ICCJ. Decizia nr. 1252/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1252/2009
Dosar nr. 2349/54/2008
Şedinţa publică din 3 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23 din 12 februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardiv formulată, plângerea formulată de petentul V.G. împotriva rezoluţiei nr. 1255/II/2/2007 din 11 iunie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 205/P/2007 prin care a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluţiei din 3 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Petentul a fost obligat să plătească 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La 17 aprilie 2007, petentul V.G. a formulat plângere penală împotriva magistraţilor procurori M.S. şi P.N., solicitând efectuarea de cercetări şi condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motivând în fapt că în soluţionarea Dosarului penal nr. 302/P/2006, cu ştiinţă nu şi-au îndeplinit ori şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, cu consecinţa scoaterii de sub urmărire penală a numitului Bogdan Aurel, reclamat în acest dosar.
În urma actelor premergătoare administrate, prin rezoluţia din 3 mai 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori S.M. şi P.N., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti, cu motivarea că intimaţii şi-au îndeplinit în mod corect atribuţiunile de serviciu, iar soluţia de scoatere de sub urmărire penală din acea cauză a fost determinată de faptul că nu a rezultat cu certitudine săvârşirea de către B.A. a faptelor pentru care s-a început urmărirea penală.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul, criticând-o ca fiind netemeinică, apreciind că la dosar există suficiente probe care susţin demersul său, plângere ce a fost respinsă ca fiind neîntemeiată prin rezoluţia nr. 1255/II/2/2007 din 11 iunie 2007, dată în Dosarul nr. 205/P/2007, cu motivarea că rezoluţia atacată este temeinică şi legală.
Petentul s-a adresat cu plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., invocând netemeinicia rezoluţiilor dispuse la 15 octombrie 2008, plângere care este tardivă.
Analizând probatoriile administrate în cauză şi plângerea formulată, în raport de motivele invocate de petent, pe cale de excepţie, Curtea a reţinut că rezoluţia nr. 1255/II/2/2007 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, i-a fost comunicată petentului la data de 18 iunie 2007, aşa cum rezultă din borderoul nr. 95/2007 (poziţia 4), iar plângerea împotriva acestei rezoluţii a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 16 octombrie 2008.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petentul V.G.
Prin motivele de recurs petentul a criticat hotărârea pronunţată în cauză pentru netemeinice, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de cei doi magistraţi.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectele invocate de petent, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de petent nu este fondat, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dată de procuror, se poate formula plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din actele dosarului rezultă că petentului V.G. i-a fost comunicată rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 18 iunie 2007, dată de la care a început să curgă termenul de 20 zile prevăzut în art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Petentul a formulat plângere împotriva soluţiei de neurmărire penală abia în data de 16 octombrie 2008, cu mult peste termenul legal de introducere al unei astfel de cereri.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă, în mod corect a dispus respingerea plângerii ca tardiv formulată.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiţionarului va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.G. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 12 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3285/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1347/2009. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
