ICCJ. Decizia nr. 1075/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1075/2009
Dosar nr. 2531/1/2009
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea de şedinţă din 6 martie 2009, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă pentru inculpatul T.M. aflat în curs de judecată în primă instanţă sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită, fals în declaraţii şi fals intelectual prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 25 raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. şi art. 289 alin. (1) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în cauza penală ce formează obiectul dosarului nr. 67/64/2009.
Instanţa, verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive în cauză, a constatat că inculpatul a fost arestat cu începere de la 29 decembrie 2008, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând bănuiala legitimă că acesta în calitate de ofiţer de poliţie judiciară cu gradul de subcomisar în cadrul Poliţiei Municipiului Braşov, Secţia 5 a comis fapte de corupţie şi fals (i-a pretins denunţătorului I.T.G. suma de 1.500 euro din care a şi încasat 1.000 euro, pentru a rezolva favorabil o cauză penală repartizată acestuia spre soluţionare iar în altă lucrare de serviciu a determinat partea vătămată să scrie declaraţii necorespunzătoare adevărului pentru a influenţa soluţia adoptată în speţă) învinuiri confirmate ulterior în totalitate prin trimiterea sa în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 26 raportat la art. 292 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen., aflate în prezent în faza cercetării judecătoreşti. Calitatea specială a subiectului activ al infracţiunilor sus-menţionate (ofiţer de poliţie judiciară) caracterul repetat faptelor comise, gravitatea acestora şi împrejurarea că inculpatul este arestat preventiv în cauza de circa 3 luni, interval de timp în raport de care s-a apreciat că subzistă şi la momentul actual pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate, au constituit temeiuri justificative suplimentare pentru a concluziona asupra caracterului rezonabil al arestării preventive în raport cu dispoziţiile art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O.
2. Recursul declarat în cauză de inculpatul T.M. cu solicitarea de a fi judecat în stare de libertate, prin revocarea arestării sale preventive în conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Punerea în libertate a inculpatului în cadrul verificărilor din oficiu asupra arestării sale preventive în cursul judecăţii efectuate de instanţă, potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., este posibilă sub condiţia că „temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate" [(alin. (2)] [în caz contrar instanţa trebuind să dispună prin încheiere motivată, potrivit alin. (3) al textului de lege amintit, menţinerea arestării preventive]. În acelaşi timp dispoziţiile art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O. obligă instanţa să examineze din oficiu în cadrul verificărilor amintite şi posibilitatea înlocuirii arestării preventive prin aplicarea altor măsuri mai blânde, neprivative de libertate (cauţiune, control judiciar) care să asigure prezenţa inculpaţilor la proces.
În circumstanţele cauzei (ofiţer de poliţie judiciară care este învinuit în executarea atribuţiilor de serviciu de comiterea infracţiunii grave de corupţie şi fals fiind arestat preventiv de cca. 3 luni, iar cauza se află în cursul cercetării judecătoreşti) încheierea primei instanţe prin care a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului potrivit art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., este legală şi temeinică iar reformarea sa în baza art. 160b alin. (2) C. proc. pen., potrivit solicitării inculpatului recurent, este nejustificată. Aceleaşi considerente anterior arătate, la momentul actual exclud posibilitatea înlocuirii preventive cu alte măsuri mai blânde neprivative de libertate potrivit art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O., în considerarea judecării cu celeritate a cauzei.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva încheierii din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 67/64/2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1063/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1102/2009. Penal → |
|---|
