ICCJ. Decizia nr. 1219/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1219/2009
Dosar nr. 22/33/2009
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 22/33 din 08 ianuarie 2009 petentul P.T. domiciliat în Baia Mare, a contestat în baza art. 2781 C. proc. pen., rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dată în dosarul nr. 263/P/2008 în 02 decembrie 2008.
În motivarea plângerii petentul a criticat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, dată faţă de un magistrat decedat în prezent, susţinând că prin rezoluţia atacată i se ţine o prelegere de drept necerută de către petent.
În finalul plângerii petentul a solicitat judecarea cauzei fără prezenţa sa.
Examinând rezoluţia atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea a constatat următoarele:
Prin rezoluţia menţionată s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în cauza privind pe judecătoarea A.Z., decedată în urma unui accident de circulaţie, la data de 21 aprilie 2003, fost magistrat la Judecătoria Baia Mare, pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Prin plângerea petentului adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrată la data de 17 iulie 2008, petentul a arătat că fostul magistrat se face vinovat de comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, deoarece prin sentinţa civilă nr. 2924 din 02 mai 2001 prin care s-a dispus notarea unor construcţii în cartea funciară, intabularea dreptului de proprietate şi a dreptului de superficie asupra terenului pe durata existenţei construcţiei, conform unei schiţe de dezmembrare întocmită de către un expert, cu toate că acele construcţii nu aveau autorizaţie de construcţie, în mod just procurorul a constatat că fapta magistratului nu constituie infracţiune, deoarece activitatea de judecată poate fi cenzurată doar pe calea exercitării căilor legale de atac.
În mod legal s-a constatat incidenţa cazului de neîncepere a urmăririi penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care are prioritate faţă de cazul prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., constând în decesul făptuitorului.
Prin sentinţa penală nr. 11 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 2781 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petentului P.T. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 263/P/2008, menţinând rezoluţia atacată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul P.T. a declarat recurs, apreciind, prin cererea scrisă depusă la dosar, că magistraţii primei instanţe nu au „lămurit cauza sub toate aspectele".
Examinând recursul conform art. 38514 C. proc. pen., pe baza actelor şi înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
În cauza de faţă, magistratul judecător A.Z. a participat la judecarea cauzei civile soluţionată prin sentinţa civilă nr. 2924 din 2 mai 2001 prin care s-a dispus notarea unor construcţii în cartea funciară, intabularea dreptului de proprietate şi a dreptului de superficie asupra terenului pe durata existenţei construcţiei, conform unei schiţe de dezmembrare întocmită de un expert.
Magistratul investit cu soluţionarea cauzei civile şi-a exercitat atribuţiile cu bună-credinţă, administrând probele necesare şi utile soluţionării cauzei.
Pe de altă parte, aşa cum corect a reţinut procurorul, cât şi prima instanţă, nu pot fi cercetaţi magistraţii pentru soluţiile pronunţate în cauzele deduse judecăţii şi care nemulţumesc părţile interesate.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
În consecinţă, împrejurarea că intimatul magistrat a pronunţat o soluţie ce l-a nemulţumit pe petent nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), după cum nici ale altei infracţiuni.
Pe cale de consecinţă, atât rezoluţia procurorului, cât şi sentinţa pronunţată de instanţa de fond sunt legale, împrejurare faţă de care Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.T.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.T. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1209/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1314/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
