
În drept, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, potrivit art. 38514 C. proc. pen., dar şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rezoluţia din 18 septembrie 2007, dată în dosarul nr. 427/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul V.V.D., comisar şef la Poliţie oraşului Ineu, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., întrucât fapta nu există.
Din actele premergătoare efectuate de procuror a rezultat că, la data de 10 iulie 2007, petiţionara P.I. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara solicitând tragerea la răspundere penală a comisarului de poliţie V.V.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.
În plângerea formulată, petiţionara a susţinut că, la data de 13 iulie 2006, acesta s-a prezentat la domiciliul său cerându-i să semneze „o situaţie ce nu corespundea adevărului", împrejurare în care i s-a făcut rău, fiind salvată, ulterior, de medicul de familie.
Rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză că ofiţerul de poliţie V.V.D. a avut spre soluţionare dosarul nr. 393/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu având ca obiect o plângere formulată de aceeaşi petiţionară privind înstrăinarea unor terenuri.
Deplasarea comisarului de poliţie la locuinţa petiţionarei s-a datorat faptului că se impunea audierea acesteia în vederea soluţionării cauzei.
Intimatul a fost însoţit, de agentul J.V. de la Postul de Poliţie Târnova şi de alte două persoane.
În momentul în care s-a trecut la consemnarea celor declarate de petiţionară, acesteia i s-a făcut rău, astfel încât agentul de poliţie a chemat medicul de familie iar celelalte persoane au stropit-o cu apă pe faţă.
După consultare, medicul a constatat că petiţionara a prezentat o stare de pierdere a cunoştinţei, stabilindu-i diagnosticul de „cardiopatie ischemică, fibrilaţie atrială cronică, atac ischemic cerebral frust, arteroscleroză sistemică".
A fost internată în spital în aceeaşi zi, 19 iulie 2006, cu diagnosticul de pancreatită acută, iar ulterior i s-a pus diagnosticul de „colică abdominală, pancreatită acută, colicistită litiazică, hepatită satelitică şi debilitate fizică".
În raport de aceste elemente procurorul a apreciat că fapta nu există în materialitatea ei, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin rezoluţia din 19 octombrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a respins ca neîntemeiată plângere petiţionarei formulată împotriva rezoluţiei procurorului.
Instanţa de judecată, investită cu soluţionarea plângerii în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., a apreciat că soluţia dată de procuror este legală şi temeinică, fapta reclamată de petiţionară neexistând în materialitatea ei.
Infracţiunea de omor presupune, sub aspectul laturii obiective, o activitate materială care are ca rezultat material moartea unei persoane. Acţiunea făptuitorului poate să vizeze şi psihicul victimei atunci când, ştiind că victima este bolnavă îi produce o emoţie puternică, în dorinţa de a o ucide.
Sub aspectul subiectiv, infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.
În cauză, nu există niciun indiciu din care să rezultă că intimatul V.V.D. cunoştea starea de boală a petiţionarei şi că în mod deliberat i-ar fi provocat o emoţie puternică, cu intenţia de a-i produce moartea.
Deplasarea sa la locuinţa petiţionarei a fost determinată de necesitatea soluţionării cauzei cu care a fost investită. Îndată ce a observat că petiţionarei i s-a făcut rău, împreună cu persoanele care îl însoţeau au chemat medicul, i-a acordat primul ajutor, după care aceasta a fost internată la spital.
Neexistând astfel, indicii din care să rezulte că intimatul ar fi exercitat presiuni asupra petiţionarei cu intenţia de a-i suprima viaţa, atât soluţia dispusă de procuror, cât şi hotărârea instanţei de fond sunt legale şi temeinice.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.I. împotriva sentinţei penale nr. 182/ PI din 29 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.I. împotriva sentinţei penale nr. 182/ PI din 29 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 960/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 968/2008. Penal → |
|---|
