ICCJ. Decizia nr. 1314/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1314/2009

Dosar nr. 1041/42/2007

Şedinţa publică din 9 aprilie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău întocmit, la data de 20 ianuarie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor T.E. pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, art. 290 şi 291 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

M.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată, cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.

Într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Buzău, prin sentinţa penală nr. 24 din 31 ianuarie 2004, a condamnat inculpaţii la pedepse principale rezultante de câte 12 ani închisoare menţinute de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 213 din 18 mai 2005, care a soluţionat apelurile parchetului şi inculpaţilor.

Ambele hotărâri au fost casate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6636 din 24 noiembrie 2005, cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Buzău în vederea efectuării unei cercetări judecătoreşti complete în raport de care să se stabilească existenţa sau inexistenţa vinovăţiei inculpaţilor.

Instanţa de recurs a reţinut că probele strânse la urmărirea penală nu au fost verificate în concret, apreciind că se impune efectuarea unei noi expertize contabile întrucât cea existentă la dosar prin obiectivele neconcludente fixate nu au lămurit cauza sub toate aspectele esenţiale, ce vizează existenţa sau inexistenţa infracţiunii de înşelăciune pretins săvârşită prin emiterea filelor C.E.C.

S-a mai stabilit prin Decizia de casare că se impune ascultarea martorilor B.F., R.N., Ş.C.I., H.F. şi C.D.

Urmare reluării judecăţii, Tribunalul Buzău, prin sentinţa penală nr. 67 din 27 martie 2007, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de T.E. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi din infracţiunile prevăzute de art. 290, 291 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., celei săvârşite de M.C.S. din art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor:

1) T.E., la pedepsele de:

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşită în dauna părţii civile SC L. SRL;

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) săvârşită în dauna SC S.S. SRL Tg. Jiu;

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (2) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994.

- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă executată de la 26 noiembrie 2003, la 19 mai 2006.

2) M.C.S., la pedepsele de:

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşită în dauna părţii civile SC L.R. SRL Bucureşti;

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., săvârşită în dauna SC S.S. SRL Tg. Jiu;

- 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă executată de la 18 februarie 2004 la 30 ianuarie 2006.

Inculpata T.E. a fost obligată să readucă în patrimoniul SC D.S. Buzău suma de 5.900.000 ROL ridicată din casieria societăţii, menţinându-se sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor sale prin ordonanţa I.P.J. Buzău din 28 februarie 2003 cu nr. 5235/2003.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, în rejudecare, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin actul adiţional nr. 414 din 20 martie 2001, inculpata T.E. a devenit asociat unic al SC C.I. SRL Braşov, a dobândit şi calitatea de administrator, sediul societăţii fiind mutat din Braşov în Buzău.

La data de 15 ianuarie 2002, I.A., mama inculpatei, a devenit asociat unic al SC D.S. SRL Buzău, administrator al acestei societăţi, fiind numită inculpata.

Între SC C.I. SRL Braşov şi SC L.R., s-a încheiat la data de 22 ianuarie 2003 contractul nr. 159 prin care SC L. livra firmei reprezentată de inculpată produse petroliere.

Conform clauzelor stipulate, plata trebuia să se facă la 7 zile după livrarea produselor, fiind garantată cu fila C.E.C.

Încheierea contractului, în termenii stabiliţi a fost intermediată de inculpatul M.C.S., căreia inculpata îi dădea un comision.

Pentru garantarea plăţii, directorul SC L.R. SRL, martorul M.V., a solicitat inculpatei T.E. emiterea unei file C.E.C., împrejurare în care aceasta a semnat în alb fila C.E.C. seria BC 302 nr. 00090526, asupra trasului R.B., sucursala Buzău.

Produsele petroliere au fost livrate de furnizor, în baza comenzilor efectuate de inculpatul M.C.S., care prelua facturile ce însoţeau marfa şi în anumite împrejurări preda instrumente de plată către SC L.R. SRL.

Până la data de 14 martie 2003, s-au efectuat mai multe livrări către SC C., contravaloarea mărfurilor a fost achitată.

Pe parcursul executării acestui contract, inculpata a solicitat societăţii furnizoare să facă o schimbare a acestui act, în sensul ca societatea cumpărătoare să fie schimbată din SC C. SRL în sc d.s. srl.

Reprezentantul SC L.R. SRL a fost de acord, a întocmit un act adiţional în acest sens, act care nu a fost semnat şi de inculpată deşi aceasta a preluat produsele petroliere în numele SC D.S. SRL.

Întrucât începând cu 14 martie 2003, SC D.S. deşi a primit produse petroliere nu a achitat contravaloarea acestora, furnizorul SC L.R. SRL, a completat şi la 18 aprilie 2003 introdus la plată fila C.E.C. lăsată drept garanţie de SC C.I. SRL, filă refuzată la plată cu menţiunea „client în interdicţie bancară" de a emite cec-uri în perioada 4 aprilie 2003 – 23 aprilie 2004.

Prejudiciul cauzat SC L.R. SRL în sumă de 5.998.789.319 lei ROL nu a fost acoperit, iar la data de 7 mai 2003 s-a formulat plângere penală, consemnându-se că inculpatul M.C. a acţionat ca mandatar al societăţilor inculpatei.

Reţine instanţa de fond că activitatea de inducere în eroare a societăţii furnizoare desfăşurată de inculpata T.E. este evidentă prin acţiunea de schimbare a unui element esenţial al contractului nr. 159 din 22 ianuarie 2003, respectiv cumpărătorul, acesta devenind SC D.S. SRL, societate aflată în interdicţie bancară începând cu 5 august 2002 până la 26 noiembrie 2003.

La această activitate infracţională, participaţia inculpatului M.C.S. s-a reţinut sub forma complicităţii, acesta fiind cel care a preluat de la rafinării produsele petroliere, se ocupa de organizarea transportului şi încasa preţul în schimbul unui comision calculat la 100 lei/litru de produs.

O altă infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor este cea de înşelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., inculpata T.E. în calitate de autor şi M.C. în calitate de complice în dauna părţii civile SC S.S. SRL Tg. Jiu administrată de P.A.A.

Astfel, la data de 4 aprilie 2003, între cele două societăţi, s-a încheiat un contract, SC D.S. SRL a încasat în avans suma de 437.001.317 ROL fără însă să se achite de obligaţia de a livra produse petroliere în echivalentul acestei sume.

După aproximativ 2 zile s-a expediat către cumpărătoare o cisternă de motorină, plata făcându-se prin compensare, debitul datorat cumpărătoarei fiind suma anterior precizată.

S-au apreciat întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu motivarea că inculpaţii au indus în eroare societatea contractantă cu privire la plata preţului, element esenţial al contractului eroarea fiind determinată pentru partea prejudiciată la momentul încheierii acestuia.

La data de 30 septembrie 2003, la SC D.S. SRL Buzău s-a efectuat un control de inspectori din cadrul D.F.P. – D.C.F., ocazie cu care s-au constatat nereguli privind deducerea TVA-ului.

Astfel, s-a constatat că nu există documente justificative pentru deducerile de T.V.A., aşa încât prin nota întocmită la finalul controlului şi expertiza efectuată de expert A.I. s-a stabilit că obligaţiile fiscale ale societăţii către bugetul de stat însumează 9.819.557.930 ROL din care 8.071.895.541 ROL T.V.A. şi 375.719.176 ROL impozit pe profit.

În drept fapta inculpatei care a încălcat obligaţia legală de a întocmi şi înregistra corect în evidenţa contabilă a societăţii, documentele ce justificau dreptul de a deduce TVA-ul, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 reţinându-se la săvârşirea acestei infracţiuni şi participaţia inculpatului M.C.S. sub forma complicităţii.

Acelaşi control a stabilit că inculpata T.E. a ridicat din casieria societăţii în perioada februarie – mai 2003 suma de 5.900.000.000 lei ROL cu titlu de avans dividende folosită în scopuri personale, faptă apreciată ca îndeplinind elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în forma prevăzută de art. 215¹ alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În sarcina inculpatei s-a mai reţinut şi săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că au fost întocmite facturile fiscale nr. 1229941 din 14 februarie 2003 şi nr. 1229935 din 12 februarie 2003, în care au fost menţionate ca mijloace de transport, autocisterne, în mod nereal, corespondenţa cu I.P.J. Prahova confirmând că în realitate erau autoturisme DACIA proprietatea unor persoane fizice.

Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apel invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.

Inculpata T.E., a solicitat desfiinţarea sentinţei şi achitarea pentru infracţiunile reţinute greşit în sarcina sa, invocând drept temei juridic, dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul M.C.S., a solicitat achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa printr-o greşită interpretare a probelor, care în opinia sa nu fac dovada că este autorul acestor fapte. Ca temei juridic se invocă dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Instanţa de apel, la cererea inculpaţilor şi faţă de caracterul devolutiv al căii de atac a dispus completarea expertizei efectuată la instanţa de fond de expert B.D., făcând demersurile procedurale în vederea audierii martorilor R.N., B.D.F., indicaţi în Decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Urmare propriului examen asupra probelor Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 84 din 27 mai 2008, a admis apelurile inculpaţilor, a descontopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În favoarea inculpaţilor au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reducându-se pedepsele astfel:

Pentru inculpata T.E.:

- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., parte civilă SC L.R. SRL;

- 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu art. 74 şi 76 C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 74 şi 76 C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu art. 74 şi 76 C. pen.;

- 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu art. 74 şi 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata T.E. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Pentru inculpatul M.C.S.:

- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi 76 C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu art. 74 şi 76 C. pen., parte civilă SC S. SRL Tg. Jiu;

- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu art. 74 şi 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Pedepsele accesorii aplicate conform art. 71 C. pen., au fost limitate la dispoziţiile art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.

Prin aceeaşi hotărâre au fost reduse despăgubirile civile la care a fost obligată inculpata T.E. către SC D.S. SRL Buzău de la 5.900.000.000 lei la suma de 3.943.740.000 lei ROL, conform expertizei întocmite de expert B.D., şi cele la care au fost obligaţi în solidar inculpaţii către D.G.F.P. Buzău de la 9.819.557.930 lei ROL la 1.315.285.609 lei ROL compus din:

- 375.719.176 lei ROL – TVA impozit pe profit;

- 285.667.212 lei ROL TVA pentru vânzări efectuate sub preţul de achiziţie;

- 76.168.715 lei ROL TVA dedus nelegal prin înregistrarea facturii SC M. SRL;

- 550.704.270 lei ROL – TVA dedus nelegal prin înregistrarea facturii nereale SC M. SRL;

- 29.025.326 lei ROL – TVA dedus nelegal prin înregistrarea facturii nr. 8476 din 5 iulie 2002.

În opinia instanţei de prim control judiciar, probele administrate în cele 2 faze procesuale interpretate coroborat de prima instanţă au condus la stabilirea unei situaţii de fapt complete, din care rezultă atât existenţa faptelor cărora li s-a dat o încadrare juridică corectă, cât şi vinovăţia inculpaţilor.

Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat recurs, invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii prin prisma motivelor de casare dezvoltate în scris şi susţinute oral de avocaţii aleşi, aşa cum au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Trecând la soluţionarea recursurilor, în raport de motivele invocate, Înalta Curte le constată fondate în considerarea următoarelor critici.

Materialul probator strâns la urmărirea penală cum şi cel administrat în cursul cercetării judecătoreşti în cele două cicluri procesuale este incomplet şi nu permite adoptarea unei soluţii cu privire la existenţa sau inexistenţa infracţiunilor, vinovăţiei şi răspunderii penale a inculpaţilor aşa cum s-a reţinut în cauză.

Principala îndrumare dată de instanţa supremă prin Decizia de casare nr. 6636 din 24 octombrie 2005 şi nerespectată de instanţa de fond viza efectuarea unei noi expertize contabile, mijloc de probă care urma să stabilească printre altele, un element esenţial în raport de care se putea aprecia dacă activitatea inculpatei T.E., a fost sub raport subiectiv, una de inducere în eroare a SC L.R. SRL, la momentul în care a solicitat pe parcursul executării contractului nr. 159/ LxR din 22 ianuarie 2003, schimbarea cumpărătorului produselor petroliere.

În acest sens, unul din obiectivele fixate era stabilirea dinamicii relaţiilor comerciale avute de firmele administrate de inculpată cu alţi clienţi şi a sumelor ce trebuiau încasate de aceste societăţi la data când a avut loc ultima livrare de produse petroliere către SC D.S. SRL.

Noua expertiza contabilă efectuată în rejudecare s-a mărginit la a constata că până la data de 31 iulie 2003 când este întocmită balanţa de verificare sintetică, clienţii neîncasaţi sunt în sumă de 369.880 lei (SC M.M.O. SRL şi SC F.O. SRL Sinaia) la firmele administrate de inculpata T.E. nefiind organizată evidenţa contabilă analitică pe fiecare client, conform prevederilor legale, deşi în procesul-verbal din 30 septembrie2003 se consemnează existenţa altor clienţi.

Precizează expertul că numai după refacerea evidenţei contabile analitice de către administratorul celor două firme se poate stabili valoarea sumelor pe care le aveau de încasat.

În baza acestor concluzii formulate eliptic de expert deoarece nu se raportează la situaţia financiară reală a societăţilor reprezentate de inculpată, niciuna din instanţe nu a putut stabili cert dacă prin schimbarea unui element esenţial al contractului nr. 159/ LxR din 22 ianuarie 2003, respectiv societatea cumpărătoare, inculpata a intenţionat să inducă în eroare furnizorul produselor petroliere cu scopul de a menţine contractul, decizie păgubitoare sub aspect patrimonial pentru acesta din urmă.

Unicul argument al instanţei de apel, în sensul că schimbarea cumpărătorului în SC D.S. SRL, aflată în interdicţie bancară, dovedeşte cert existenţa infracţiunii de înşelăciune sub raportul laturii subiective, nu este convingător, câtă vreme după 14 martie 2003 data ultimei livrări şi până la 11 aprilie 2003, anterior introducerii filei C.E.C. la plată, a fost achitată suma de 438.230 lei din debitul total ce însuma 988.101 lei.

De remarcat că, în conţinutul contractului 159/ LxR din 22 ianuarie 2003, capitolul 5 pct. 3 s-a consemnat „plata se va efectua în avans sau la termenul stabilit, garantată de fila C.E.C.", clauză nemodificată la data 20 ianuarie 2003, când se întocmeşte actul intitulat „addendum", nesemnat de inculpată în calitate de cumpărător, prin care furnizorul accepta schimbarea cumpărătorului, fără să solicite o altă filă C.E.C., ca garanţie a plăţii contractului, în care părţile cu obligaţii reciproce erau altele.

Privitor la această faptă, reţinută în sarcina inculpatei T.E. ca îndeplinind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmare aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., faţă de încadrarea juridică stabilită prin rechizitor, în apel, cale devolutivă de atac sub toate aspectele de fapt şi de drept, s-a formulat un motiv expres solicitându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, critică pe care instanţa de prim control judiciar a omis să o examineze, nepronunţându-se asupra sa.

Cum aceste motive temeinice au fost invocate în recurs şi se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., se impune casarea deciziei instanţei de apel, cu trimitere spre rejudecare, în vederea efectuării unei cercetări judecătoreşti complete, în raport de care să se stabilească în afara oricărui dubiu, vinovăţia inculpatei, componentă esenţială a laturii subiective, în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnată de prima instanţă.

Analizarea motivelor de recurs, dezvoltate la punctele III şi IV din memoriu devine inutilă, faţă de prevalenţa celor care impune soluţia casării cu trimitere spre rejudecare.

Având în vedere că în sarcina inculpatului M.C.S. s-a reţinut săvârşirea sub forma complicităţii a două infracţiuni continuate de înşelăciune în formă calificată, comise de inculpata T.E. în calitate de autor, va fi admis şi recursul acestuia fiind esenţial să rezolve unitar situaţia juridică a inculpaţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa Decizia instanţei de apel cu trimitere spre rejudecarea apelurilor inculpaţilor, menţinându-se actele îndeplinite până la data de 12 mai 2008.

Cu ocazia reluării judecăţii, vor fi analizate şi celelalte motive invocate de recurenţii inculpaţi, care nu au mai fost examinate faţă de prioritatea celor deja expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de recurenţii inculpaţi T.E. şi M.C.S. împotriva deciziei penale nr. 84 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze de familie şi cu minori.

Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor inculpaţilor la instanţa de apel, Curtea de Apel Ploieşti.

Menţine actele îndeplinite până la 12 mai 2008.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 50 lei, pentru apărarea recurenţilor inculpaţi, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1219/2009. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1335/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1174/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1183/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1209/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 1219/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1335/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 1343/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 143/2009. Penal. Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 221/2009. Penal