ICCJ. Decizia nr. 1158/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1158/2009
Dosar nr. 848/45/2008
Şedinţa publică din 30 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9 din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul O.M., împotriva ordonanţei din 7 iulie 2008 dată în dosarul nr. 141/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
A fost menţinută ordonanţa atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiţionarul să plătească statului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că, în mod corect, procurorul a apreciat prin ordonanţa dată că faptele pentru care magistraţii E.V., S.G. şi C.I., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi au fost cercetaţi sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 249, art. 264, art. 289, art. 263 şi art. 324 C. pen., fie nu există, fie le lipsesc unul sau unele din elementele constitutive ale infracţiunii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul O.M. care a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desfiinţarea rezoluţiei parchetului şi trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate.
Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionarul O.M. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin plângerea formulată la data de 27 martie 2008, adresată Consiliului Superior al Magistraturii şi înregistrată, la data de 10 aprilie 2008 sub nr. 141/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, petiţionarul O.M. a reclamat săvârşirea mai multor infracţiuni de către judecătorii, procurorii şi lucrătorii de poliţie care au instrumentat dosarul nr. 3922/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi în care sesizase faptul că, în noaptea de 26/27 aprilie 2004, pe un teren proprietatea sa, situat la aproximativ 300 m de satul Căuşeşti, comuna Scheia, ar fi fost agresat de mai mulţi tineri, aflaţi în stare de ebrietate şi a căror identitate nu a putut-o preciza.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în urma cercetărilor efectuate, prin ordonanţa cu nr. 141/P/2008 din 7 iulie 2008, a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., art. 38 raportat la art. 42 şi art. 45 alin. (1) şi (12) C. proc. pen.:
1. Neînceperea urmăririi penale faţă de E.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, sub aspectul infracţiunilor de:
- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP),
- favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.;
- fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.;
- omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzută de art. 263 C. pen.,
- instigare publică şi apologia infracţiunilor, prevăzută de art. 324 C. proc. pen.
2. Neînceperea urmăririi penale faţă de S.G., fost prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, sub aspectul infracţiunilor de:
- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.;
- instigare publică şi apologia infracţiunilor, prevăzută de art. 324 C. proc. pen.
3. Neînceperea urmăririi penale faţă de C.I., actualmente procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, fost prim procuror adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, sub aspectul infracţiunilor de:
- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP),
- favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.;
- instigare publică şi apologia infracţiunilor, prevăzută de art. 324 C. proc. pen.
4. Disjungerea cauzei în ceea ce îi priveşte pe agenţii de poliţie V.I. şi A.M., cercetaţi sub aspectul infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, şantaj prevăzută de art. 194 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen., reţinerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzută de art. 272 C. pen., instigare publică şi apologia infracţiunilor prevăzută de art. 324 C. pen. şi trimiterea dosarului spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.
5. Disjungerea cauzei în ceea ce îi priveşte pe judecătorii C.M., V.R., S.C., T.R.D., I.O., S.N., T.G., C.A. şi A.M., precum şi pe procurorii M.D., M.M., P.C., C.P. şi B.N., cercetaţi sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 2481 C. pen., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., instigare publică şi apologia infracţiunilor, prevăzută de art. 324 alin. (1) C. pen. şi trimiterea dosarului spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei ordonanţe petiţionarul O.M. a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată, prin ordonanţa nr. 755/II/2/2008 din 15 septembrie 2008.
Nemulţumit de soluţia de neurmărire penală dată în cauză de parchet, petiţionarul O.M. s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată competentă să judece cauza în primă instanţă, respectiv Curţii de Apel Iaşi, care a pronunţat hotărârea atacată în prezenta cauză.
Examinând actele premergătoare efectuate, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiţionarul O.M. este nefondată.
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de soluţiile de neurmărire penală dispuse de procuror, să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.
Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşa cum de altfel, a procedat şi petiţionarul prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de faţă.
Petiţionarul O.M. a reclamat săvârşirea mai multor infracţiuni de către procurorul E.V. (procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, la data comiterii prezumtivelor fapte, actualmente procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi), care la 11 decembrie 2007 a soluţionat cauza înregistrată sub nr. 3922/P/2006 la Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.
Astfel, petiţionarul O.M. a reclamat săvârşirea de către procuror a infracţiunilor de.
- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., constând în aceea că, a soluţionat cu întârziere cauza înregistrată sub nr. 3922/P/2006 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.
- fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, ar fi atestat necorespunzător adevărului, în rezoluţia dată la 11 decembrie 2007, că petiţionarul a ripostat la pătrunderea făptuitorilor pe terenul său şi la încercarea acestora de a distruge cabana, determinând acţiunea agresivă a făptuitorilor;
- omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzută de art. 263 C. pen., constând în aceea că, deşi la dosarul cauzei se aflau numeroase înscrisuri depuse de către petiţionar în care erau descrise faptele prevăzute de legea penală comise de către poliţiştii care au efectuat cercetarea în cauză, nu a sesizat organele competente;
- instigare publică şi apologia infracţiunilor, prevăzută de art. 324 C. proc. pen., constând în aceea că, prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, încălcând legea, nu a reuşit să-i tragă la răspundere penală pe cei vinovaţi.
Totodată, petiţionarul O.M. a sesizat săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., de către procurorul S.G., (prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, având gradul profesional de procuror de tribunal), constând în aceea că, în luna noiembrie 2006, prin faptul că prim procurorul avea program de audienţe doar o dată pe lună, iar procurorii din subordine doar o dată pe săptămână, se îngrădea accesul la justiţie al cetăţenilor, recunoscut de prevederile art. 21 din Constituţie.
Împotriva aceluiaşi procuror petiţionarul a formulat plângere şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare publică şi apologia infracţiunilor, prevăzută de art. 324 C. pen., constând în aceea că, prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, încălcând legea, nu a reuşit să-i tragă la răspundere penală pe cei vinovaţi.
De asemenea, petiţionarul O.M. a reclamat săvârşirea de către procurorul C.I. (prin procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi) a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., constând în aceea că, ar fi tergiversat soluţionarea plângerii sale ce a avut ca obiect lăsarea în nelucrare a cauzei înregistrate sub nr. 3922/P/2006 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi că astfel au fost favorizaţi făptuitorii, în cauză intervenind prescripţia răspunderii penale.
Totodată, împotriva aceluiaşi procuror, petiţionarul a formulat plângere şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare publică şi apologia infracţiunilor prev. de art. 324 C. pen., constând în aceea că, prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, încălcând legea, nu a reuşit să-i tragă la răspundere penală pe cei vinovaţi.
Înalta Curte constată că pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiţii.
Prima condiţie constă din existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b1). Intervenţia unui astfel de caz rezultând, fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că prin rezoluţia din 11 decembrie 2007, dată în dosarul nr. 3922/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, procurorul E.V. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii L.C., L.I., A.T.G., D.I., C.D., C.O., C.L. şi A.O. sub aspectul infracţiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., lăsarea fără ajutor prev. de art. 315 C. pen. şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., constatând că faptele reclamate nu există.
Totodată, prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii L.I., C.D., C.O., C.L., sub aspectul infracţiunilor de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., constatându-se că fapta nu a fost comisă de către aceştia şi neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii L.C., A.T.G., D.I. (toţi minori) sub aspectul infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 99 alin. (3) C. pen., constatându-se că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
- disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări faţă de numiţii T.V. şi S.R. sub aspectul infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
Procurorul E.V. a reţinut, în esenţă, că din probele administrate în cauză, rezultă că agresiunea la care a fost supusă persoana vătămată O.M., în noaptea de 26/27 iunie 2004, a fost săvârşită doar de către numiţii D.I., L.C. şi A.T.G., celelalte persoane individualizate mai sus, cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, neparticipând la comiterea faptei.
Din aceleaşi acte premergătoare, respectiv din adresa emisă la data de 2 iunie 2008 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, precum şi din xerocopia de pe fila din registrul de evidenţă privind lucrările repartizate, a rezultat că dosarul nr. 3922/P/2006 a fost repartizat procurorului E.V. la data de 17 octombrie 2007 şi că în perioada 6 noiembrie 2007- 7 decembrie 2007, procurorul s-a aflat în concediu de odihnă, cauza fiind soluţionată de acesta la data de 11 decembrie 2007.
În atare condiţii, raportat la data repartizării şi data soluţionării cauzei în litigiu, având în vedere şi volumul de muncă al procurorului, în mod corect, parchetul a reţinut că soluţionarea de către procurorul E.V. a dosarului nr. 3922/P/2006 s-a făcut, într-un termen rezonabil, respectându-se pe deplin prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României, ale art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevăd dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Întrucât procurorul E.V., în activitatea de soluţionare a dosarului nr. 3922/P/2006, nici intenţionat şi nici din culpă nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, soluţionând cauza într-un termen rezonabil şi nici nu a ajutat ori favorizat, în vederea zădărnicirii urmăririi penale şi evitării tragerii la răspundere penală a celor trei făptuitori, cu privire la care s-a constatat că, deşi au comis infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 99 alin. (3)C. pen., nu pot fi traşi la răspundere penală, datorită împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, Înalta Curte constată că soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de procurorul E.V. sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului prev. de art. 246 şi art. 264 C. pen. este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte comiterea de către acelaşi procuror a infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că ar fi atestat necorespunzător adevărului în rezoluţia dată la 11 decembrie 2007 că persoana vătămată O.M. a ripostat la pătrunderea făptuitorilor pe terenul său şi la încercarea acestora de a distruge cabana, determinând acţiunea agresivă a făptuitorilor, Înalta Curte constată că, şi sub acest, aspect susţinerile petiţionarului sunt neîntemeiate. Procurorul E.V. a reţinut în cauză o situaţie de fapt în deplină concordanţă cu probatoriile administrate, astfel că aceasta nu a săvârşit nici o acţiune sau inacţiune susceptibilă a constitui elementul material caracteristic laturii obiective a infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., fapta neexistând în materialitatea sa.
În ceea ce priveşte săvârşirea de către acelaşi procuror a infracţiunii de omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 C. pen., constând în aceea că, deşi la dosarul cauzei existau înscrisuri depuse de către persoana vătămată O.M., prin care aceasta sesiza săvârşirea mai multor infracţiuni de către poliţiştii care au instrumentat dosarul nr. 3922/P/2006, procurorul E. nu ar fi sesizat organele judiciare competente, Înalta Curte constată că, încă de la data de 11 octombrie 2007, deci înainte de repartizarea cauzei în discuţie procurorului E.V., aşa cum rezultă din rezoluţia nr. 1197/VIII/2006, înscrisul prin care O.M. sesiza săvârşirea unor infracţiuni de către poliţiştii în discuţie, fusese trimis Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, în vederea efectuării de cercetări, la dosar fiind reţinută o xerocopie.
În atare condiţii, magistratul reclamat nu a comis nici o inacţiune susceptibilă a constitui elementul material, caracteristic laturii obiective a infracţiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 C. pen.
Totodată, Înalta Curte constată că petiţionarul O.M., în plângerea formulată şi-a exprimat generic nemulţumirea cu privire la programul de audienţe al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, din luna noiembrie 2006, fără a preciza care a fost modalitatea concretă în care, prin acest orar de primire în audienţă a cetăţenilor, s-a adus atingere dreptului său de liber acces la justiţie.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, în luna noiembrie 2006, perioadă în care funcţia de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi era deţinută de procurorul S.G., cetăţenii au fost primiţi în audienţă la datele de 6, 13, 20, 21, 22 şi 27, împrejurare în care şi numitul O.M. s-a prezentat în audienţă la data de 21 noiembrie 2006 (fiind înregistrat sub nr. 3218 în condica de audienţe), oferindu-i-se astfel petiţionarului posibilitatea de a depune direct sesizări şi memorii.
Raportat la cele expuse, Înalta Curte reţine că prim procurorul S.G. şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu referitoare la organizarea primirii în audienţă a cetăţenilor, acesta nesăvârşind vreo acţiune susceptibilă a întruni elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen., reclamate de petiţionar.
În ceea ce priveşte nesoluţionarea de către primul procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, respectiv de procurorul C.I., în termenul prevăzut de art. 278 C. proc. pen., a plângerii formulate de petiţionarul O.M. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale dată în dosarul nr. 3922/P/2006, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), reclamate de petiţionar, deoarece încălcarea termenului prevăzut de lege nu s-a realizat nici intenţionat şi nici din culpă de către procuror, ci datorită unei imposibilităţi obiective determinată de volumul mare de lucrări ce i-au fost repartizate spre soluţionare.
Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc, că procurorii E.V., S.G. şi C.I. au acţionat în cadrul şi cu respectarea legii, nesăvârşind vreo faptă cu conotaţie penală, Înalta Curte constată că soluţia de netrimitere în judecată a acestora este corectă, neexistând temei pentru desfiinţarea acesteia.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţia adoptată în dosarul nr. 141/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, de neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori menţionaţi mai sus, nu poate conduce în nici un caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea formulată. Interpretarea şi evaluarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliţie, fie de procuror ori de instanţa de judecată este atributul organelor judiciare, iar împotriva unor soluţii ori hotărâri considerate ca nelegale şi netemeinice, atât dispoziţiile constituţionale cât şi cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare şi extraordinare, prevăzute de legislaţia în vigoare, fapt ce ar creia un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva reprezentanţilor parchetului ce au instrumentat cauze penale sau au formulat concluzii în instanţă ori împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunţat într-o cauză, reprezintă un drept constituţional al petiţionarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate.
Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecăţii şi înfăptuieşte justiţia în numele legii, fiind independent faţă de părţi, iar soluţiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le pronunţă pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
Pe de altă parte, întrucât soluţia de disjungere a cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de celelalte persoane reclamate de petiţionar, nu este supusă controlului jurisdicţional prevăzut în art. 2781 C. proc. pen., aspectele sesizate urmează a fi verificate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi respectiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, unităţi cărora, în mod corect, le-a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul O.M. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul O.M. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2185/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1161/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
