ICCJ. Decizia nr. 1109/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1109/2009
Dosar nr. 3885/2/2008
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 308 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca tardivă, plângerea petentului R.G. formulată împotriva rezoluţiei nr. 827/II/2/2008 din 27 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Astfel, reţine instanţa de fond că petentul R.G. a formulat plângere împotriva ordonanţelor nr. 744/P/2004 din 11 iunie 2004 şi nr. 533/P/2008 din 31 martie 2008 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând desfiinţarea ordonanţelor şi reţinerea cauzei spre rejudecare, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.
Prin ordonanţa nr. 744/P/2004 din 11 iunie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, secţia de urmărire penală, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. e) şi g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de P.C., notar de stat în cadrul N.S.L.S. Bucureşti, N.Ţ.E.M., S.P.M., P.L. şi G.M., notari publici, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Această soluţie a fost comunicată petentului fără să fie contestată.
După aproximativ 2 ani, petiţionarul a formulat o nouă plângere, reclamând aceleaşi persoane şi fapte pentru care s-au efectuat acte premergătoare şi urmare cărora s-a dispus prin ordonanţa nr. 744 din 11 iunie 2004, cu excepţia notarului public P.C., aspecte în raport de care s-a apreciat că ordonanţa nr. 533/P/2008 din 30 martie 2008 este legală şi temeinică.
Supusă verificării în procedura prevăzută de art. 275 – art. 278 C. proc. pen., ordonanţa nr. 533/P/2008 din 31 martie 2008 cât şi nr. 744/P/2004 au fost menţinute prin rezoluţia nr. 827/II/2/2008 din 27 mai 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, comunicată petiţionarului la 4 iunie 2008, când a semnat pentru primirea acestui act procedural.
Deşi în termen de 20 de zile, petiţionarul putea să formuleze plângere împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată a intimaţilor, acesta a uzat de calea de atac prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., peste termenul legal.
Împotriva sentinţei, petiţionarul a formulat recurs, susţinând că în mod greşit s-a apreciat tardivă plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Examinând recursul petiţionarului, în raport de dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac pentru considerentele care vor fi arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 – art. 278 C. proc. pen.
În cauza dedusă judecăţii, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor procesual penale enunţate, constatând că s-a adresat instanţei cu plângere formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Astfel, din confirmarea de primire semnată personal de petiţionar, existentă la dosar nr. 827/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rezultă data de 4 iunie 2008, dată de la care curgea termenul de 20 de zile înăuntrul căruia petiţionarul nemulţumit de soluţiile adoptate putea să se adreseze instanţei.
Cum acesta a formulat plângere la data de 30 iunie 2008, conform ştampilei de pe plicul existent la fila 7 dosar fond, în mod legal s-a constatat tardiv introdusă.
Întrucât la examinarea din oficiu nu se constată existenţa vreunui caz care să justifice reformarea hotărârii, recursul petiţionarului va fi respins ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar R.G. împotriva sentinţei penale nr. 308 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1091/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1135/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
