ICCJ. Decizia nr. 1159/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1159/2009
Dosar nr. 1180/64/2008
Şedinţa publică din 30 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13/ F din 2 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 1180/64/2008, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionarul C.N. împotriva rezoluţiei din 6 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 173/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
A obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în fapt, următoarele:
Persoana vătămată C.N. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, solicitând tragerea la răspundere penală a magistraţilor judecători M.M. şi B.E. de la Judecătoria Braşov, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât au prezentat aspecte nereale în motivarea sentinţei civile nr. 2453/2008, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. 8561/97/2006, respectiv în sentinţa civilă nr. 692/2007 (dosar nr. 1079/97/2006) a aceleiaşi instanţe.
Prin aceeaşi plângere a solicitat antrenarea răspunderii penale şi faţă de notarul public M.L. şi R.D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fapte săvârşite cu ocazia depunerii la Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară a cererii de intabulare în favoarea numitei C.V.
Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul reţine că aspectele semnalate de persoana vătămată nu sunt fondate.
Reţine, în acest sens, faptul că în considerentele sentinţei civile nr. 2453/2008 a Judecătoriei Braşov se arată cine sunt coproprietarii imobilului în litigiu şi anume numiţii C.M.I. şi C.F.T. în cotă de ½ parte şi numita C.V.C. în cotă de ½ parte.
Se arată totodată, că partea de ½ din imobil a fost atribuită pârâtei C.V.C. cu obligaţia la plata sultei de 491.780.387 lei către reclamant.
În considerentele sentinţei civile nr. 692/2007, instanţa a reţinut că la data depunerii cererii de intabulare, 21 martie 2006, componenţa imobilului era cea descrisă în A + 1. Atât în extrasul C.F. din 2002 cât şi în cel din 2006 la rubrica A + 1 apare o consemnare similară, indicându-se acelaşi nr. top, aceeaşi descriere a imobilului şi aceeaşi întindere în metri pătraţi.
Cât priveşte notarul public M.L., procurorul reţine că acesta a dat curs cererii formulată de numita C.V.C., de a intabula în C.F. nr. 22252 Braşov, dreptul de proprietate înscris provizoriu în baza deciziei civile nr. 4/R/MF/2005 a Curţii de Apel Braşov, intenţionând să încheie la acel birou notarial un contract de întreţinere.
În acest sens, a cerut numitei R.D. să întocmească o cerere către Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, iar după verificare i-a solicitat să o înregistreze.
În raport de aceste elemente, procurorul a constatat că faptele reclamate nu există, fiind incidente prevederile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva rezoluţiei procurorului a formulat plângere în condiţiile prevăzute de art. 275 – art. 278 C. proc. pen., petiţionarul C.N.
Prin rezoluţia nr. 885/II/2/2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a fost respinsă plângerea petiţionarului ca fiind nefondată.
Împotriva rezoluţiei procurorului, petiţionarul C.N. a formulat plângere, în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., la instanţa de fond care, a respins plângerea ca fiind nefondată.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs petiţionarul C.N., solicitând casarea hotărârii atacate şi în cadrul rejudecării, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivele scrise de recurs reiterează aspectele invocate în cererea iniţială, apreciind că faptele intimaţilor constituie infracţiuni astfel încât se impune începerea urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 15128 din 2 decembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. 8478/2001 s-a dispus admiterea în parte a acţiunii civile formulată de reclamantul C.N. împotriva pârâţilor C.V.C., C.M.I. şi C.F.T., toţi cu domiciliul în Braşov.
A constatat că reclamantul C.N. şi pârâta C.V.C. au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul situat în Braşov, înscris în C.F. Braşov în cote egale de contribuţie.
A constatat că asupra celeilalte cote de ½, parte din acelaşi imobil, mai sunt coproprietari pârâţii C.M.I. şi C.F.T.
A atribuit pârâtei C.V.C. cota de ½ parte din imobilul înscris în CF Braşov, obligând-o, printre altele, să plătească recurentului suma de 491.780.387 lei.
A dispus înscrierea în C.F. a dispoziţiilor cuprinse în hotărâre privind imobilul din litigiu.
Hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4/ R/MF a Tribunalului Braşov.
Urmare obţinerii hotărârii civile definitive şi irevocabile, intimata C.V.C. a solicitat înscrierea în C.F. Braşov, a dreptului său de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilul identificat în baza sentinţei civile nr. 15128/2002.
La data de 6 aprilie 2004 s-a dispus înscrierea provizorie în C.F. Braşov la B + 9 a dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din imobil în favoarea intimatei.
Constatând ca fiind îndeplinite condiţiile Legii nr. 47, Legii nr. 7/1996 a fost întocmită încheierea de C.F. nr. 10195/2006 B.N.P. M.L.R. şi H.M., încheierea fiind în concordanţă cu dispoziţiile cuprinse în sentinţa civilă nr. 15128/2002 a Judecătoriei Braşov.
Prin sentinţa civilă nr. 692 din 30 ianuarie 2007, pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. 1079/197/2006, judecătorul cauzei fiind intimata E.B., s-a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionarul C.N. împotriva încheierii de carte funciară nr. 10198 din 21 martie 2006 dată de Oficiul de cadastru, şi publicitate imobiliară Braşov în dosarul nr. 10198/2006.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 19/ Ap/C, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. 1079/197/2006, fiind respins apelul declarat de petiţionarul C.N., hotărârea instanţei de fond fiind păstrată.
În esenţă, s-a apreciat că încheierea de carte funciară a fost dată cu respectarea dispoziţiilor art. 22, 47 şi 48 din Legea nr. 7/1996.
Ulterior, petiţionarul C.N. a formulat acţiune civilă împotriva pârâţilor C.V.C., C.M.I. şi C.F.T., solicitând partajarea terenului construit aferent imobilului din Braşov; partajarea terenuluigrădină în suprafaţă de 173,6 mp din str. Toma Ionescu; partajarea părţilor comune aferente construcţiei din str. Toma Ionescu; partajarea părţilor comune aferente construcţiei din str. Toma Ionescu şi a împrejmuirilor.
Prin sentinţa civilă nr. 2435 din 10 martie 2008, pronunţată de instanţa de fond în dosarul nr. 8561/197/2006, judecătorul cauzei fiind intimata M.M., s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâţi.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul C.N. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Se reţine, în esenţă, că din extrasul de C.F. nr. 22255 Braşov, titularii dreptului de proprietate asupra imobilului din Braşov, str. Toma Ionescu, sunt pârâţii cu cote de ½ fiecare. Pentru valorificarea unui drept, calitatea procesuală aparţine proprietarului, iar în speţă, reclamantul C.N. nu mai este îndreptăţit să solicite un nou partaj.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că nelegalitatea şi netemeinicia unei hotărâri judecătoreşti, pronunţată în materie civilă, comercială, contencios-administrativ, penală, nu pot fi remediate decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, instanţele de control judiciar putându-le reforma atât în drept cât şi în fapt. Pe de altă parte, respingerea de către instanţa de judecată a unei acţiuni nu poate să conducă la concluzia săvârşirii de către magistratul judecător a unei fapte penale.
Petiţionarul C.N. a solicitat începerea urmăririi penale împotriva intimaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Cu privire la prima infracţiune, falsul intelectual, constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unei fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.
Elementul material îl constituie o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conţinutul său, iar sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se săvârşeşte cu forma de vinovăţie a intenţiei.
În speţa analizată, magistraţii au pronunţat hotărâri judecătoreşti, motivate în fapt şi în drept, verificate ulterior prin exercitarea, de către părţi, a căilor de atac.
Cu privire la notarul public M.L., corect reţine procurorul că în data de 21 martie 2006, sub semnătura acesteia şi prin mandatarul R.D. s-a depus o cerere de intabulare a dreptului de proprietate stabilit în favoarea numitei C.V.C. prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Cât priveşte infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aceasta constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Intimatele, faţă de care organele de urmărire penală au efectuat acte premergătoare, şi-au exercitat atribuţiile de serviciu în condiţiile legii, nefiind fondate susţinerile petiţionarului C.N.
Ca atare, cum din actele premergătoare nu au rezultat indiciile săvârşirii vreunei fapte penale, soluţia de netrimitere în judecată, respectiv sentinţa instanţei de fond, sunt legale şi temeinice.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 13/ F din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 13/ F din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3261/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1176/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
