ICCJ. Decizia nr. 108/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 108/2009
Dosar nr. 3569/2/2008
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 265/ F din 24 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 3569/2/2008, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiţionara P.I. împotriva rezoluţiei din data de 4 iunie 2008 pronunţată în dosarul nr. 933/II-2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A fost menţinută rezoluţia atacată.
A fost obligată petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut, în fapt, următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1075/P/2007 din 19 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc N.I., reţinându-se că faptele reclamate nu există.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 933/II-2/2008 din 4 iunie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost respinsă plângerea petiţionarei, considerându-se rezoluţia procurorului ca fiind legală şi temeinică.
Instanţa de fond, examinând rezoluţia atacată, a apreciat că nu se justifică desfiinţarea acesteia, executorul judecătoresc îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu în condiţiile legii.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs petiţionara P.I., solicitând casarea acesteia şi, în cadrul rejudecării, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 38514 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., soluţiile care pot fi dispuse în cadrul examinării legalităţii şi temeiniciei rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului sunt:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. În această ipoteză judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
Din examinarea dispoziţiilor legale enunţate anterior rezultă că legiuitorul a stabilit procedura de urmat atât în situaţia în care constată existenţa vreunui caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, dar şi atunci când se impune începerea urmăririi penale, respectiv reţinerea cauzei spre judecare de către instanţă.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că soluţia dispusă de procuror şi hotărârea instanţei care a respins plângerea în condiţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., sunt legale.
Din conţinutul actelor premergătoare efectuate în cauză nu rezultă săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), respectiv furt, prevăzută de art. 208 C. pen., de către executorul judecătoresc N.I.
Din verificarea datelor cuprinse în plângerea petiţionarei, aceasta susţinând că intimatul N.I. a pus în executare hotărâri judecătoreşti înainte ca acestea să fie definitive şi irevocabile, a rezultat că la biroul Executorului Judecătoresc N.I. a fost înregistrat dosarul de executare nr. 22/2007, privind pe creditorul A.U.J.C.C. Ialomiţa şi debitorul SC E.N. SRL Slobozia, precum şi dosarul de executare nr. 30/2007, privind pe creditorul SC R. SRL Slobozia cu debitorul SC A.C. SRL Slobozia.
Dosarul de executare nr. 22/2007 a avut ca obiect cererea formulată de U.J.C.C. Ialomiţa privind punerea în executare a sentinţei civile nr. 1383 din 2 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa.
Instanţa de judecată a admis acţiunea formulată de reclamanta U.J.C.C. Ialomiţa în contradictoriu cu SC E.N. SRL, dispunând evacuarea pârâtei din spaţiul comercial P.T.P. Amara.
Constatându-se incidenţa dispoziţiilor art. 7208 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea, executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.
Împrejurarea că petiţionara nu a fost satisfăcută de hotărârea pronunţată în cauză, aceasta invocând nerespectarea unor clauze contractuale, nu-i poate fi imputabilă executorului judecătoresc, acesta fiind abilitat de lege să pună în executare hotărârea judecătorească.
Cât priveşte dosarul de executare nr. 30/2007, din actele premergătoare a rezultat că acesta a avut ca obiect cererea de executare silită formulată de SC R. SA care a solicitat punerea în executare a sentinţei civile nr. 1813 din 18 octombrie 2006, pronunţată de Judecătoria Slobozia.
Hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă prin neapelare, fiind învestită cu formulă executorie.
Prin hotărârea pronunţată, instanţa a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu SC A.C. SRL prin lichidator judiciar SC P. SRL, dispunându-se evacuarea pârâtei SC A. SRL din spaţiul „Cofetăria 80 apartamente", situat în Municipiul Slobozia, judeţul Ialomiţa.
Şi în acest dosar, executorul judecătoresc a respectat dispoziţiile legii, astfel că în 28 februarie 2007 s-a prezentat la sediul debitoarei SC A.C. SRL, aducându-i la cunoştinţă petiţionarei P.I. că urmează a se proceda la evacuarea sa.
Petiţionara şi P.T. au solicitat acordarea unui termen de 5 zile pentru a lăsa spaţiul liber, fără a respecta însă această obligaţie.
Ulterior, petiţionara a fost citată la 31 mai 2007.
În atare condiţii, Înalta Curte constată că faptele la care petiţionara face referire în plângerea sa, abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi furt, prevăzută de art. 208 C. pen., nu există în materialitatea lor.
Existând astfel o cauză ce împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.I. împotriva sentinţei penale nr. 265/ F din 24 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.I. împotriva sentinţei penale nr. 265/ F din 24 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1079/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1098/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
