ICCJ. Decizia nr. 1194/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1194/2009
Dosar nr. 420/59/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 271 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins, ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul Brânduşe Ioan împotriva rezoluţiilor din 4 martie 2008 dată în Dosarul nr. 553/P/2007 şi din 10 aprilie 2008 dată in Dosarul nr. 349/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, rezoluţii ce au fost menţinute.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Petiţionarul B.I. a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei nr. 553/P/2007 din 4 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror pentru a se efectua cercetări faţă de intimaţi.
Prin rezoluţia menţionată s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de comisarul şef I.D. şi magistraţii procurori şi judecători T.V., H.O., S.I., Ş.I., A.M., D.T., T.A., B.A., D.G., Ţ.(fostă M.)A., U.D.A., I.D., A.D., M.D., I.L., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că petentul B.I. a formulat o plângere penală împotriva intimaţilor menţionaţi mai sus, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, deoarece aceştia au lucrat şi au soluţionat Dosarul nr. 206/1997 al Judecătoriei Ineu, respectiv în căile de atac, sau alte dosare care au avut legătură sau au făcut trimitere la acest dosar, deoarece prin îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu, i-au cauzat acestuia o vătămare a intereselor sale legale.
Procurorul în motivarea rezoluţiei sale a făcut o „radiografie" a Dosarelor nr. 206/1997 al Judecătoriei Ineu, 1416/1998 al Tribunalului Arad, 4244/P/1998 al Curţii de Apel Timişoara, 952/1997 al Tribunalului Arad, 1362/1997 al Tribunalului Arad, 1432/2006 al Judecătoriei Ineu, 6038/A/2006 al Tribunalului Arad, dosare în care s-a soluţionat fondul cauzei şi prin care inculpatul B.I. a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, dosare prin care s-au soluţionat cererile legate de măsura arestării preventive a numitului B.l., dar şi cereri de revizuire formulate de acesta.
Procurorul a concluzionat că din examinarea dosarelor menţionate şi invocate de petent, nu a rezultat comiterea vreunei fapte penale de către ofiţerul şi magistraţii care au efectuat acte de jurisdicţie în cauzele menţionate, aceştia depunând diligentele necesare şi exercitându-şi corespunzător, legal şi deontologic atribuţiile de serviciu.
S-a mai arătat că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie nu pot răspunde penal pentru soluţiile pe care le pronunţă, deoarece hotărârile judecătoreşti nu pot fi criticate decât prin căile legale de atac, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăşi o infracţiune.
Procurorul a analizat plângerea petentului şi prin prisma dispoziţiilor legate de prescripţia răspunderii penale, a ajuns şi la concluzia că termenul de prescripţie a faptelor reclamate de petent pentru intervalul 1997 - 2002, a fost împlinit la data de 27 septembrie 2007, când a fost depusă plângerea de către petent, fiind aplicabile disp. art. 10 lit. a) şi g) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul Brânduşe Ioan, care a fost respinsă prin ordonanţa din 10 aprilie 2008 dată în Dosarul nr. 349/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că în speţa de faţă s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, iar pe de altă parte magistraţii care au soluţionat cauzele în care a fost implicat şi petiţionarul, şi-au exercitat atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale, astfel că nu li se poate imputa nici un fel de vinovăţie.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus infirmarea rezoluţiei în privinţa magistratului judecător L.I. de la Tribunalul Arad, cu grad de Curte de Apel, cu privire la care competenţa de soluţionare a cauzei îi revenea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde s-a şi declinat competenţa de soluţionare a cauzei.
Examinând plângerea petentului B.I. împotriva rezoluţiei şi a ordonanţei arătate mai sus, instanţa a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Din analiza lucrărilor din Dosarul nr. 553/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, rezultă că a intervenit prescripţia răspunderii penale faţă de intimaţii în cauză, faptele reclamate datând din perioada 1997-2002, astfel că sunt incidente disp. art. 10 lit. g C. proc. pen.
În aceste condiţii, fiind prioritară incidenţa excepţiei prescripţiei răspunderii penale, în cauza de faţă nu se va mai analiza fondul cauzei, în sensul că nu vor fi analizate faptele magistraţilor judecători şi procurori, care au instrumentat cauze penale unde figura numitul B.I., respectiv faptele ofiţerului de cercetare penală care a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale cu privire la acelaşi petent.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul B.I., solicitând casarea acesteia, admiterea plângerii sale şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Recursul este nefondat.
Petiţionarul a formulat plângere penală împotriva intimaţilor solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că prin instrumentarea şi soluţionarea Dosarului nr. 206/2007 al Judecătoriei Ineu, a căilor de atac declarate, precum şi a altor dosare ce au avut legătură cu acesta, intimaţii i-au îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, cauzându-i o vătămare intereselor sale legale.
Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen. organul de organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 dispune prin rezoluţie, începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui de la lit. b)1.
În cauză, sunt incidente disp. art. 10 lit. g) C. proc. pen., privind prescripţia răspunderii penale, aşa cum corect s-a reţinut, faptele reclamate datând din perioada 1997-2002, astfel că nu se poate dispune începerea urmăririi penale faţă de intimaţi, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică.
În consecinţă, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat recursul declarat de petiţionar şi îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 271/PI din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1189/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1214/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
