ICCJ. Decizia nr. 1183/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1183/2009
Dosar nr. 13/35/2009
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6/ PI din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul S.N., împotriva rezoluţiei nr. 139/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care a menţinut-o.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
S-a reţinut că, la data de 17 iunie 2008, petiţionarul S.N. a formulat o plângere penală împotriva notarului public G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi a lui C.I. şi C.L.A. pentru săvârşirea instigării la infracţiunea arătată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În esenţă, persoana vătămată a susţinut în plângerea penală că notarul public a încheiat abuziv contractul de vânzare-cumpărare a unui imobil nr. 2372 din 11 octombrie 2007, la rugămintea cumpărătorilor C., încălcând dispoziţiile legilor nr. 36/1995, nr. 17/2000 şi nr. 7/1996.
Prin rezoluţia nr. 139/P/2008 din 15 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori pentru faptele sesizate, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În motivarea rezoluţiei, procurorul a reţinut că la data de 4 octombrie 2007, numita S.A.V. l-a mandatat, prin procura specială autentificată nr. 3541/2007 de către B.N.P. P.I. şi A., pe numitul C.M.V., care să îndeplinească acte de administrare, conservare şi dispoziţie ale imobilului situat în localitatea Seini, judeţul Maramureş. La aceeaşi dată, de 4 octombrie 2007, numita S.A.V. a semnat un testament autentificat sub nr. 3540/2007 de către acelaşi B.N.P. P., prin care l-a instituit ca legatar universal pe soţul ei S.N. şi, în subsidiar, pe numitul C.M.V. De asemenea, la aceeaşi dată, numitul S.N. a semnat un testament autentificat sub nr. 3539/2007 de către acelaşi B.N.P. P., prin care a instituit-o ca legatar universal pe soţia sa S.A.V. şi în subsidiar, pe numitul C.M.V.
La data de 11 octombrie 2007, numita S.A. a încheiat, în calitate de vânzătoare, un contract de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P. G.C. sub nr. 2372/2007, prin care a vândut cumpărătorilor C.I. şi L. cota de ¾ din imobilul situat în localitatea Seini, judeţul Maramureş, pentru preţul de 60.000 RON. Din contractul de vânzare-cumpărare reiese că preţul a fost plătit integral la data semnării şi autentificării. De asemenea, din încheierea de autentificare rezultă că vânzătoarea nu a putut semna contractul din cauza bolii, aplicându-i-se amprenta digitală.
La data de 19 octombrie 2007, numiţii S.N. şi S.A.V. au încheiat un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere în calitate de vânzători cu numiţii C.M.V. şi M. pentru acelaşi imobil situat în str. Crişan, judeţul Maramureş, C.F. nr. 5194 Seini, contract care a fost autentificat sub nr. 3853 din 19 octombrie 2007 de către B.N.P. P. Din încheierea de autentificare rezultă că acest contract a fost încheiat la domiciliul vânzătorilor S. deoarece, aceştia, din cauza stării de sănătate, nu s-au putut prezenta la sediul biroului, însă atât S.A. cât şi S.N. au semnat contractul.
La data de 29 octombrie 2007, numita S.A.V. a decedat, iar la data de 6 noiembrie 2007 s-a emis certificatul de moştenitor nr. 164/2007 de către B.N.P. P., trecându-se în masa succesorală şi cota de ¾ părţi din imobilul situat în localitatea Seini, judeţul Maramureş, moştenitor fiind S.N. ca soţ şi legatar universal.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că petentul S.N. a fost de faţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi că vânzătoarea S.A. avea discernământul nealterat şi chiar dacă se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a confirmat că are cunoştinţă despre actul încheiat şi clauzele contractului.
În aceeaşi zi, S.N. a încheiat un testament autentificat sub nr. 2373 din 11 octombrie 2007 prin care o desemna ca legatară pe S.A. şi, în subsidiar, ca legatară universală, pe C.L.A.
Plângerea petentului împotriva măsurii dispuse de procuror a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia din 5 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, sub nr. 593/II/2/2008.
La rândul său, instanţa de fond a constatat că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că făptuitorii G.C., C.I. şi C.L.A. se fac vinovaţi de faptele imputate de persoana vătămată, astfel că a respins plângerea formulată de aceasta şi a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale ca legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul S.N., fără a arăta motivele de casare.
Verificând hotărârea atacată, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
Instanţa de fond a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod întemeiat că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că notarul public G.C. şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu ori că şi le-ar fi îndeplinit, cu ştiinţă, în mod defectuos, pentru a prejudicia interesele legitime ale persoanei vătămate.
Petentul a fost de faţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar S.A. avea discernământul faptelor sale la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Referitor la celelalte critici aduse de către petent, s-a reţinut că nu este nevoie de o cerere scrisă pentru deplasarea notarului la domiciliul solicitantului, iar asistarea persoanelor vârstnice la încheierea unui act juridic este necesară numai în situaţia în care se produce în scopul întreţinerii sau îngrijirii acestora, în speţă, bunul înstrăinat fiind dobândit de către vânzătoare cu titlu de moştenire, prezenţa soţului neavând relevanţă în cauză.
Nici dispoziţiile prevăzute în art. 68 din Legea nr. 36/1995 nu au fost încălcate, odată ce acestea se referă la procedura succesorală.
De asemenea, faţă de prevederile art. 59 din Legea nr. 36/1995 potrivit cărora „când notarul public are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăţilor mintale ale vreuneia dintre părţi, procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atestă în scris că partea poate să-şi exprime în mod valabil consimţământul în momentul încheierii actului", solicitarea avizului medicului nu era obligatorie, ci facultativă, în funcţie de cele constatate de către notar.
Referitor la împrejurarea invocată în plângere că preţul nu ar fi serios şi că banii nu s-au dat în prezenţa notarului, s-a constatat că preţul a fost comunicat de către părţi, care au susţinut că plata s-a făcut în aceeaşi zi, iar notarul nu a făcut altceva decât să verifice valoarea imobilului pentru a se încadra în limitele valorice stabilite în expertiza întocmită la nivelul C.N.P. Cluj, pentru judeţul Maramureş.
Nici faptul că Biroul de cadastru Baia Mare nu a suspendat pe termen de 5 zile lucrătoare situaţia din C.F. potrivit Legii nr. 7/1996 nu este imputabilă notarului public G.C.
În ceea ce îi priveşte pe făptuitorii C.I. şi C.L.A., aceştia au apelat la serviciile notarului public pentru a materializa înţelegerea făcută cu petentul şi soţia acestuia, scopul lor fiind legitim, iar conduita corectă.
În cauză neexistând temeiuri de casare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petiţionarului, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.N. împotriva sentinţei penale nr. 6/ PI din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1174/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1209/2009. Penal → |
|---|
