ICCJ. Decizia nr. 109/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 109/2009
Dosar nr. 4295/2/2008
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Pe data de 16 februarie 2008, petiţionarul C.G., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere organelor de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi faţă de unii judecători de la instanţa sus-arătată.
În susţinerea plângerii, petiţionarul a învederat că prim procurorul şi magistraţii judecători au soluţionat necorespunzător unele cauze penale şi civile ce le-au fost repartizate, vătămându-i astfel interesele sale legale.
Prin rezoluţia nr. 51/P/2008 din 15 mai 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatându-se că faptele penale reclamate nu există.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva soluţiei procurorului a fost respinsă, ca neîntemeiată, de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin rezoluţia nr. 897/II/2/2008 din 6 iunie 2008 reţinându-se că nu impune infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, aceasta fiind temeinică şi legală.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu o plângere Curţii de Apel Bucureşti, solicitând continuarea cercetărilor şi tragerea la răspundere penală a făptuitorilor pentru faptele reclamate de el.
Prin sentinţa penală nr. 209 din 16 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 4295/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionarul C.G.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs petiţionarul, susţinând că, în mod greşit, i-a fost respinsă plângerea ca tardiv introdusă.
Înalta Curte, verificând motivele de recurs, cât şi întreaga cauză, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile, de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Aşa cum rezultă din dovada aflată la fila X din lucrarea nr. 897/II/2/2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petiţionarului i-a fost comunicată rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost soluţionată plângerea sa împotriva rezoluţiei procurorului, pe data de 16 iunie 2008.
Plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti pe data de 15 iulie 2008, cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut de normele procesual penale.
În atare situaţie, în mod justificat, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, prin sentinţa penală nr. 209 din 6 septembrie 2008, ca tardivă plângerea petiţionarului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 209 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1089/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1091/2009. Penal → |
|---|
