ICCJ. Decizia nr. 1196/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1196/2009
Dosar nr. 700/32/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 172 din 27 noiembrie 2008 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 5 august 2008 dată de procuror în Dosarul nr. 560/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat că plângerea petiţionarului, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. nu este fondată, în condiţiile în care petentul, parte vătămată în plângerea penală formulată şi completată ulterior nu a prezentat fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de organul de urmărire penală la soluţionarea cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 237/P/2007 şi nici ulterior nu au fost descoperite astfel de elemente noi.
Ca urmare s-a apreciat că faţă de intimat, executorul judecătoresc B.E., s-a decis în mod corect că nu poate fi începută urmărirea penală, deoarece acesta nu mai poate fi cercetat încă o dată pentru aceeaşi faptă, respectiv cea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în condiţiile în care anterior printr-o hotărâre definitivă s-a decis că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală.
Cât priveşte celelalte fapte imputate intimatului şi anume fals intelectual, înşelăciune şi neglijenţă în serviciu instanţa a argumentat în sensul că intimatul nu a indus în eroare pe petent referitor la activităţile întreprinse în cadrul Dosarului de executare nr. 150/E/2003/2158/J/2003, acesta îndeplinindu-şi atribuţiile cu bună credinţă, neexistând nici încălcări din culpă a acestor atribuţii, iar pe de altă parte nu au existat indicii că ar fi comis infracţiunea de fals.
S-a concluzionat în sensul că deşi în noua plângere penală pe care a formulat-o petentul a reclamat numai pe intimatul B.E. şi a indicat o altă încadrare juridică faptelor reclamate, aceste împrejurări nu-i conferă dreptul petiţionarului să exercite din nou aceleaşi căi de atac.
Chiar dacă în cazul soluţiilor de netrimitere în judecată nu există autoritate de lucru judecat s-a reţinut de către instanţă, că potrivit art. 2781 alin. (1)1 C. proc. pen. nu se poate face din nou plângere pentru aceleaşi fapte.
În fine, instanţa deşi a reţinut că petentul cu ocazia dezbaterilor nu a mai invocat falsul în încheierea de încuviinţare a executării silite, a constatat, că şi cu privire la acest aspect soluţia de neurmărire penală dispusă de procuror este corectă deoarece o eventuală lipsă a semnăturii grefierului nu atrage sancţiuni de ordin procedural şi nu produce consecinţe juridice.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă a declarat recurs petentul, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând nemulţumirile sale cu privire la desfăşurarea executării silite prin care a fost vândut spaţiul comercial situat în Bacău, şi a solicitat casarea hotărârii, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror şi reluarea cercetărilor.
Recursul declarat de petiţionar nu este întemeiat.
Examinând hotărârea recurată, respectiv actele şi lucrările de la dosar în raport cu criticile invocate cât şi din oficiu în limitele impuse de lege Înalta Curte constată, că petentul C.I. a formulat o plângere penală solicitând efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc B.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), 289 C. pen., 249 C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fapte pe care susţine că intimatul le-ar fi comis cu ocazia executării silite din data de 3 noiembrie 2003, prin care a fost vândut un spaţiu comercial situat în Bacău.
Anterior, cu privire la aceeaşi faptă respectiv modul cum a fost organizată şi s-a desfăşurat licitaţia, dar şi cu privire la autenticitatea datelor înscrise în procesul-verbal de adjudecare s-au efectuat cercetări, tot la plângerea petentului, formându-se Dosarul nr. 237/P/2007 soluţionat printr-o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale din 22 octombrie 2007 dispusă faţă de executorul judecătoresc B.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 290 C. pen.
Plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din 22 octombrie 2007 a fost respinsă prin sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel Bacău la 28 februarie 2008 în Dosarul nr. 1182/32/2008 rămasă definitivă prin Decizia I.C.C.J. din 9 iunie 2008.
Ulterior, petentul printr-o nouă plângere penală formulată împotriva executorului judecătoresc B.E. a reiterat susţinerile din plângerea penală anterioară fără însă să prezinte fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de organul de urmărire penală cu ocazia soluţionării dosarului nr. 237/P/2007 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acelaşi făptuitor sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 290 C. pen., astfel că procurorul a constatat, că intimatul nu mai poate fi cercetat încă o dată pentru aceeaşi faptă.
Faţă de împrejurarea că prin noua plângere penală formulată de petent, acesta a solicitat efectuarea cercetărilor faţă de intimat şi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, înşelăciune şi neglijenţă în serviciu, în cauză s-au efectuat acte premergătoare, stabilindu-se că nu există indicii în sensul că executorul judecătoresc B.E. ar fi indus în eroare pe petiţionar prin activităţile desfăşurate în dosarul de executare menţionat, neexistând încălcări din culpă a atribuţiilor de serviciu ale acestuia, pe care dealtfel le-a îndeplinit cu bună credinţă.
S-a mai constatat, că nici în ce priveşte infracţiunea de fals intelectual nu au existat indicii că ar fi fost comisă de intimat.
Faţă de aspectele reţinute procurorul, prin rezoluţia nr. 560/P/2008 din 5 august 2008 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul B.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 289 C. pen., 291 C. pen., 215 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în temeiul art. 10 lit. a), d) şi f) C. proc. pen.
Plângerea formulată de petiţionar conform art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău ca nefondată.
Soluţia de neurmărire penală dispusă faţă de intimat este corectă.
Câtă vreme faţă de intimat s-a decis prin hotărâre definitivă că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) imputată de petiţionar, intimatul nu mai poate fi urmărit pentru aceeaşi faptă, potrivit art. 2781 alin. (1)1 C. proc. pen., în condiţiile în care nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, astfel că rezoluţia adoptată de procuror este întemeiată.
În ce priveşte celelalte fapte imputate intimatului şi pentru care s-au efectuat acte premergătoare în Dosarul nr. 560/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte constată, că în condiţiile în care, în cauză nu au existat indicii că intimatul ar fi comis faptele respective, neurmărirea penală dispusă de procuror şi sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), 249 C. pen., 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. este de asemenea corectă.
Aşa fiind, hotărârea primei instanţe, de respingere a plângerii formulate de petent potrivit art. 2781 C. proc. pen. şi menţinere a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimat este legală şi temeinică şi nu se justifică desfiinţarea ei.
Pentru aceste considerente recursul declarat de petiţionar este nefondat astfel că va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 172 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1186/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3277/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
