ICCJ. Decizia nr. 1106/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1106/2009
Dosar nr. 2185/2/2008
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 292 de la 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală, pronunţată în dosarul nr. 2185/2/2008 (782/2008), a fost admisă excepţia tardivităţii plângerii invocată de către reprezentantul parchetului.
S-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de B.L. împotriva rezoluţiei din 27 martie 2002 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 894/P/2001.
A fost obligată petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la data de 1 iunie 2001, B.L. din Bucureşti a solicitat să se efectueze cercetări în vederea stabilirii condiţiilor şi împrejurările în care au fost perfectate procura autentificată sub nr. 119 din 20 februarie 2001 la B.N.P. S.A.G. din Buftea, judeţul Ilfov şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 400 din 09 martie 2001 la B.N.P. M.V. din comuna Jilava, judeţul Ilfov.
Prin rezoluţia din 27 martie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public S.A.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public M.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), precum şi pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale; neînceperea urmăririi penale faţă de numitul G.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 din legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale; neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii P.M. şi BD. pentru săvârşirea infracţiunilor de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. şi înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.; disjungerea cauzei faţă de numiţii P.M. şi B.D. în vederea efectuării cercetărilor ce se impun pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi a infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.
În conformitate cu art. 278 alin. (31) C. proc. pen., soluţia a fost comunicată petentei la domiciliul ales din Bucureşti, conform propriilor sale declaraţii din datele de 11 iunie 2001 şi 21 iunie 2001.
Împotriva acestei rezoluţii B.L. a formulat plângere la data de 19 august 2003, arătând că domiciliază în Bucureşti.
Prin rezoluţia din 26 august 2003 plângerea a fost respinsă în conformitate cu art. 278 C. proc. pen., de către procurorul general al Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondată, iar soluţia i-a fost comunicată numitei B.L. la adresa indicată, respectiv Bucureşti.
Conform actelor dosarului la data de 13 martie 2008, petenta B.L. a solicitat eliberarea unui exemplar al rezoluţiei nr. 894/P/2001 din 27 martie 2002.
La data de 27 martie 2008 petenta B.L. a formulat o nouă plângere împotriva rezoluţiei dispusă în dosarul nr. 894/P/2001, motiv pentru care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală la data de 8 aprilie 2008 sub nr. 2185/2/2008.
La termenul de judecată din 7 octombrie 2008, instanţa de judecată a dispus conexarea dosarului nr. 2413/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, în dosarul nr. 2185/2/2008, fiind îndeplinite prevederile art. 32 C. proc. pen.
În dosarul nr. 2413/2/2008 se află plângerea formulată de B.L. la data de 18 aprilie 2008, în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei din 27 martie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Petenta a susţinut în plângerea sa, că la data de 28 martie 2001, când s-a întors din Siria datorită faptului că tatăl său decedase, a constatat că imobilul din str. Luntreni Bucureşti era ocupat în mod ilegal de persoane necunoscute.
De la această dată, petenta nu a mai locuit în casa părintească care fusese vândută de defunctul G.M., intimatei B.D., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 400 din 9 martie 2001.
În atare situaţie, cea care a determinat ca rezoluţia procurorului general al Curţii de Apel Bucureşti să fie comunicată la o adresă la care nu mai locuia din anul 2001 este chiar petenta.
Această susţinere are la bază declaraţiile petentei, cât şi ale intimaţilor B.D. şi B.M., astfel cum a rezultat din încheierea de şedinţă din 7 octombrie 2008.
Împrejurarea că în perioada 18 septembrie 2003 - 4 octombrie 2003, petenta a fost plecată din ţară, nu poate constitui un motiv de respingere a excepţiei tardivităţii plângerii.
Potrivit art. 9 pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale „în cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanţelor ori, după caz, al rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale."
Or, petenta care avea cunoştinţă de rezoluţia din 27 martie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de împrejurarea că formulase plângere împotriva acesteia la data de 19 august 2003, se interesează de soarta dosarului la data de 13 martie 2008.
Conform art. 9 pct. 5 din Legea nr. 281/2003 mai sus invocat, petenta putea formula plângere în conformitate cu art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei procurorului din 27 martie 2002 până la data de 1 ianuarie 2005.
Ca urmare a nerespectării acestor prevederi legale de către petenta, curtea de apel a admis excepţia tardivităţii plângerii cu consecinţa respingerii acesteia ca tardiv formulată.
În şedinţa publică din 13 mai 2009 s-a procedat la legitimarea intimatului B.M., motiv pentru care în citativul încheierilor de şedinţă, cât şi în practică acesta nu a mai fost trecut sub numele de P.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionara B.L., invocând în scris cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 171 şi 18 C. proc. pen., solicitând în temeiul art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei, întrucât este nelegală şi netemeinică şi în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare, întrucât a soluţionat cauza fără a rezolva fondul acesteia, pronunţându-se pe excepţia tardivităţii introducerii plângerii, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor nr. 894/P/2001 la 27 martie 2002 emisă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii S.A.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 289 şi 246 C. pen., M.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţa în serviciu prevăzute şi pedepsite de art. 289, 246, 249 C. pen. şi complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 12 din Legea nr. 87/1994 [(n.u.p. în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen.)], G.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii prevăzută şi pedepsită de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 12 din Legea nr. 87/1994 [(n.u.p. în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.)], P.M. şi B.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de uz de fals şi înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 291 şi 215 alin. (3) C. pen. [(n.u.p. în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.)] şi rezoluţiei nr. 894/P/2001/26 august 2003 prin care s-a respins plângerea sa împotriva primei rezoluţii.
Recurenta petiţionară a menţionat că motivele de recurs la va depune separat printr-un memoriu după redactarea şi motivarea hotărârii instanţei de fond, însă cu cel puţin înainte de primul termen de judecată în conformitate cu dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
La termenul de judecată de la 12 februarie 2009, în recurs, Înalta Curte, apreciind, ca întemeiată, cererea de amânare formulată de recurenta petiţionară, în vederea angajării unui apărător, a amânat cauza la 26 martie 2009, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data arătată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.
De asemenea, a fost consemnat într-o notă pe încheierea mai sus arătată, că ulterior, strigării cauzei s-a prezentat apărătorul ales al intimaţilor B.D. şi B.M., avocat V.M., care a luat cunoştinţă de termen şi a depus la dosar delegaţia avocaţială şi chitanţa.
La termenul de astăzi, s-au prezentat recurenta petiţionară B.L. şi intimaţii B.D. şi B.M. şi asistaţi de apărător ales, avocat V.M., lipsind intimaţii M.V. şi S.A.G., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Recurenta petiţionară, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, susţinând că în mod greşit i-a fost respinsă plângerea, ca tardivă, din moment ce nu a avut cunoştinţă de soluţiile procurorului, depunând la dosar motivele de recurs formulate în scris, în triplu exemplar.
Fiind întrebată de către instanţă, recurenta petiţionară a precizat că în anul 2001 nu a menţionat adresa sa de domiciliu procurorului, prezentându-se în anul 2008 pentru a lua soluţia personal.
Concluziile apărătorului ales al intimaţilor, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
În motivele de recurs depuse la dosar şi aflate la dosarul Înaltei Curţi, recurenta petiţionară a arătat că în mod eronat instanţa a reţinut faptul că în anul 2001 tatăl său G.M. ar fi vândut casa părintească conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 400 din 9 martie 2001, că prin contractul menţionat, notarul M.V. nu avea voie să încheie un contract de vânzare-cumpărare fără titlu de proprietate, cadastru, intabulare, certificat fiscal, că acesta a eludat legea şi a încheiat totuşi un contract de vânzare-cumpărare şi că prin acesta este vândută numai o cotă parte din imobil şi deşi de drept este proprietara terenului din str. Luntreni Bucureşti a fost alungată din casa sa prin violenţă de ţiganii care au ocupat abuziv imobilul
Recurenta petiţionară a mai menţionat că, având în vedere conjunctura nefavorabilă în care s-a aflat, mai presus de voinţa sa şi având în vedere haosul în care se afla România după anul 1989 a fost forţată să părăsească casa în ciuda faptului că a sesizat organele competente să soluţioneze această situaţie, dar care nu au luat nicio măsură.
Din anul 2001 şi până la data de 27 martie 2008 nu i s-au adus la cunoştinţă lucrările, rezoluţiile sau actele efectuate de procuratură ca dovadă este faptul că atunci când a luat la cunoştinţă de rezoluţia procurorului a făcut plângere împotriva acesteia în termen legal. În acest sens dacă procuratura susţine că i-ar fi adus la cunoştinţă rezoluţiile lor să facă dovada celor afirmate, arătând specimenul său de semnătură pus pe vreun eventual document de primire al corespondenţei.
Recurenta petiţionară a menţionat că i-a fost trimisă corespondenţa la o altă adresă, respectiv la numărul 28 nu 24, că a sesizat instanţa cu privire la faptul că i se încalcă dreptul de proprietate şi tulburare de posesie şi dânşii i-au invocat admiterea excepţiei de tardivitate, deşi a făcut dovada că este proprietară de drept până în prezent, însă în fapt este împiedicată prin violenţă de pârâţi să-şi exercite aceste drepturi, solicitând instanţei ca în baza documentelor depuse la dosar (titlu de proprietate, cadastru, intabulare, certificat fiscal, expertiza grafologică a procurii prin care se atestă că nu tatăl său G.M. ar fi semnat-o) să se admită recursul formulat şi să dispună în temeiul art. 38515pct. 2 C. proc. pen. şi a celorlalte.
Examinând recursul declarat de recurenta petiţionară B.L. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că, în mod judicios şi motivat, prima instanţă, a admis excepţia tardivităţii plângerii invocată de către reprezentantul parchetului şi a respins, ca tardivă plângerea formulată de petiţionara B.L. împotriva rezoluţiei din 27 martie 2002 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 894/P/2001.
Prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 a Curţii Constituţionale (M. Of. nr. 105/6.03.1998), s-a constatat că art. 278 este constituţional numai în măsura în care nu opreşte persoana nemulţumită de soluţionarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în faţa instanţelor judecătoreşti, să se adreseze în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmează să se aplice în mod direct.
Ca urmare a deciziei mai sus menţionate, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 281/2003, în sensul introducerii dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., care stabilesc o procedură de soluţionare a plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată.
În conţinutul art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 s-a stipulat în mod expres că „în cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanţelor ori, după caz, a rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 2781 C. proc. pen., este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale."
Legea nr. 281/2003 a intrat în vigoare la data publicării ei în M. Of., respectiv 1 iulie 2003, şi s-a pus în aplicare după cum urmează: 1) dispoziţiile privind arestarea preventivă şi percheziţia, de la data intrării în vigoare a legii; 2) celelalte dispoziţii, de la data de 1 ianuarie 2004.
În dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., anterioare modificării prin Legea nr. 356/2008, legiuitorul a prevăzut că „După respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în prima instanţă."
Dispoziţiile mai sus-menţionate au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, în sensul posibilităţii formulării plângerii şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, precum şi a organului judiciar la care aceasta poate fi introdusă, respectiv la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşa încât celelalte prevederi şi-au păstrat acelaşi conţinut.
În contextul concret al cauzei a rezultat că petiţionara B.L., domiciliată în Bucureşti, str. Luntreni în Bucureşti a formulat o plângere penală împotriva învinuiţilor B.D., P.M. şi notarilor public S.G.A. – B.N.P. Buftea, M.V. – B.N.P. Jilava pentru săvârşirea infracţiunilor de fals, uz de fals şi înşelăciune, plângere pe care există o rezoluţie olografă datată 1 iunie 2001 (dosarul nr. 894/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti).
Prin rezoluţia din 27 martie 2002 dată în dosarul nr. 894/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procurorul a dispus în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a), b), d) şi g) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 209 alin. (4) C. proc. pen., 1. neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public S.A.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); 2. neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public M.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), precum şi pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale; 3. neînceperea urmăririi penale faţă de numitul G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale; 4. neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii P.M. şi B.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.; 5. Disjungerea cauzei faţă de numiţii P.M. şi B.D. în vedere efectuării cercetărilor ce se impun pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi a infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale; 6. Un exemplar al prezentei rezoluţii, împreună cu copii de pe actele dosarului penal nr. 894/P/2001 va fi trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în scopul menţionat anterior.; 7. Soluţia va fi comunicată din oficiu reclamantei, iar celorlalte părţi la cerere; 8. Cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionara B.L., domiciliată în Bucureşti, str. Luntreni a formulat plângere, pe care a adresat-o procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ce a fost înregistrată la 19 august 2003 (din lucrarea cu nr. 2291/11/2/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti).
Prin rezoluţia dată la 26 august 2003 în lucrarea cu nr. 2291/11/2/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a dispus 1. respingerea plângerii, ca nefondată; 2. Soluţia se comunică.
La fila X din lucrarea cu numărul menţionat să află adresa de comunicare adresată petiţionarei B.L., domiciliată în Bucureşti, str. Luntreni în lucrarea cu nr. 2291/11-2/2003 la 29 august 2003 de către procurorul general având următorul conţinut „Urmare plângerii dvs., vă facem cunoscut că din examinarea dosarului nr. 894/P/2001 a rezultat că soluţia dispusă prin rezoluţia din 27 martie 2002 cu privire la notarii publici S.A.G. şi M.V. şi la numiţii P.M. şi B.D., este legală şi temeinică."
La data de 13 martie 2008, petiţionara B.L. a solicitat eliberarea unui exemplar al rezoluţiei nr. 894/P/2001 din 27 martie 2002 (fotocopia dresei de comunicare a rezoluţiei se află la dosarul curţii de apel cu nr. 2185/2/2008), iar la data de 27 martie 2008, petiţionara B.L., care nu a indicat nici un domiciliu, a formulat plângere împotriva rezoluţiei dispusă în dosarul nr. 894/P/2001, plângere datată 27 martie 2008 şi adresată prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, aceasta fiind înregistrată la parchet şi înaintată cu adresă Curţii de Apel Bucureşti, fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală sub nr. 2185/2/2008.
Petiţionara B.L., domiciliată în Bucureşti, str. Luntreni a formulat o plângere penală, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei procurorului prin care a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe P.M., B.D., M.V. şi S.G., pentru infracţiunile menţionate, datată 17 aprilie 2008 ce a fost înregistrată pe rolul secţiei a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 2413/2/2008 la 18 aprilie 2008.
La termenul de judecată de la 7 octombrie 2008, prima instanţă a dispus conexarea dosarului nr. 2413/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, la dosarul nr. 2185/2/2008, fiind îndeplinite prevederile art. 32 C. proc. pen.
Petiţionara B.L. a învederat că după data de 28 martie 2001 când s-a întors din străinătate nu a mai locuit la adresa din Bucureşti, str. Luntreni, deoarece imobilul era ocupat ilegal.
De asemenea, petiţionara a depus la dosarul primei instanţe fotocopia cărţii sale de identitate, respectiv CI. cu Seria RR nr. 398078 cu valabilitate de la 27 iunie 2006 la 08 octombrie 2016, indicându-se ca domiciliu, Municipiul Bucureşti, str. Luntreni.
De asemenea, a fost depusă la dosar, la fotocopia adresa I.G.P.F. Din care rezultă situaţia intrărilor şi ieşirilor din ţară a petiţionarei B.L., respectiv prin P.T.F. Giurgiu, intrare la data de 12 august 2002, ieşire la data de 29 septembrie 2002, intrare la data de 3 august 2003, ieşire la data de 18 septembrie 2003, intrare la data de 4 octombrie 2003.
Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a respins, ca tardivă plângerea formulată de petiţionara B.L. faţă de dispoziţiile legale incidente cu privire la termenul prevăzut de lege, stipulat expres de legiuitor în art. IX pct. 5 al Legii nr. 281/2003, în care petiţionara se putea adresa instanţei competente cu plângerea împotriva soluţiei date, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în raport cu data comunicării soluţiei procurorului general şi de datele în care aceasta a fost plecată în străinătate, precum şi de data la care a fost înregistrată plângerea la instanţa de judecată, cu depăşirea termenului legal.
Totodată, Înalta Curte în baza propriului examen asupra cauzei consideră că plângerea penală întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., adresată parchetului la data de 27 martie 2008 împotriva rezoluţiei procurorului de la 27 martie 2002 în dosarul nr. 894/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi care a fost trimisă instanţei competente, la care s-a dispus şi conexarea unei alte plângeri a aceleiaşi petiţionare, care s-a adresat la 18 aprilie 2008 aceleiaşi instanţe, este tardiv introdusă, faţă de data comunicării soluţiei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la adresa indicată constant de către petiţionară, respectiv Bucureşti, str. Luntreni şi anume la data de 29 august 2003, în raport cu termenul prevăzut expres de art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, respectiv de 1 ianuarie 2005.
Înalta Curte consideră că apărările petiţionarei referitoare la necunoaşterea soluţiei procurorului general faţă de împrejurarea că încă de la 28 martie 2001 nu a mai locuit în imobilul din Bucureşti, str. Luntreni, precum şi că a fost plecată în străinătate în perioada 2002 - 2003, aşa cum rezultă din încheierea din data de 7 octombrie 2008 şi adresa depusă la dosar, nu pot fi avute în vedere, întrucât exista obligaţia petiţionarei ca în situaţia în care nu mai locuia la adresa arătată să indice care este noua adresă.
Or, chiar în plângerea iniţială formulată de petiţionară şi adresată parchetului pe care se află rezoluţia olografă de 1 iunie 2001, petiţionara B.L. a indicat adresa mai sus precizată, evidenţiată, de altfel, în mod constant şi în celelalte plângeri, fiind susţinută şi prin fotocopia actului de identitate depus, respectiv CI. cu valabilitate de la 27 iunie 2006 la 08 octombrie 2016, aşa încât comunicarea soluţiei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin adresa nr. 2291/11-2/2003 la data de 29 august 2003, a fost efectuată în mod corect la adresa indicată.
De asemenea, împrejurarea că petiţionara a fost plecată în străinătate, aşa cum rezultă din adresa menţionată, existând mai multe date de intrare şi ieşire în intervalele indicate, nu susţine apărarea că aceasta nu ar fi cunoscut soluţia comunicată de procuror la data de 29 august 2003, deoarece petiţionara se afla în ţară, potrivit vizei de intrare încă de la 3 august 2003, ieşind din ţară la 18 septembrie 2003, pentru ca să reintre în ţară la 4 octombrie 2003, aşa încât aceasta putea să formuleze plângere, în raport cu termenul de un an statuat de art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, care a început să curgă de la 1 ianuarie 2004 şi a expirat la 1 ianuarie 2005, însă aceasta nu a formulat plângere împotriva soluţiei decât la data de 27 martie 2008, depăşind termenul prevăzut de lege.
Înalta Curte consideră că faţă de preeminenţa tardivităţii plângerii, nu poate examina criticile formulate de recurenta petiţionară cu privire la fondul cauzei.
În raport cu cele menţionate, sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară B.L. împotriva sentinţei penale nr. 292 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară B.L. împotriva sentinţei penale nr. 292 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1105/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1134/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
