ICCJ. Decizia nr. 1265/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1265/2009
Dosar nr. 43960/3/200.
Şedinţa publică din 6 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1186 din 9 ianuarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petiţionarul P.F. privitor la revizuirea sentinţei penale nr. 353 din 24 martie 2006 a aceleiaşi instanţe, obligându-l totodată la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa a cărei revizuire se solicită, P.F. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., rămasă definitivă prin nerecurare.
Instanţa de fond a constatat că motivele invocate de revizuient referitoare la faptul că hotărârea pronunţată a avut la bază declaraţiile mincinoase ale martorilor OG şi J.C., că nu s-a reţinut scuza provocării în condiţiile în care vinovată de declanşarea conflictului şi a faptelor de violenţă este însăşi partea vătămată, împrejurare faţă de care se impune reducerea pedepsei, nu se încadrează în dispoziţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., întrucât revizuientul nu a făcut dovada prin hotărâre rămasă definitivă că martorii au fost condamnaţi pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza cu privire la care el a fost condamnat şi judecat, iar, referitor la reţinerea scuzei provocării, instanţa care a judecat fondul cauzei a analizat acest aspect în considerentele hotărârii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, prin Decizia penală nr. 4 din 13 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul P.F. împotriva sentinţei penale nr. 1186 din 9 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, considerând nefondate susţinerile formulate de acesta în sensul că hotărârea a cărei revizuire se cere s-a pronunţat fără să se efectueze o expertiză psihiatrică pentru a se constata criza epileptică şi s-a bazat pe declaraţiile mincinoase ale martorilor OG şi J.C., nu s-a reţinut scuza provocării cu consecinţa reducerii pedepsei, iar judecarea sa în căile de atac a avut loc fără a fi citat, deşi instanţa de fond avea cunoştinţă despre faptul că nu mai domicilia la adresa din buletin.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că susţinerile revizuientului în sensul că martorii ar fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă nu sunt dovedite prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, iar celelalte motive nu se regăsesc în prevederile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii , în termen legal, a declarat recurs condamnatul revizuient P.F., arătând că în cauză nu s-a efectuat expertiza psihiatrică care să ateste faptul că se afla în criză epileptică la momentul comiterii faptei, că anumiţi martori au declarat mincinos şi că nu i s-a reţinut scuza provocării, cu consecinţa reducerii pedepsei.
Recursul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea unei hotărâri se poate cere numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că revizuientul nu a demonstrat în nici un fel susţinerea că hotărârea a cărei revizuire se cere s-a bazat pe declaraţiile mincinoase ale martorilor OG şi J.C. şi nici nu a formulat plângeri în acest sens, în cauză nepronunţându-se o hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului prin care să se constate că a fost comisă o infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 394 lit. b) C. proc. pen.
Referitor la susţinerea că instanţele care au judecat fondul cauzei nu a analizat şi reţinut scuza provocării în condiţiile în care vinovată de declanşarea conflictului şi a faptelor de violenţă faţă de inculpat este însăşi partea vătămată, împrejurarea faţă de care se impune reducerea pedepsei, Curtea constată că acest aspect a fost analizat de către instanţe în considerentele hotărârii, astfel încât apreciază că acestea nu constituie fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
De asemenea, susţinerea recurentului revizuient, în sensul că în cauză nu s-a efectuat expertiza psihiatrică care să ateste faptul că se afla în criză epileptică la momentul comiterii faptei nu poate fi primită, având în vedere că acesta nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres şi limitativ prin dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Prin urmare susţinerile revizuientului nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În consecinţă hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.
Fată de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat P.F.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul P.F. împotriva deciziei penale nr. 4 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1239/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1282/2009. Penal → |
|---|
