ICCJ. Decizia nr. 1167/2009. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1167/2009
Dosar nr. 953/44/2007
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 254/ PI din 3 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului V.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) C. pen.
S-a constatat că partea vătămată P.I. şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi nu s-au constituit părţi civile.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara zilei de 29 decembrie 2006, inculpatul V.C. s-a aflat la o petrecere la barul M. din municipiul Galaţi, unde a consumat două pahare de vin.
În jurul orei 115 inculpatul, împreună cu martorul J.C., au hotărât să părăsească barul respectiv cu autoturismul marca V.G., ce aparţinea inculpatului.
La volanul autoturismului s-a aflat inculpatul, pe bancheta din stânga faţă s-a aşezat martorul J.C., iar pe bancheta din spate au luat loc martorul A.I. şi victima P.G.
În timp ce se deplasau pe stradă, la intersecţia străzilor B. şi T., care era luminată public şi cu vizibilitate foarte bună, inculpatul, având prioritate de trecere, conform semnului de circulaţie existent la locul respectiv şi, circulând cu viteza de 82 km/h, a fost surprins de apariţia unui autoturism de poliţie, marca D.L. cu numărul de înmatriculare X, condus de martorul G.C., care avea doar rampa luminoasă aprinsă şi fără mijloacele de avertizare sonore în funcţiune.
Deşi G.C. a încercat să evite autoturismul inculpatului prin frânare, impactul rutier s-a produs, în sensul că autoturismul poliţiei l-a lovit cu partea frontală faţă laterală stânga, la nivelul portierei şi a aripii laterale stânga spate.
În urma coliziunii, autoturismului condus de inculpat a fost deviat de la traiectorie în bordura din dreapta sensului de mers şi, în urma acestui impact, victima P.G. a fost proiectată în afara autoturismului şi s-a lovit de gardul de la colţul intersecţiei, suferind mai multe leziuni în urma cărora a decedat.
Autoturismul marca V.G., în cursul traiectoriei, a călcat victima la nivelul membrelor inferioare şi s-a oprit la o distanţă de 22,5 m de colţul intersecţiei.
Viteza de deplasare a autoturismului conclus de G.C. a fost de 58 km/h, iar în momentul impactului a fost de 36,6 km/h.
În urma recoltării probelor biologice s-a stabilit că la ora 330 inculpatul avea o alcoolemie de 0,75 g/l, iar la ora 430 avea o alcoolemie de 0,65g/l.
Din examinarea şi interpretarea probelor de la dosar, instanţa a apreciat că inculpatul nu este vinovat de producerea accidentului în urma căruia victima a decedat.
Este dovedit că inculpatul a circulat pe drumurile publice sub influenţa alcoolului şi chiar el a recunoscut că a consumat, înainte de accident, două pahare de vin, iar viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat era de 82 Km/h, deci peste limita legală, aspect relevat prin expertiza tehnică auto efectuată în cursul urmăririi penale de către expertul tehnic ing. D.D.(fila 140 dosar urmărire penală).
Însă, în condiţiile în care inculpatul avea prioritate de trecere, prin intersecţia în care s-a produs accidentul, între nerespectarea acestor norme şi decesul victimei nu este nici o legătură de cauzalitate.
În mod eronat însă se susţine prin actul de acuzare că doar inculpatul avea posibilitatea de evita accidentul, întrucât autoturismul D.L. condus de martorul G.C. a condus regulamentar, având sistemele de avertizare în funcţiune, iar inculpatul avea posibilitatea să-l observe în timp util pentru a evita coliziunea cu acesta.
Din actele de la dosar se reţine şi este de necontestat că martorul G.C. se afla în calitate de poliţist în exerciţiul funcţiunii, fiind încadrat la poliţia municipiului Galaţi, la volanul autoturismului marca D.L., în noaptea din data de 29 decembrie 2006 şi, având de îndeplinit o misiune, s-a deplasat pe strada Traian din municipiul Galaţi, având puse în funcţiune doar mijloacele luminoase de avertizare.
Circulând în aceste condiţii şi, deşi la intrarea în intersecţie cu str. B. exista indicatorul Oprire (Stop), conducătorul autoturismului D.L. trebuia să reducă viteza şi să circule cu atenţie sporită pentru evitarea producerii unor accidente de circulaţie, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, au regim de circulaţie prioritară numai autovehiculele aparţinând poliţiei, atunci când se deplasează în acţiuni de intervenţie sau misiuni care au caracter de urgenţă, însă pentru a avea prioritate de trecere, aceste autovehicule trebuie să aibă în funcţiune atât semnalele luminoase cât şi cele sonore.
În acest sens sunt şi prevederile art. 91 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care precizează că semnalele mijloacelor de avertizare luminoasă pot fi folosite şi fără a fi însoţite de cele sonore, situaţie în care autovehiculul respectiv nu are regim de circulaţie prioritară.
Cu privire la circumstanţele în care a avut loc accidentul în urma căruia victima a decedat, s-a constatat că prin actul de acuzare s-a reţinut, în mod nefondat, că martorul G.C. a intrat în intersecţie cu autoturismul D.L., având în funcţiune atât mijloacele de avertizare luminoase cât şi pe cel sonore.
Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât în cursul cercetării judecătoreşti, s-a reţinut că acest autovehicul a intrat în intersecţie doar cu mijloacele luminoase în funcţiune şi doar înainte de impact cu 1,78 secunde au fost puse în funcţiune şi mijloacele sonore, fiind emise trei semnale acustice.
Astfel, martorul J.C. a declarat că se afla în autoturismul condus de inculpat în momentul în care a avut loc accidentul de circulaţie şi nu a auzit nici un semnal sonor emis de un alt autovehicul în zona respectivă.
Martorul G.D. a declarat că, fiind taximetrist, era de serviciu în noaptea de 29/30 decembrie 2006 şi staţiona cu autoturismul în staţia de taximetre în apropierea intersecţiei dintre străzile Basarabiei şi Traian, fiind orientat cu faţa spre intersecţie şi a observat în oglinda retrovizoare momentul în care din spatele său a venit autoturismul poliţiei având doar rampa luminoasă aprinsă. El a mai arătat că a pornit camera foto a telefonului mobil şi a filmat maşina poliţiei din momentul în care trecut pe lângă el până în momentul în care a intrat în intersecţie, unde a avut loc impactul cu o altă maşină care a trecut prin intersecţie.
La dosar a fost depus CD-ul cu filmul înregistrat de martor, pe telefonul mobil, din vizualizarea căruia se poate observa că într-adevăr, autoturismul poliţiei nu avea mijloacele sonore puse în funcţiune înainte de impact.
În cursul cercetării judecătoreşti s-a efectuat o expertiză criminalistică a înregistrării video efectuată de martorul G.D., care a avut ca obiectiv să se stabilească dacă pe această înregistrare sunt surprinse şi secvenţe audio, respectiv semnale luminoase acustice ale autoturismului poliţiei implicat în accident, concluzionând că, înainte de impact, înregistrarea audio conţine trei semnale acustice caracteristice sistemelor de avertizare sonoră cu care sunt echipate autoturismele de poliţie. Din punct de vedere cronologic, cele trei semnale acustice au fost lansate la 1,788 sec., 0,744 sec., 0,497 sec., înaintea impactului dintre cele două autoturisme.
Rezultă aşadar, din cele arătate mai sus, că autoturismul poliţiei condus de martorul G.C. a intrat în intersecţie doar cu mijloacele luminoase în funcţiune şi că doar înainte de impact cu 1,8 sec. au fost puse în funcţiune şi cele sonore, însă prea târziu să mai fie auzite de inculpat şi să reacţioneze corespunzător.
Atât expertul D.D., în cursul urmăririi penale (fila 216 dosar urmărire penală), cât şi expertul D.G., în cursul cercetării judecătoreşti (fila 163), prin expertizele efectuate, au concluzionat că inculpatul, faţă de emiterea primului semnal acustic dat la 1,78 sec înainte de impact, chiar dacă ar fi circulat cu viteza de 50 km/h nu avea posibilitatea reală de a opri autoturismul.
Concluzionând asupra celor arătate mai sus, Curtea a apreciat că vinovat de producerea accidentului, care a avut ca şi consecinţă moartea victimei, este conducătorul autoturismului poliţiei, marca D.L., care a intrat în intersecţie fără să oprească, deşi nu avea prioritate de trecere conform indicatorului Stop existent la intrarea în intersecţie şi care, deşi era în misiune, nu avea în funcţiune atât mijloacele sonore cât şi cele rutiere, aşa cum prevăd normele de circulaţie pe drumurile publice, menţionate mai sus.
Prin urmare, nu se poate reţine vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată, astfel că, în baza art. 11 pct. 2, lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea acestuia.
Împotriva aceste sentinţe, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Prin motivele de recurs, Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei achitări, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. şi se apreciază că soluţia a fost dată cu săvârşirea unei erori grave de fapt, în contextul în care, probele administrate în cursul urmăririi penale au fost menţinute în cursul cercetării judecătoreşti, neexistând nici o revenire asupra declaraţiilor date de martorii audiaţi, iar raportul de expertiză tehnică auto, administrat la prima instanţă, nu modifică circumstanţele reale.
Din contextul probelor administrate, care nu au fost valorificate de instanţă prin prisma dispoziţiilor art. 64 C. proc. pen., rezultă, potrivit procesului verbal de cercetare la faţa locului, că la ora producerii accidentului, intersecţia străzilor B. şi T. era iluminată public, iar semafoarele funcţionau pe semnalul de culoarea galben intermitent. De asemenea, mai rezultă că vizibilitatea era bună, iar carosabilul era uscat (filele 4-6).
Fiind testat cu aparatul alcool test D. martorul G.C., a rezultat că acesta nu a consumat băuturi alcoolice (filele 35-39). Aceeaşi stare de fapt a rezultat şi prin buletinul de analiză toxicologică (fila 38).
După producerea evenimentului rutier, inculpatul V.C. a încercat să-l determine pe martorul B.C. să afirme că el a condus autoturismul marca V.G., însă acesta a refuzat (declaraţii martor filele 75-82).
O altă împrejurare la care instanţa nu face trimitere este aceea că, inculpatul l-a chemat la telefon pe martorul C.Ş.D., care a luat numerele de înmatriculare de la autoturismul condus de inculpat. Viteza de deplasare a autoturismului D.L., în momentul impactului, a fost de circa 36,6 km/h, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică auto, iar viteza autoturismului V.G. era de 82 km/h.
Se apreciază, aşa cum rezultă şi din actul de inculpare, că dinamica evenimentului rutier a constat în pătrunderea în intersecţia străzilor T. şi B. din municipiul Galaţi, a autoturismului V.G., condus de inculpat, cu o viteză de cel puţin 82 km/h, acesta aflându-se şi sub influenţa băuturilor alcoolice şi în aceste circumstanţe nu a acordat prioritate autoturismului D.L. pe care era inscripţionat „Poliţia", condus de martorul G.C., ce se deplasa în misiune cu mijloacele de avertizare specifice în funcţiune. Evitarea accidentului era posibilă doar daca inculpatul ar fi ţinut cont de semnalizarea specifică a autoturismului poliţiei care se deplasa la intervenţie şi i-ar fi acordat prioritate. Martorul G.C. a încercat evitarea accidentului prin frânare, dar impactul cu autoturismul inculpatului s-a produs la sfârşitul frânării. Precizăm că, viteza minimă era limitată la 50 km/h în oraşul în care s-a produs accidentul. De asemenea, susţinem că, montarea geamurilor ionizate la autoturismul V.G. a condus la micşorarea transparenţei şi posibilităţilor inculpatului şi a pasagerilor din autoturismul acestuia de a vedea în afara habitaclului, cu atât mai mult în condiţii de noapte.
În altă ordine de idei, în autoturismul condus de inculpat nu s-au folosit centurile de siguranţă de către ocupanţii locurilor din spate, centuri dotate cu retractoare care ar fi condus la evitarea proiectării ocupanţilor banchetei din spate în afara autoturismului, deci şi a victimei, situaţie care rezultă din raportul de expertiză şi din planşa foto ( filele 140-164, fila 165). La anexa 1 a raportului de expertiză s-a menţionat că, în momentul pătrunderii în intersecţie, inculpatul avea vizibilitatea spre stânga de cel puţin 50 m, pentru a observa autoturismul poliţiei (fila 165).
Din raportul de expertiză criminalistică cu nr. 84/29 martie 2007, întocmit de către expertul C.G. din cadrul Institutului Naţional de Expertize criminalistice rezultă că în ultimele 1,8 secunde, înainte de impactul dintre cele două autoturisme, înregistrarea audio conţine trei semnale acustice caracteristice sistemelor de avertizate sonoră cu care sunt echipate autoturismele de poliţie, iar din punct de vedere cronologic, cele trei semnale acustice au fost lansate la 1,788 secunde, 0,744 secunde şi 0,497 secunde, înaintea impactului dintre cele două autoturisme (filele 188-198).
Se susţine că, dacă inculpatul ar fi respectat dispoziţiile prevăzute de art. 55 şi art. 89 din OUG nr. 195/2002 şi art. 120 din HG pentru aprobarea regulamentului de aplicare a OUG nr. 1295/2002, trebuia să acorde prioritate de trecere autoturismului poliţiei, întrucât conform acestor prevederi legale, autoturismul poliţiei ce se deplasa cu luminile de avertizare aprinse şi cu semnalizarea sonoră în funcţiune, avea prioritate de trecere în raport cu ceilalţi participanţi la trafic.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectele invocate de Parchet, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Instanţa fondului, corect, a reţinut, pe baza ansamblului probator administrat în cauză, care a fost interpretat şi analizat pe larg, situaţia de fapt expusă anterior, care nu va mai fi reluată.
De asemenea, pe baza probelor administrate, s-a concluzionat corect că nu se poate reţine vinovăţia inculpatului V.C. în săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
După cum s-a menţionat, soluţia instanţei este în concordanţă cu probele administrate în cauză.
Astfel, martorii audiaţi în cauză au declarat constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, că nu au auzit sistemele de avertizare sonoră de la maşina condusă de martorul G.C.
Pe parcursul urmăririi penale:
- martorul G.D. a declarat că a văzut o dubiţă a poliţiei, având girofarul aprins şi rampa luminoasă aprinsă şi că „nu am auzit mijloacele sonore ale maşinii de poliţie";
- martorul C.L.M. a declarat că agenţii de poliţie, aflaţi în misiune, au intrat în intersecţie „cu lampa luminoasă în funcţiune";
- J.C. a arătat că nu a văzut şi nu a auzit nimic, deoarece era întors către partea din spate a maşinii;
- B.C. a arătat că nu a auzit nici o avertizare sonoră din partea autoturismului L., deşi în maşina sa era linişte.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti:
- martorul G.D. a reiterat că nu a auzit ca să fie deschise mijloacele sonore ale autoturismului poliţiei, deşi în maşina sa era linişte;
- martorul J.C. declară că nu a auzit nici un semnal acustic, în maşina sa nefiind pornit radioul;
- Boboc Cristian a arătat că nu a auzit nici o avertizare sonoră de la autoturismul L., deşi în maşină era linişte şi nu era circulaţie la acea oră.
Declaraţiile martorului G.C., conducătorul autoturismului L., implicat în accident, în sensul că la aproximativ 50 m de intersecţia str. T. cu str. B. a schimbat semnalul acustic timp de 2-3 secunde, deoarece, în faţa sa, pe acelaşi sens de mers, „un taximetrist staţionat a încercat să se pună în mişcare" sunt contrazise de martorul G.D.(taximetristul), precum şi de ceilalţi martori citaţi, cât şi de concluziile expertizelor tehnice auto efectuate în cauză.
Astfel, martorul G.D.(care de altfel a şi filmat cu ajutorul telefonului mobil accidentul), constant a declarat că în oglinda retrovizoare a observat că venea o maşină L. cu rampa luminoasă aprinsă, dar nu a auzit mijloacele sonore ale autoturismului. Martorul a arătat că „nu-mi amintesc dacă am semnalizat plecarea de pe loc .. în maşina mea era linişte, nu se vorbea în staţie .. puteam foarte bine auzi dacă maşina poliţiei avea pornită sirena".
Soluţia primei instanţe s-a bazat şi pe concluziile raportului de expertiză tehnică auto, întocmit de expertul tehnic D.G.(expertiză dispusă de instanţa fondului faţă de concluziile contradictorii ale expertizei întocmită în faza de urmărire penală), concluzii care nu au fost contestate de reprezentantul parchetului.
Astfel, expertul a constatat că accidentul putea fi evitat dacă şoferul care conducea autoturismul marca L.(martorul G.) ar fi respectat prevederile art. 62 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
De asemenea, s-a concluzionat că accidentul nu putea fi evitat de inculpat, nici dacă acesta ar fi circulat cu viteza de 50 km/h, întrucât timpul necesar pentru oprirea autoturismului la această viteză este de 3,02 sec., iar primul semnal acustic a fost lansat la 1,788 sec.
În raport de considerentele expuse în cele care vor urma, Înalta Curte apreciază criticile parchetului ca nefondate.
Potrivit reglementărilor legale, autovehiculele aparţinând Poliţiei au prioritate de trecere atunci când se deplasează în misiuni, sub condiţia ca acestea să aibă în funcţiune atât semnalele luminoase, cât şi cele sonore (art. 61 alin. (1) din OUG nr. 195/2002), aceeaşi condiţie fiind valabilă şi la intrarea într-o intersecţie simultan cu un vehicul cu regim de circulaţie prioritară, care ar trebui să acorde prioritate de trecere unui autoturism al poliţiei (art. 130 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002).
În situaţia în care autoturismul aparţinând Poliţiei, aflat în misiune, foloseşte doar semnale luminoase, fără a fi însoţite şi de cele sonore, acesta nu mai are regim de circulaţie prioritară (art. 91 lin.2 din Regulament).
Potrivit art. 62 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, la intrarea în intersecţiile unde indicatoarele obligă la acordarea de prioritate, conducătorii vehiculelor cu regim de circulaţie prioritară trebuie să reducă viteza şi să circule cu atenţie sporită pentru evitarea unor accidente de circulaţie, în caz contrar urmând să răspundă potrivit legii.
Ori, în cauză, după cum corect s-a reţinut, la intersecţia străzii T. cu str. B., pe sensul de mers al autovehiculului Poliţiei exista indicatorul Stop, iar semafoarele funcţionau pe „galben intermitent", fapt care îl obliga pe martorul G.C. să reducă viteza, să circule cu atenţie sporită, chiar în condiţiile în care ar fi avut regim de circulaţie prioritară (respectiv să fi avut, la maşină, în funcţiune şi semnalele sonore).
În raport de dispoziţiile legale citate, inculpatul trebuia să acorde prioritate de trecere doar dacă maşina poliţiei avea în funcţiune şi semnalele sonore, pe care oricum trebuia să le folosească din timp, astfel încât să poată fi percepute.
Pe baza probelor administrate nu s-a reţinut culpa inculpatului în producerea decesului victimei, întrucât nu există legătură de cauzalitate între producerea decesului victimei şi încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice de către inculpat, respectiv:
- consumul de alcool: inculpatul nu era în stare de ebrietate şi nu a pierdut controlul volanului;
- depăşirea limitei legală de viteză: s-a reţinut că inculpatul circula cu o viteză de 82 km/h, iar viteza legală pentru acel sector de drum era de 60 km/h însă, după cum s-a reţinut, accidentul nu putea fi evitat nici dacă inculpatul circula cu o viteză de 50 km/h;
- victima nu purta centura de siguranţă: victima era posesoare a permisului de conducere şi avea obligaţia să poarte centura de siguranţă, împrejurare care ar fi determinat rămânerea sa în habitaclu.
Parchetul a mai susţinut că montarea geamurilor ionizate la autoturismul condus de inculpat a condus la micşorarea transparenţei şi posibilităţilor inculpatului de a vedea în afara habitaclului.
Însă, geamurile ionizate existente la autoturismul condus de inculpat sunt omologate de R.A.R. şi se încadrează în normele legale, neavând consecinţă asupra posibilităţii observării altor vehicule sau pietonilor, după cum rezultă şi din expertizele efectuate în cauză.
În concluzie, decesul victimei nu s-a datorat culpei inculpatului, după cum s-a menţionat, ci datorită nerespectării dispoziţiilor legale care reglementează circulaţia pe drumurilor publice de către G.C.
Susţinerile Parchetului referitoare la acţiunile inculpatului ulterioare accidentului nu au relevanţă în cauză asupra vinovăţiei acestuia, putând fi eventual circumscrise unei atitudini umane normale (în condiţiile în care avusese loc un accident de circulaţie cu consecinţa decesului unei persoane) de apărare.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchet.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 254/PI din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul V.C.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2192/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1168/2009. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
