ICCJ. Decizia nr. 1105/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1105/2009
Dosar nr. 747/45/2008
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa penală nr. 121 din 14 octombrie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.P. împotriva rezoluţiei nr. 155/P/2008 din 16 iulie 2008m, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.Ş. şi H.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea hotărârii, prima instanţa a reţinut următoarele:
La data de 28 mai 2008 petentul M.P. s-a adresat organelor de urmărire penală solicitând tragerea la răspundere penală a subcomisarului D.Ş. din cadrul I.P.J. Iaşi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 254 şi 257 C. pen.; şi a fostului inspector principal H.P. din cadrul aceleiaşi instituţii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că o echipă operativă din cadrul Compartimentului Furturi Auto Iaşi, i-a ridicat abuziv la data de 16 ianuarie 2002 autoturismul Dacia 1310, maşină care i-a fost restituită la 2 iunie 2003.
Referitor la subcomisarul D.Ş., s-a susţinut în plângere, că anterior datei restituirii autoturismului, acesta i-a solicitat cauciucuri, produse alimentare şi echivalentul în lei a trei rezervoare de benzină, pentru a interveni la ofiţerii I.P.J. Iaşi.
Urmare actelor premergătoare efectuate în verificarea aspectelor sesizate în plângere, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin rezoluţia nr. 155/P/2008 din 16 iulie 2008, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 şi 257 C. pen. şi H.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., neexistând indicii din care să rezulte săvârşirea infracţiunilor.
Astfel, actele premergătoare reţin că la data de 16 ianuarie 2002, la domiciliul din comuna Ruginoasa, al numitului M.T., tatăl petentului, în baza autorizaţiei nr. 48 din 15 ianuarie 2002, o echipă operativă din cadrul I.P.J. Vaslui, s-a efectuat o percheziţie.
Motivul percheziţiei, a fost acela că organele de poliţie din judeţul Vaslui aveau informaţii, conform cărora petiţionarul ar avea la domiciliul tatălui său din comuna Ruginoasa, parcat un autovehicul furat.
Echipa operativă de poliţie din judeţul Vaslui a fost ajutată şi de poliţişti de la Compartimentul Furturi Auto al I.P.J. Iaşi, printre care şi H.P.
La aceeaşi dată, petentul M.P. a consimţit la predarea către organele de poliţie a autoturismului, care a fost parcat în curtea I.P.J. Vaslui.
Motivul predării şi ridicării autoturismului, a fost acela că nu avea inscripţionate seria pe şasiu şi motor, aşa încât se impuneau verificări. Actele doveditoare ale provenienţei licite ale autovehiculului nu au fost prezentate, aşa încât au fost transmise semnalmentele maşinii, la inspectoratele de poliţie din ţară. Urmare investigaţiilor făcute, nefiind reclamat furtul unui autoturism cu acele semnalmente, la data de 2 iunie 2003, bunul a fost predat lui M.P.
Împotriva sentinţei petentul a formulat plângere conform art. 277 – art. 278 C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 767/II/2/2008 din 25 august 2008 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a admis în parte plângerea, a infirmat parţial rezoluţia stabilind ca procurorul şef al secţiei judiciare să dispună disjungerea cauzei cu privire la faptele de corupţie sesizate ca săvârşite de subcomisarul D.Ş., în favoarea D.N.A. – S.T. Iaşi.
Prima instanţă investită cu soluţionarea plângerii petentului, formulată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată faţă de H.P., urmare controlului judiciar efectuat în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a constatat că este legală şi temeinică, faţă de faptul că nu există indicii din care să rezulte săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în firma prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva sentinţei, petentul a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei şi pe fond admiterea plângerii.
Examinând recursul conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu este fondat.
În controlul judiciar efectuat de prima instanţă asupra soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul H.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), s-a dat o corectă interpretare actelor premergătoare efectuate, care nu au confirmat existenţa acestei infracţiuni.
Astfel, potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcţionarului public, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, H.P., inspector principal în cadrul I.P.J. Iaşi – S.J., Compartimentul furturi auto, a făcut parte din echipa operativă care s-a deplasat la 16 ianuarie 2002 la domiciliul tatălui petentului.
Percheziţia domiciliară a fost legal efectuată în baza autorizaţiei nr. 4822/11/16 din 15 ianuarie 2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, aşa încât, nu se confirmă susţinerile formulate în sensul unei ridicări abuzive a autoturismului cu privire la care existau suspiciuni că este furat.
De altfel, din conţinutul procesului verbal întocmit la 16 ianuarie 2002, rezultă că însuşi petiţionarul a predat organelor de poliţie autoturismul, fiind explicată restituirea acestuia la 2 iunie 2003, de verificările efectuate în condiţiile în care autoturismul nu avea serie de şasiu sau motor.
Întrucât niciun inspectorat din ţară nu a comunicat că s-ar fi reclamat sustragerea unui astfel de autovehicul, identificat prin semnalmentele transmise, maşina a fost restituită la data de 2 iunie 2003 cu dovada existentă la dosar 155/P/2008.
Concluzionând asupra actelor premergătoare efectuate, prima instanţă judicios a respins plângerea petiţionarului neexistând indicii că s-a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Corespunzător situaţiei faptice descrise, temeiul juridic invocat, dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., este corect indicat aşa încât şi sub acest aspect rezoluţia este legală.
Întrucât la examinarea din oficiu nu se constată existenţa vreunui caz de reformare a hotărârii, urmează ca potrivit art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar M.P. împotriva sentinţei penale nr. 121 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1102/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1106/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
