ICCJ. Decizia nr. 1056/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1056/2009
Dosar nr. 2545/96/2008
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Deliberând în cauză pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Harghita, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 342 din 27 octombrie 2008 în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.G., la pedeapsa de:
- 24 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi în consecinţă; a fost dispusă revocarea suspendării condiţionate, conform art. 83 C. pen., pentru condamnarea anterioară la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 461, din 21 decembrie 2006 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc şi alăturarea acesteia în cumul aritmetic condamnării în cauză, în final inculpatul urmând să execute, în regim de detenţie, prin aplicarea şi a unui spor de 2 luni închisoare, pedeapsa totală principală de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata de 8 ani (pedeapsa complementară).
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa principală aplicată timpul reţinerii/arestării preventive de la 15 iulie 2008 la zi.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul, potrivit art. 191 C. proc. pen., la plata sumei de 3970 lei din care suma de 500 lei a reprezentat onorariu pentru apărătorul din oficiu către Baroul de Avocaţi Harghita, avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
În fapt, s-a reţinut că, în după-amiaza zilei de 6 iulie 2008, în jurul orelor 14,30, inculpatul a trecut pe strada prin faţa locuinţei victimelor S.V. şi S.M. din comuna Gorund, judeţul Harghita, la care a lucrat anterior ca zilier, fiind invitat de S.M., soţul acesteia nefiind de faţă, să servească o cafea şi un pahar de apă minerală. În timp ce inculpatul a servit din sărăţelele puse pe masă, victima S.V. a ieşit din camera învecinată, a intrat în bucătărie şi l-a întrebat pe inculpat cine este, inculpatul i-a reproşat faptul că a uitat că în urmă cu trei zile a lucrat în gospodăria sa, la care victima a luat un vătrai de fier cu ajutorul căruia a încercat să-l lovească pe inculpat, care a parat lovitura cu mâna dreaptă.
Inculpatul a ripostat în mod violent, ridicând un taburet din lemn masiv cu care a lovit-o în zona capului pe S.V., care a căzut în stare de inconştienţă, a lovit-o apoi în cap pe victima S.M. cu acelaşi taburet, care a intervenit în apărarea soţului, strigând după ajutor.
Văzând că cele două victime dau semne de viaţă, inculpatul le-a aplicat în continuare alte lovituri cu o toporişcă, iar în final cu un cuţit de bucătărie până când au decedat [arme care le-a ascuns ulterior, cuţitul în patul în care era căzută victima S.M., iar toporişca în bucătărie, sub un dulap]. La plecarea din locuinţa victimelor, inculpatul a sustras o verighetă din aur de pe mâna victimei S.M., verighetă pe care a predat-o mamei sale V.E., fără să spună nimic în legătură cu provenienţa ei.
După săvârşirea faptei inculpatul a stat ascuns în raza comunei Atid, până în ziua de 15 iulie 2008 când a fost depistat şi reţinut de organele de poliţie.
Situaţia de fapt amintită a fost stabilită pe baza probelor strânse/ administrate pe parcursul întregului proces penal respectiv declaraţia părţii vătămate S.S., declaraţiile de inculpatului V.G., declaraţiile martorilor J.M., B.I., S.I., F.G., F.A., V.I. şi V.E.
Inculpatul audiat la cercetarea judecătorească a recunoscut săvârşirea infracţiunii în condiţiile arătate în actul de sesizare arătând că nu poate explica mobilul faptei deoarece nu era în duşmănie cu victimele, nu a urmărit niciun folos material sau alte scopuri dinainte premeditate.
În cauză a fost efectuată expertiza medico-legală a inculpatului, întocmit de către I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, concluzionându-se că deşi inculpatul V.G. prezintă tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământ în raport cu fapta pentru care a fost cercetat.
Raportul medico-legal, întocmit de către S.J.M.L. Harghita, a stabilit, de asemenea, în coroborare cu celelalte probe în acuzare sus-menţionate, că leziunile de violenţă constatate la necropsie s-au putut produce prin loviri repetate cu un instrument tăietor-înţepător, toate leziunile constatate la necropsie au caracter vital.
Reţinerea săvârşirii infracţiunii în sarcina inculpatului, atrage pe cale de consecinţă, răspunderea penală a acestuia şi necesitatea aplicării unei pedepse în vederea apărării valorilor sociale ameninţate, în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a avut în vedere, pericolul social concret ridicat al infracţiunii împrejurările/modalitatea în care a fost comisă, persoana inculpatului şi antecedentele sale penale, corespunzătoare recidivei post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. [a fost definitiv condamnat anterior la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prin sentinţa penală nr. 461 din 21 decembrie 2006, a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc].
2. În cauză a declarat apel, inculpatul V.G., criticând sentinţa pentru nelegalitate/netemeinicie sub aspect procedural, primele declaraţii i-au fost luate prin constrângere şi fără interpret, şi substanţial pentru nereţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante judiciare (recunoaşterea faptei) şi pedeapsa greşit individualizată prea mare în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Sub aspectul încălcării dreptului material s-a cerut şi înlăturarea calculului aritmetic ca efect al aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de apel invocate cât şi din oficiu sub celelalte chestiuni de fapt/drept deduse judecăţii în conformitate cu dispoziţiile art. 378 raportat la art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Situaţia de fapt, a fost corect reţinută de către prima instanţă concordantă cu probele administrate în cauză, (procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele criminalistice, rapoarte medico-legale, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor) atestând în mod indubitabil că, în ziua de 06 iulie 2008, în jurul orelor 14,30, trecând prin faţa locuinţei victimelor, inculpatul s-a gândit să le facă o vizită, fiind primit în casă de către victima S.M. care l-a servit cu săraţele, cafea şi apă minerală. Cealaltă victimă S.V., aflată într-o încăpere alăturată s-a trezit din somn, a intrat în bucătărie, l-a interpelat pe inculpatul cine este. Deranjat de atitudinea victimei care nu l-a cunoscut, astfel cum a arătat ulterior, inculpatul a acţionat violent, lovind ambele victime cu un taburet de lemn. Văzând că victimele sunt încă în viaţă, inculpatul a luat o toporişca de bătut carnea şi le-a aplicat mai multe lovituri, iar în final folosind un cuţit de bucătărie a aplicat alte 3 - 4 lovituri fiecărei victime, toată activitatea infracţională a inculpatului, ce a avut ca urmare decesul celor două victime, având o durată de aproximativ 45 minute.
Inculpatul audiat în cursul urmăririi penale şi la cercetare judecătorească, în apel a invocat dreptul la tăcere în conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (1) C. proc. pen., a recunoscut fără rezerve uciderea celor două victime la data şi împrejurările descrise anterior.
Încadrarea juridică corespunzătoare infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 şi 176 alin. (1) lit. b) C. pen., este justificată avându-se în vedere că au fost ucise în aceiaşi împrejurare 2 persoane, prin cruzimi.
Susţinerile inculpatului în sensul că declaraţiile date în cursul urmăririi penale i-au fost luate prin constrângere şi că nu a avut asigurat interpret, având etnie maghiară nu cunoaşte limba oficială română, sunt neîntemeiate.
Din lucrările dosarului rezultă că inculpatul a recunoscut necondiţionat săvârşirea infracţiunii declaraţiile fiind legale cu respectarea garanţiilor procesuale/procedurale prevăzut de art. 670 şi 171 C. proc. pen., mai ales că aceste susţineri cu caracter singular au fost făcute pentru prima dată la judecata în apel.
Din actele dosarului nu rezultă că inculpatul a solicitat interpret în cursul urmăririi penale, declaraţiile sale în faţa procurorului fiind luate în prezenţa unui avocat, fără ca inculpatul să fi acuzat necunoaşterea limbii oficiale române în calitate de etnic maghiar cu cetăţenie română [la judecata în fond/apel s-a asigurat traducerea dezbaterilor de către un interpret autorizat de către Ministerul Justiţiei].
Având în vedere că inculpatul este recidivist, a ucis cele două victime fără niciun motiv, prin cruzimi, după care a fugit şi s-a ascuns, instanţa de control judiciar a apreciat că pedeapsa de 24 de ani închisoare aplicată de către prima instanţă este corect individualizată şi nu se impune a fi redusă, fiind respectate în integritate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea, a admis după apelul inculpatului pentru alte considerente, din oficiu.
Potrivit art. 83 alin. (1) şi (4) C. pen., „dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut pentru recidivă".
Aşadar, instanţa de fond în mod corect a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 461 din 21 decembrie 2006 de către Judecătoria Ordoheiu Secuiesc şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 24 de ani aplicată pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, însă a greşit când a aplicat sporul de 2 luni închisoarea deoarece, potrivit art. 83 alin. (3) C. pen., acest spor nu se poate aplica, astfel că instanţa de control judiciar l-a înlăturat.
În consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, prin Decizia penală nr. 17/ A din 6 februarie 2009, a admis apelul inculpatului, a casat sentinţa şi rejudecând a înlăturat ca nelegal aplicat sporul de 2 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 24 ani şi 10 luni închisoare şi interzicerea pe durata de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară (fiind menţinute ca legale şi temeinice celelalte rezolvări juridice adoptate în primă instanţă prin sentinţa atacată).
Conform art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, iar în baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., s-a computat din pedeapsă timpul arestării preventive în continuare cu începere de la 27 octombrie 2008 la zi.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în cauză s-a dispus a rămâne în sarcina statului onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei către Baroul de Avocaţi Tg. Mureş fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
2. Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpatul V.G., cale de atac nemotivată în condiţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., susţinută oral prin apărător pentru netemeinicie şi nelegalitate în sensul reducerii pedepsei prin reţinere de circumstanţe atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. a) sau b) C. pen., corespunzător cazului de casare conform art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului probator administrat pe parcursul întregului proces penal în limitele caracterului devolutiv şi căii de atac de faţă, în raport cu motivele invocate cât şi din oficiu potrivit art. 38514 alin. (2) raportat la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:
Conform art. 73 C. pen., următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante:
- depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate şi;
- săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Pentru a se putea pretinde că fapta s-a săvârşit în condiţiile legitimei apărări depăşite [(art. 44 alin. (3) C. pen.)], în mod necesar trebuie să fie îndeplinite elementele legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen., adică să fi existat un atac material direct, imediat şi injust, un pericol grav prin atacul dezlănţuit, pentru persoana sau drepturile celui atacat, precum şi necesitatea de a înlătura atacul; depăşirea legitimei apărări presupune existenţa tuturor acestor elemente, ea referindu-se doar, la împrejurarea că riposta celui atacat este mai gravă decât agresiunea victimei; riposta care a depăşit atacul trebuie să fi fost produsă însă din cauza tulburării sau temerii ca efect al atacului victimei [prevederile art. 45 C. pen., referitoare la starea de necesitate au în vedere situaţia în care pericolul iminent pentru valorile enumerate în cuprinsul textului, pericol a cărui înlăturare se urmăreşte prin săvârşirea faptei, este generat de un eveniment accidental, iar nu de o activitate deliberată a unei persoane].
În ceea ce priveşte ultima circumstanţă atenuantă legală deşi art. 73 lit. b) C. pen., nu cere în mod expres ca între actul provocator şi infracţiunea săvârşită de către cel provocat să existe o anumită proporţie sub aspectul gravităţii, necesitatea existenţei unei asemenea proporţii, rezultă implicit din conţinutul său pentru că numai activitatea ilicită de o anumită gravitate poate fi de natură să genereze în psihicul infractorului o tulburare sau o emoţie atât de intensă încât să explice săvârşirea infracţiunii, pe care, altfel, în condiţii normale, făptuitorul nu ar fi comis-o.
Materialul probator administrat în cauză (proces-verbal de cercetare la faţa locului fotografii judiciar, operative, rapoarte medico-legale, declaraţiile martorilor în coroborare cu recunoaşterea inculpatului) atestă în mod indubitabil, astfel cum s-a reţinut în mod corect în cuprinsul deciziei atacate prin care a fost examinată/soluţionată cererea similară cu caracter generic formulată în apel, că la data de 6 iulie 2008 în jurul orelor 14,30 trecând prin faţa locuinţei victimelor inculpatul s-a gândit să le facă o vizită, iar după ce a fost primit în casă de către victima S.M. şi l-a servit cu săraţele, cafea şi apă minerală, victima S.V., care se afla într-o cameră alăturată şi dormea, a intrat în bucătărie, l-a întrebat pe inculpatul cine este şi în aceste condiţii inculpatul a acţionat violent, lovindu-le pe ambele victime cu un taburet de lemn. Văzând că victimele sunt în viaţă, inculpatul a luat o toporişca de bătut carnea şi le-a aplicat victimelor mai multe lovituri, după care a luat un cuţit de bucătărie şi a aplicat 3 - 4 lovituri fiecărei victime, toată activitatea infracţională a inculpatului durând aproximativ 45 de minute.
În acest context factual ce atestă inexistenţa elementelor legitimei apărări/stării de necesitate depăşite ori ale provocării (lipsa unui atac material direct, imediat şi injust, respectiv a unei activităţi ilicite de o anumită gravitate din partea victimei S.V. vârstă de peste 70 ani, aptă să producă o tulburare puternică inculpatului în vârstă tânără de 20 ani) motivul de recurs privind aplicarea în cauză a prevederilor art. 73 lit. a) şi b) C. pen., este neîntemeiat.
Uciderea în aceeaşi împrejurare a celor două victime în vârstă de peste 70 ani, în condiţiile şi modalitatea anterior descrise realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 şi 176 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. [„prin cruzimi" şi „asupra a două persoane"] prin aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 83 C. pen., în raport cu care pedeapsa aplicată de 24 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea pe durata de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., este legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 72 şi 35 C. pen.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului fiind obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 190 alin. (4) şi (6) C. proc. pen.
Conform art. 38516 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., se deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2008 la 24 martie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 17/ A din 6 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2008 la 24 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1009/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1063/2009. Penal → |
|---|
