ICCJ. Decizia nr. 1197/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1197/2009
Dosar nr. 1101/59/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins plângerea petiţionarei B.A., ca nefondată, şi a menţinut rezoluţia din data de 20 august 2009 dată în dosarul nr. 278/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin care, în temeiul art. 228 cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul H.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara petenta B.A. a solicitat să se efectueze cercetări faţă de intimata H.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Petenta a susţinut că intimata nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în contractul de asistenţă juridică încheiat, întrucât după ce a introdus acţiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului nr. 15.235/55/2006 al Judecătoriei Arad nu s-a prezentat la mai multe termene de judecată, astfel încât s-a pronunţat o soluţie defavorabilă petentei.
S-a mai reţinut că intimata H.C. a avut calitatea de avocat în Baroul Arad până, la data de 31 august 2007, când a fost suspendată din avocatură pentru neplata cotelor profesionale. În urma înţelegerii cu petenta, intimata în calitate de avocat a introdus acţiunea civilă pe rolul judecătoriei Arad şi s-a prezentat la mai multe termene de judecată până la data de 28 februarie 2007 când instanţa a dispus suspendarea cauzei, ca urmare a neplăţii taxei de timbru de către petenta B.A., în cauză, nedovedindu-se faptul că intimata ar fi indus-o în eroare pe petenta, pentru a obţine un folos material injust, aşa cum dispun prevederile art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Împotriva sentinţei penale 20/ PI din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat recurs petenta B.A.
În motivele de recurs formulate în scris şi depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esenţă, criticile formulate anterior la instanţa de fond, susţinând că intimata H.C. nu a depus toate diligentele necesare derulării corecte a procesului în care a fost angajată ca avocat în reprezentarea intereselor petentei, conducând la pronunţarea unei hotărâri defavorabile acesteia.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Împrejurarea că soluţionarea cauzei, în care intimata H.C. a acordat asistenţă juridică reclamantei, a fost defavorabilă petiţionarei, anulându-se acţiunea, ca netimbrată, este din culpa exclusivă a petentei, aşa cum rezultă din încheierile de şedinţă din datele de 06 iunie 2007 şi 26 septembrie 2007, când reclamanta a învederat personal instanţei că nu este în măsură să facă dovada valorii de impozitare a imobilului în litigiu, şi din încheierile de şedinţă din 07 noiembrie 2007, 05 decembrie 2007, 30 ianuarie 2008 când reclamanta a solicitat acordarea unor termene de judecată pentru a achita diferenţa achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 2116,86 lei şi taxei de timbru judiciar în sumă de 2 lei, precum şi din cuprinsul sentinţei civile nr. 1266 din 27 februarie 2008, prin care s-a dispus anularea acţiunii ca insuficient timbrată.
Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 278/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii sesizate de către petiţionara B.A. pretins săvârşite de către intimata H.C., astfel că soluţia de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, cât şi în cele ale instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurenta petiţionară, cu privire la faptele pentru care au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurenta petiţionară, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimatei, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acesteia.
În consecinţă, respingând plângerea şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În baza art. 38515 alin. (l) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară B.A. împotriva sentinţei penale nr. 20/ PI din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara B.A. împotriva sentinţei penale nr. 20/ PI din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1134/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1277/2009. Penal → |
|---|
