ICCJ. Decizia nr. 1347/2009. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1347/2009
Dosar nr. 8227/3/2008
Şedinţa publică din 10 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1127 din 12 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.C.(fiul lui M. şi al G., născut la 16 iunie 1967 în Bucureşti), pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 39/A din 1 februarie 2007 a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi rejudecând a dispus, în baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului S.C. la 6 luni închisoare.
Conform art. 81, art. 82 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni.
În fapt, s-a reţinut că la începutul lunii martie 2000 inculpatul, agent de poliţie, a pretins şi primit de la numita M.M. două inele din aur, în greutate de 6 grame promiţându-i acesteia că îl va ajuta pe prietenul ei B.N.M. să rezolve un dosar penal în care era implicat.
Prin Decizia penală nr. 4173 din 11 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de inculpat.
În contra hotărârii de condamnare, în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a formulat cerere de revizuire de către S.C., acesta susţinând că potrivit contractului de asistenţă juridică încheiat cu avocatul A.Z., acest apărător era împuternicit să exercite calea de atac a recursului în cazul condamnării şi că respectiva situaţie nu a fost cunoscută de instanţă, pentru a fi repus în termenul de recurs.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, după efectuarea cercetărilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. a sesizat instanţa cu concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală prin sentinţa penală nr. 697 din 13 iunie 2008 a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul S.C., ca inadmisibilă, considerând că motivul invocat nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 228 din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii de respingere a cererii de revizuire, apreciind că în cauză motivele invocate nu constituie temei de revizuire.
Împotriva acestei decizii a declarat recursul condamnatul revizuient S.C. care a susţinut că sunt întrunite cerinţele art. 394 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. şi a solicitat casarea ambelor hotărâri şi admiterea cererii de revizuire.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Acest caz constituie motiv de revizuire dacă, pe baza faptelor şi împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare .
În cauză, revizuientul S.C. al cărui recurs împotriva hotărârii de condamnare a fost respins, ca tardiv, a susţinut că în baza contractului de asistenţă juridică avocatul său era persoana îndreptăţită să declare recurs şi că acest act, depus în susţinerea cererii de revizuire, ar constitui temei de desfiinţare a deciziei instanţei supreme şi de repunere în termenul de recurs.
Or, împrejurarea invocată legată de actul respectiv, nu poate fi considerată caz de revizuire în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care să probeze netemeinicia hotărârii de condamnare astfel că, soluţia de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire a fost în mod corect confirmată de instanţa de apel.
În consecinţă, Curtea, constatând nefondate criticile formulate de recurentul revizuient, urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a respinge, ca nefondat, recursul declarat cu obligarea condamnatului S.C. la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.C. împotriva Deciziei penale nr. 228/A din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1252/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3293/2009. Penal → |
|---|
